ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1899/2015

Decizia nr. 1899/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Hotărârea primei instanțe

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat sancționare pârâtului Primul Ministru al României pentru refuzul nejustificat de a dispune măsuri în vederea punerii în executare a Sentinței civile nr. 871 din 23 septembrie 1998, pronunțată de Curtea de Apel București.

Prin Sentința nr. 4096 din 18 decembrie 2013, Curtea de Apel București a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Primul Ministru al României și a respins acțiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Recursul

Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamantul A. a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și, pe cale de consecință, admiterea cererii de chemare în judecată.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cererea de recurs prin prisma dispozițiilor incidente, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Argumente de fapt și de drept relevante

În speță, astfel cum s-a reținut și în raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, cererea de recurs nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din același cod.

Prin Rezoluția din data de 4 februarie 2014, s-a dispus comunicarea către recurent a lipsurilor cererii de recurs, cu mențiunea că sub sancțiunea nulității cererii trebuie să indice motivele de nelegalitate conform art. 486 alin. (1) lit. d) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Recurentul nu a indicat și nu a dezvoltat vreunul din motivele de recurs prevăzute de textele de lege menționate și nu a adus sentinței atacate vreo critică, ce ar putea fi încadrată într-unul din motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, susținerile recurentului nu reprezintă critici împotriva sentinței recurate și ca atare nu pot fi apreciate ca fiind motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, astfel cum prevăd dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., republicat.

Dispozițiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ. prevăd că mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) -  e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

Potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., republicat, recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din Codul procedură civilă, republicat, Înalta Curte va anula recursul formulat, ținând seama și de prevederile art. 499 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 4096 din 18 decembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 7 mai 2015.

Procesat de GGC - CL