ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 625/2017

Decizia nr. 625/2017

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

pe rolul Tribunalului Timiș la data de 10 august 2011, reclamantele A.

și B., prin mandatar C., au solicitat, în contradictoriu, cu pârâții

Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, și Primăria

Gătaia, prin Primar, revendicarea imobilelor înscrise în C.F. nr. 1659

Sculea, jud. Timiș.

Prin sentința civilă

nr. 1653/PI din data de 29 mai 2013, Tribunalul Timiș a declinat

competența de soluționare a acțiunii în favoarea

Judecătoriei Deta.

Prin încheierea

pronunțată Ia data de 14 ianuarie 2015 de Judecătoria Deta a

fost suspendată judecarea cauzei, în temeiul art. 155

1

C. proc.

civ.

Prin decizia nr. 57/R din 02

martie 2015, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția civilă,

s-a admis recursul formulat de reclamantele A. și B. împotriva încheierii

din data de 14 ianuarie 2014 a Judecătoriei Deta, a fost casată încheierea

atacată și a fost trimisă cauza în vedere continuării

judecății.

Prin încheierea civilă nr.

1759 din 22 septembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2015 al Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția I civilă,

s-a admis cererea de strămutare formulată de reclamante, prin

mandatar C., și s-a dispus strămutarea cauzei la Judecătoria

Drobeta Turnu Severin.

Dosarul a fost înaintat la

Judecătoria Drobeta Turnu Severin la data de 05.10.2015 și a fost

înregistrat sub nr. x/30/2011.

Prin încheierea din 24 noiembrie

2015, Judecătoria Drobeta Turnu Severin a dispus disjungerea petitului privind

obligarea pârâtei Primăria Gătaia, prin Primar, la soluționarea în

fond a notificărilor formulate de către reclamante și de către

autorul acestora și formarea unui nou dosar, având ca obiect obligația

de a face, întemeiată în drept pe dispozițiile Legii nr. 165/2013.

Urmare a disjungerii a fost format

Dosarul nr. x/225/2015, având ca obiect obligația de a face în temeiul Legii

nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire,

în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada

regimului comunist în România.

Prin sentința civilă

nr. 3749 din 08 decembrie 2015, Judecătoria Drobeta Turnu Severin a admis excepția

necompetenței materiale invocată din oficiu de instanță și

a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată

formulată de reclamante, având ca obiect obligație de a face, în favoarea

Tribunalului Mehedinți, secția I civilă.

Cauza a fost înregistrată

pe rolul Tribunalului Mehedinți, secția I civilă, la data de 29 decembrie

2015, sub nr. x/101/2015.

Prin sentința civilă

nr. 3 din 19 ianuarie 2016, Tribunalul Mehedinți a respins acțiunea privind

pe reclamantele A. și B., prin mandatar C.

Prin decizia nr. 2039 din 5 aprilie

2016, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a respins, ca nefondat,

apelul declarat de reclamante împotriva sentinței civile nr. 3 din 19 ianuarie

2016, pronunțată de Tribunalul Mehedinți.

Împotriva acestei din urmă

decizii, reclamantele au declarat recurs, care face obiectul prezentului dosar.

Reclamantele au susținut că

instanțele care au judecat pricina nu au atașat dosarul administrativ

aflat la Primăria Gătaia, care era esențial pentru pronunțarea

unei hotărâri legale.

Au arătat și că

instanțele de fond nu au ținut cont de încheierea prin care s-a strămutat

dosarul.

Ca o chestiune prealabilă,

Înalta Curte reține

că prin întâmpinarea depusă intimata pârâtă a invocat excepția

nulității recursului, pentru neîncadrarea criticilor în motivele de recurs

prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Înalta Curte nu se va mai pronunța

asupra acestei excepții, având în vedere soluția pronunțată

în cauză, în raport de prevederile art. 137 C. proc. civ., care stabilește

ordinea de soluționare a excepțiilor de procedură, precum și

împrejurarea că excepția inadmisibilității recursului se soluționează

anterior excepției nulității recursului.

Analizând excepția madmisibilității

recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte a reținut următoarele:

Potrivit dispozițiilor

art. 299 C. proc. civ. „sunt supuse recursului hotărârile date fără

drept de apel, cele date în apel, precum și în condițiile prevăzute

de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională”.

Conform art. 35 alin. (1)-(4) din

Legea nr. 165/2013

„(1) Deciziile emise cu respectarea

prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră

îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui

circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de

zile de la data comunicării.

(2) În cazul în care entitatea

învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și

34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa

instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de

6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea

cererilor.

(3) În cazurile prevăzute

la alin. (1) și (2), instanța judecătorească se pronunță

asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și dispune

restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii

în condițiile prezentei legi.

(4) Hotărârile judecătorești

pronunțate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului”.

Față de aceste dispoziții,

Înalta Curte reține că, în litigiile întemeiate în drept pe dispozițiile

Legii nr. 365/2013, hotărârea dată de tribunal este supusă doar apelului,

la curtea de apel competentă, care pronunță o hotărâre irevocabilă.

În speță, decizia civilă

nr. 2039 din 05 aprilie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă,

este o hotărâre pronunțată în apel, care este irevocabilă, conform

art. 34 alin. (4) din Legea nr. 165 din 2013 mai sus citat.

Ca urmare, această hotărâre

judecătorească nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului.

Această concluzie derivă

din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac și, cum

un asemenea drept este unic, se epuizează chiar prin exercițiul lui, ceea

ce înseamnă că o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în

aceeași cale de atac, iar recunoașterea unei căi de atac în alte

situații constituie o încălcare a principiilor legalității și

egalității în fața legii.

Față de cele arătate

mai sus, recursul formulat în cauză este inadmisibil, urmând a fi respins în

consecință, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de reclamantele B. și A. împotriva deciziei civile nr. 2039 din 05

aprilie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 30 martie 2017.