ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1779/2017

Decizia nr. 1779/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 4472 din data de 5 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/101/2012 s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Ocolul Silvic Corcova, jud. Mehedinți, Direcția Silvică Mehedinți și Direcția Generală Păduri din cadrul Ministerului Mediului. Au fost obligate pârâtele să marcheze, cu respectarea regimului silvic, în vederea tăierii, cantitatea de 20 mc material lemnos din pădurea proprietatea reclamantului identificată în titlu de proprietate nr. 27 din 14 mai 2002.

S-au respins celelalte capete de cerere.

Prin decizia nr. 1468 pronunțată în data de 14 februarie 2013 Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a respins recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 4472/2012.

La data de 15 aprilie 2013 reclamantul A. a formulat recurs împotriva deciziei nr. 1468/2013.

Prin încheierea din 29 martie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție judecarea recursului a fost suspendată, în temeiul art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., având în vedere că la data de 14 ianuarie 2016 a decedat recurentul-reclamant A.

Pe baza referatului întocmit la data de 3 aprilie 2017, instanța a dispus, din oficiu, repunerea cauzei pe rol, în temeiul art. 252 C. proc. civ., în vederea verificării incidenței dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. (1865).

Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. (1865):

„Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 1 an.”

Constată că ultimul act de procedură în cauză a fost îndeplinit la data de 29 martie 2016, când prin încheierea de la acel termen de judecată, instanța, în temeiul art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. (1865), a dispus suspendarea cauzei.

Potrivit art. 250 alin. (2) C. proc. civ. (1865):

„În cazurile de suspendare prevăzute de art. 243, cursul perimării este suspendat timp de 3 luni de la data când s-au petrecut faptele care au prilejuit suspendarea judecății, dacă aceste fapte s-au petrecut în cele din urmă 6 luni ale termenului de perimare.”

Având în vedere că recurentul-reclamant A. a decedat la data de 14 ianuarie 2016, moștenitorii săi nu au depus la dosar cerere, prin care să solicite continuarea judecății în termenul prevăzut de lege și cauza a fost suspendată la data de 29 martie 2016, când a rămas în nelucrare până la 1 aprilie 2017, dată la care, prin rezoluție, s-a fixat termen în vederea discutării excepției de perimare.

Reținând că, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. (1865) orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept, dacă a rămas în nelucrare timp de 1 an, Înalta Curte urmează să admită excepția invocată și să constate perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 1468 din 14 februarie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 mai 2017.