ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 625/2017

Decizia nr. 625/2017 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 10 august 2011, reclamantele A. și B., prin mandatar C., au solicitat, în contradictoriu, cu pârâții Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, și Primăria Gătaia, prin Primar, revendicarea imobilelor înscrise în C.F. nr. 1659 Sculea, jud. Timiș. Prin sentința civilă nr. 1653/PI din data de 29 mai 2013, Tribunalul Timiș a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Judecătoriei Deta. Prin încheierea pronunțată Ia data de 14 ianuarie 2015 de Judecătoria Deta a fost suspendată judecarea cauzei, în temeiul art. 155 1 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 57/R din 02 martie 2015, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția civilă, s-a admis recursul formulat de reclamantele A. și B. împotriva încheierii din data de 14 ianuarie 2014 a Judecătoriei Deta, a fost casată încheierea atacată și a fost trimisă cauza în vedere continuării judecății. Prin încheierea civilă nr. 1759 din 22 septembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2015 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, s-a admis cererea de strămutare formulată de reclamante, prin mandatar C., și s-a dispus strămutarea cauzei la Judecătoria Drobeta Turnu Severin. Dosarul a fost înaintat la Judecătoria Drobeta Turnu Severin la data de 05.10.2015 și a fost înregistrat sub nr. x/30/2011.

Prin încheierea din 24 noiembrie 2015, Judecătoria Drobeta Turnu Severin a dispus disjungerea petitului privind obligarea pârâtei Primăria Gătaia, prin Primar, la soluționarea în fond a notificărilor formulate de către reclamante și de către autorul acestora și formarea unui nou dosar, având ca obiect obligația de a face, întemeiată în drept pe dispozițiile Legii nr. 165/2013. Urmare a disjungerii a fost format Dosarul nr. x/225/2015, având ca obiect obligația de a face în temeiul Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.

Prin sentința civilă nr. 3749 din 08 decembrie 2015, Judecătoria Drobeta Turnu Severin a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu de instanță și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamante, având ca obiect obligație de a face, în favoarea Tribunalului Mehedinți, secția I civilă. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți, secția I civilă, la data de 29 decembrie 2015, sub nr. x/101/2015. Prin sentința civilă nr. 3 din 19 ianuarie 2016, Tribunalul Mehedinți a respins acțiunea privind pe reclamantele A. și B., prin mandatar C. Prin decizia nr. 2039 din 5 aprilie 2016, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamante împotriva sentinței civile nr. 3 din 19 ianuarie 2016, pronunțată de Tribunalul Mehedinți.

Împotriva acestei din urmă decizii, reclamantele au declarat recurs, care face obiectul prezentului dosar. Reclamantele au susținut că instanțele care au judecat pricina nu au atașat dosarul administrativ aflat la Primăria Gătaia, care era esențial pentru pronunțarea unei hotărâri legale. Au arătat și că instanțele de fond nu au ținut cont de încheierea prin care s-a strămutat dosarul. Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte reține că prin întâmpinarea depusă intimata pârâtă a invocat excepția nulității recursului, pentru neîncadrarea criticilor în motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Înalta Curte nu se va mai pronunța asupra acestei excepții, având în vedere soluția pronunțată în cauză, în raport de prevederile art. 137 C. proc.

civ., care stabilește ordinea de soluționare a excepțiilor de procedură, precum și împrejurarea că excepția inadmisibilității recursului se soluționează anterior excepției nulității recursului. Analizând excepția madmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte a reținut următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 299 C. proc. civ. „sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională”. Conform art. 35 alin. (1)-(4) din Legea nr. 165/2013 „(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

(2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor. (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), instanța judecătorească se pronunță asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condițiile prezentei legi. (4) Hotărârile judecătorești pronunțate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului”. Față de aceste dispoziții, Înalta Curte reține că, în litigiile întemeiate în drept pe dispozițiile Legii nr. 365/2013, hotărârea dată de tribunal este supusă doar apelului, la curtea de apel competentă, care pronunță o hotărâre irevocabilă.

În speță, decizia civilă nr. 2039 din 05 aprilie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, este o hotărâre pronunțată în apel, care este irevocabilă, conform art. 34 alin. (4) din Legea nr. 165 din 2013 mai sus citat. Ca urmare, această hotărâre judecătorească nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului. Această concluzie derivă din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac și, cum un asemenea drept este unic, se epuizează chiar prin exercițiul lui, ceea ce înseamnă că o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac, iar recunoașterea unei căi de atac în alte situații constituie o încălcare a principiilor legalității și egalității în fața legii.

Față de cele arătate mai sus, recursul formulat în cauză este inadmisibil, urmând a fi respins în consecință, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantele B. și A. împotriva deciziei civile nr. 2039 din 05 aprilie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 martie 2017.