ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2949/2015

Decizia nr. 2949/2015

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul contestației în anulare

Prin Decizia nr. 605/2015 din 4 mai 2015, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibil apelul declarat de apelantul A. împotriva Sentinței civile nr. 94, pronunțată la data de 16 ianuarie 2015 în Dosarul nr. x/84/2013 al Tribunalului Sălaj, pe care o păstrează în întregime.

Argumentând soluția instanța analizând, excepția inadmisibilității căii de atac a apelului, invocată din oficiu, a reținut că, așa cum reiese din cuprinsul sentinței apelate, respectiv Sentința civilă nr. 94 din 16 ianuarie 2015, instanța a admis excepția necompetenței materiale absolute a Tribunalului Sălaj, invocată din oficiu și a declinat soluționarea cauzei având ca obiect despăgubiri formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele B. și C. în favoarea Judecătoriei D., menționând în mod expres în dispozitiv că această hotărâre nu este supusă niciunei căi de atac.

Împotriva acestei hotărâri a promovat apel reclamantul A., cale de atac care formează obiectul analizei prezentei instanțe.

Instanța de recurs arată în continuare că, potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și în termenele stabilite de aceasta.

Ca atare, căile de atac sunt prevăzute prin lege, legiuitorul consacrând astfel principiu legalității, potrivit căruia o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege.

Altfel spus, susține instanța căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Este o regulă cu valoare de principiu care instituie dreptul părților interesate de a ataca hotărârile judecătorești numai în condițiile legii. Textul constituțional evocă nu numai faptul că mijloacele procesuale de atac ale hotărârilor judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie să se realizeze în condițiile legii.

Așadar, potrivit art. 131 alin. (1) C. proc. civ., la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina.

Conform dispozițiilor art. 132 alin. (3) C. proc. civ., dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent.

În fine, arată instanța din prevederile art. 132 C. proc. civ., precitat, legiuitorul a înțeles să confere un mai mare grad de celeritate în soluționare acelor litigii în care instanța s-a declarat necompetentă, statuând în mod expres că hotărârea judecătoriei nu este supusă niciunei căi de atac, hotărârea fiind astfel definitivă de la data pronunțării sale.

Calea de atac exercitată

Prin cererea înregistrată la data de 28 mai 2015, apelantul A. a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei civile nr. 605/2015 din 4 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, indicând ca temei legal dispozițiile art. 503 și urm. C. proc. civ.

Considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare

La termenul de judecată din data de 30 septembrie 2015, instanța a invocat, din oficiu, excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea cauzei, în raport cu dispozițiile art. 132. art. 97, raportat la art. 505 alin. (1) C. proc. civ.

Prin aplicabilitatea dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., instanța analizând cu prioritate excepția de necompetență materială a Înaltei Curți În soluționarea prezentei contestații în anulare o găsește întemeiată, din următoarele considerente:

Potrivit art. 505 alin. (1) C. proc. civ. competența de soluționare a contestației în anulare revine instanței care a pronunțat hotărârea atacată, indiferent de motivul invocat.

Așadar, efectul cererii de contestație în anulare constă în reinvestirea instanței care a pronunțat hotărârea atacată, deschizând posibilitatea acestei instanțe de a-și retracta propria hotărâre.

Pe cale de consecință, dat fiind caracterul contestației în anulare, de cale de atac de retractare, revine instanței care a pronunțat hotărârea atacată să soluționeze o astfel de cerere.

Față de cele expuse anterior, constatând că hotărârea atacată cu prezenta contestație în anulare - Decizia nr. 605 din 4 mai 2015 a fost pronunțată de Curtea de Apel Cluj, competența de soluționare a prezentei contestații în anulare revine acestei instanțe.

Temeiul de drept al soluției pronunțate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art . 505 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va declina competența de soluționare a contestației în anulare formulată de A. în favoarea Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competența de soluționarea a contestației în anulare formulată de A. împotriva Deciziei nr. 605 din 04 mai 2015 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în favoarea acestei instanțe.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2015.

Procesat de GGC - ED