ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4166/2014

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată și înregistrată pe

rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal sub nr. 499/42/2013 la data de 26 iunie 2013,

reclamantul P.V.R. a solicitat obligarea pârâtului Oficiul de Cadastru și

Publicitate Imobiliară Prahova să înscrie în Cartea Funciară a imobilului

situat în Ploiești, a dreptului real afectat de modalitate (art. 882 Noul C.

civ.), în speță dreptul de preempțiune la cumpărare al reclamantului, asupra

etajului 1 al imobilului în litigiu, deținut de A.S., reclamantul fiind

proprietarul parterului.

În drept, reclamantul

și-a întemeiat cererea pe prevederile art. 882 Noul C. civ., privind înscrierea

provizorie a drepturilor reale afectate de modalități, în speță dreptul de

preempțiune și art. 1730 din Noul C. civ., raportat la art. 1737 din Noul C.

civ., ambele articole raportate la Legea nr. 554/2004 privind contenciosul

administrativ.

Prin întâmpinarea

formulată în cauză, pârâtul Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Prahova

a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, arătând că reclamantul, printr-o

acțiune în contencios administrativ, a solicitat ca instanța să dispună

întabularea dreptului de proprietate, mai exact a dreptului de preempțiune ce

l-ar deține asupra imobilului situat în Ploiești și unde reclamantul este

proprietar asupra parterului acestui imobil.

Prin Sentința nr. 206

din 23 septembrie 2013, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității acțiunii

invocată de pârât și, în consecință, a respins acțiunea formulată de

reclamantul P.V.R., în contradictoriu cu pârâtul Oficiul de Cadastru și

Publicitate Imobiliară Prahova, ca inadmisibilă.

Împotriva Sentinței

nr. 206 din 23 septembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a

II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs

reclamantul P.V.R., invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 3 din Noul C.

proc. civ.

În motivarea

recursului declarat se arată că sentința atacată s-a dat cu încălcarea

competenței altei instanțe, având în vedere faptul că instanța de fond a

judecat cauza și a constatat că este inadmisibilă, în condițiile în care a

motivat inadmisibilitatea cauzei pe faptul că reclamantul se putea adresa

pentru soluționarea eventualelor nemulțumiri instanței de drept comun și nu

instanței de contencios administrativ, astfel că sunt incidente dispozițiile

art. 488 alin. (3) C. proc. civ.

Apreciază recurentul

că era legal ca instanța de contencios administrativ să decline cauza în

favoarea instanței de drept comun, competentă în opinia acesteia să judece

cauza și nu să se substituie "instanței competente" respingând

acțiunea ca inadmisibilă.

Recurentul solicită

admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei instanței

competente de drept comun.

Examinând cauza și

sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu

dispozițiile legale incidente pricinii, având în vedere și susținerile

părților, Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat,

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Astfel, în cauza

dedusă judecății, reclamantul P.V.R. a solicitat obligarea pârâtului Oficiul de

Cadastru și Publicitate Imobiliară Prahova să înscrie în Cartea Funciară a

imobilului situat în Ploiești, al cărui proprietar este, a dreptului real

afectat de modalitate, respectiv dreptul de preempțiune la cumpărare în

favoarea reclamantului asupra etajului 1 al imobilului, etaj deținut de A.S.

În drept, reclamantul

și-a întemeiat cererea pe prevederile art. 882 din Noul C. civ., privind

înscrierea provizorie a drepturilor reale afectate de modalități, în speță

dreptul de preempțiune și art. 1730, raportat la art. 1737 din Noul C. civ.,

ambele articole raportate la Legea nr. 544/2004 privind contenciosul

administrativ.

De asemenea,

reclamantul P.V.R. a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat

respingerea excepției inadmisibilității acțiunii, invocată de pârât, arătând că

acțiunea nu este inadmisibilă în temeiul Legii nr. 554/2004, deoarece era vorba

de interesul său legitim, pârâtul era o autoritate publică, admiterea acțiunii

însemnând obligarea pârâtului a-i recunoaște dreptul pretins, acela de

preempțiune.

Soluția instanței de

fond, de respingere a acțiunii ca inadmisibilă, a fost criticată de către

recurent pentru că ar fi fost pronunțată cu încălcarea competenței altei

instanțe, temeiul de drept invocat fiind art. 488 pct. 3 C. proc. civ.

Astfel, potrivit

motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.,

casarea unei hotărâri se poate cere atunci când hotărârea a fost dată cu

încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, invocată în

condițiile legii.

Înalta Curte

apreciază că motivul de recurs de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 3 C.

proc. civ. este nefondat, Curtea de Apel Ploiești fiind competentă general,

material și teritorial să soluționeze cererea de chemare în judecată a

reclamantului.

Pentru a pronunța

această soluție, Înalta Curte are în vedere faptul că, în raport de

dispozițiile art. 131, coroborate cu art. 96 alin. (1) C. proc. civ., precum și

art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, Curtea de Apel Ploiești

și-a verificat competența și a constatat că este competentă general, material

și teritorial să soluționeze cererea cu care a fost învestită de către

reclamantul P.V.R.

Pe de altă parte, în

conformitate cu prevederile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., invocarea

excepției de necompetență materială și teritorială de ordine publică trebuie

invocată de părți sau de către judecător la primul termen de judecată la care

părțile au fost legal citate în fața primei instanțe.

Or, astfel cum

rezultă din actele și lucrările dosarului, reclamantul P.V.R. nu a invocat în

fața instanței de fond necompetența materială a acesteia, solicitând atât prin

cererea introductivă, cât și prin răspunsul la întâmpinarea formulată de

intimată, ca acțiunea să fie judecată în conformitate cu motivele de fapt și de

drept pe care le-a invocat, prin raportare la dispozițiile legii contenciosului

administrativ.

Astfel, Înalta Curte

reține, pe de o parte, că necompetența trebuia "invocată în condițiile

legii", în fața primei instanțe, iar, pe de altă parte, că reclamantul

și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile legii contenciosului administrativ.

Practic, motivul de

recurs invocat de recurent putea fi primit doar dacă s-ar fi invocat excepția

necompetenței materiale sau teritoriale de ordine publică în fața instanței a

cărei hotărâre se atacă, invocarea să se fi făcut în condițiile legii,

respectiv conform prevederilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., adică la

primul termen la care părțile au fost legal citate, iar instanța să fi respins

în mod greșit excepția ori să fi omis să se pronunțe asupra acesteia.

Înalta Curte constată

că problema de drept care se pune în recurs nu este controversată și face

obiectul unei jurisprudențe constante a instanței supreme, astfel încât

recursul de față a fost soluționat potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (6) C.

proc. civ.

În consecință, pentru

considerentele arătate, în raport cu înscrisurile depuse la dosar și

susținerile părților, apreciind că soluția instanței de fond nu a fost dată cu

încălcarea competenței altei instanțe, în temeiul art. 493 alin. (6) și art.

496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta

Curte va respinge recursul declarat de reclamant ca nefondat, decizia urmând a

fi comunicată părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamantul P.V.R. împotriva Sentinței nr. 206 din 23 septembrie

2013 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 5 noiembrie 2014.

Procesat de GGC - CL