ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1835/2014

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul litigiului. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Miercurea Ciuc sub nr. 4501/258/2012, reclamanta A.N.P.C.C.J., pentru P.C.H. în contradictoriu cu pârâta SC P.B.R. SA, a solicitat instanței să constate existența clauzelor abuzive în contractele de credit supuse controlului finalizat cu procesul-verbal seria A.N.P.C. nr. 0520253 din 31 august 2012, aplicarea sancțiunii corespunzătoare în raport de dispozițiile art. 16 din Legea nr. 193/2000 și obligarea pârâtei la eliminarea din contractele de credit a clauzelor considerate ca fiind abuzive.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență. 2.1. Prin sentința civilă nr. 4034 din 22 noiembrie 2012, Judecătoria Miercurea Ciuc a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, reținând că art. 12 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, în forma actuală, după republicarea din 03 august 2012 în M. Of. prevede pentru asemenea acțiuni competența tribunalului de la domiciliul sau, după caz, sediul profesionistului. Dat fiind că procesul-verbal s-a încheiat la 31 august 2012, deci ulterior republicării, aceste modificări sunt aplicabile. În ceea ce privește competența teritorială, a apreciat că este competent tribunalul de la domiciliul sau, după caz, sediul profesionistului.

Întrucât pârâta are sediul în municipiul București, competența teritorială îi aparține Tribunalului București. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. 1378/3/2013 la data de 16 ianuarie 2013. Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția de necompetență materială, considerând că revine judecătoriei de la sediul său, Judecătoria Sectorului 1 București, competența soluționării unei astfel de sesizări. 2.2. Prin Sentința civilă nr. 1768 din data de 11 martie 2014, Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat în favoarea Judecătoriei Miercurea Ciuc competența soluționării acțiunii formulate de reclamanta A.N.P.C.C.J.P.C.

Harghita, în contradictoriu cu pârâta SC P.B.R. SA. S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că până la data de 01 octombrie 2013 rămân în vigoare prevederile art. 12 din Legea nr. 193/2000 (M. Of. nr. 305 din 18 aprilie 2008), cu următorul cuprins: „Procesul-verbal se transmite, după caz, la judecătoria în a cărei rază teritorială s-a săvârșit fapta sau în a cărei rază teritorială contravenientul își are domiciliul sau, după caz, sediul.” A constatat că la data formulării cererii de chemare în judecată erau în vigoare dispozițiile Legii nr. 193/2000, în forma anterioară modificării prin O.U.G.

nr. 4/2013 (M. Of., nr. 68 din 31 ianuarie 2013). Tribunalul a reținut că dispozițiile art. 38 pct. 1 și 2 din Legea nr. 76/2010, care modifică art. 12 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, prevăzând competența tribunalului în cazul în care organele de control constată utilizarea unor contracte de adeziune care conțin clauze abuzive, pentru cauzele ce au ca obiect obligarea profesionistului să modifice contractele aflate în curs de executare, prin eliminarea clauzelor abuzive, au intrat în vigoare la data de 1 octombrie 2013, și nu la data republicării Legii nr. 193/2000, cu toate că ele au fost integrate în forma republicată. Potrivit art. 725 C. proc. civ. din 1865, procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal învestite, vor continua să fie judecate de acele instanțe.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (2), art. 21, art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Miercurea – Ciuc, la data de 12 septembrie 2012, reclamanta A.N.P.C. – C.J.P.C. Harghita a solicitat aplicarea unei sancțiuni contravenționale pârâtei SC P.B.R. SA, ca urmare a constatării existenței clauzelor abuzive menționate în procesul-verbal de constatare seria A.N.P.C. nr. 0520253 din 31 august 2012 și obligarea pârâtei să modifice convenția de credit, în sensul înlăturării clauzelor abuzive.

La data formulării cererii de chemare în judecată erau în vigoare dispozițiile Legii nr. 193/2000, în forma anterioară modificării prin O.U.G. nr. 4/2013 (M. Of., nr. 68 din 31 ianuarie 2013). Înalta Curte constată că Legea nr. 76/2010, deci și art. 38 privind modificările aduse Legii nr. 193/2000, au intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013, iar forma republicată a Legii nr. 193/2000 (operațiune îndeplinită în temeiul art. 80, excepție expres prevăzută în dispozițiile tranzitorii), trebuie interpretată în sensul că produce efecte numai de la momentul la care modificările legislative integrate în forma republicată vor intra efectiv în vigoare. Dispozițiile art. 38 pct. 1 și 2 din Legea nr. 76/2010 au intrat în vigoare la data de 1 octombrie 2013, și nu la data republicării Legii nr. 193/2000, cu toate că ele au fost integrate în forma republicată.

Prin urmare, la data sesizării Judecătoriei Miercurea - Ciuc, respectiv 12 septembrie 2012, erau în vigoare dispozițiile art. 12 din Legea nr. 193/2000, în forma modificată prin Legea nr. 161/2010, iar instanța competentă era judecătoria în a cărei rază teritorială s-a săvârșit fapta sau în a cărei rază teritorială contravenientul își are domiciliul sau, după caz, sediul. În cauza de față, fapta a fost săvârșită la sediul SC P.B.R. SA, Sucursala Miercurea - Ciuc, unde consumatorul A.A., pe de o parte, și SC P.B.R. SA, pe de altă parte, au încheiat contractul de credit card nr. 2100000000060 din 01 august 2008. În ceea ce privește împrejurarea că a fost sancționată SC O.T.P.B.R. S.A., cu sediul în București, șoseaua Nicolae Titulescu, Înalta Curte reține că Sucursala Miercurea – Ciuc nu avea personalitate juridică, dar din punct de vedere al societății principale se aplică dispozițiile procedurale în ceea ce privește stabilirea sediului.

Astfel, potrivit art. 7 C. proc. civ., cererea împotriva unei persoane juridice de drept privat se face la instanța sediului ei principal. Cererea se poate face și la instanța locului unde ea are reprezentanță, pentru obligațiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentant sau din fapte săvârșite de acesta. Or, în prezenta cauză, raportul juridic contractual s-a născut la sediul reprezentanței Sucursalei Miercurea – Ciuc, contractul fiind semnat de reprezentantul legal al acesteia. În aceste condiții, o acțiune civilă privind nulitatea clauzelor abuzive pretins a fi fost inserate în acest contract, poate fi introdusă la instanța în raza căreia își are sediul Sucursala, respectiv la Judecătoria Miercurea - Ciuc.

Față de cele arătate, Înalta Curte constată că soluționarea în fond a cauzei este de competența Judecătoriei Miercurea - Ciuc.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe A.N.P.C. – C.J.P.C. Harghita și SC P.B.R. SA în favoarea Judecătoriei Miercurea – Ciuc. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 aprilie 2014.