ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1301/2017

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG. și HH. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne: - obligarea pârâtului la plata ajutorului la trecerea în rezervă, cuvenit fiecărui reclamant în parte ce a fost trecut în rezervă, fără drept la pensie în conformitate cu art. 21 alin. (1) din Anexa VII, Secțiunea a III-a din Legea nr. 284/2010, având ca bază de calcul solda/salariul funcției de bază în vigoare la data trecerii în rezervă, calculul ajutorului urmând a se face în suma brută ce va fi impozitată conform Codului fiscal; - actualizarea sumelor la care urmează a fi obligat pârâtul cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de Statistică și obligarea acestuia la plata dobânzii legale (conform Deciziei nr. 2/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție), începând cu momentul la care trebuia efectuată plata și până la momentul plații integrale a sumelor datorate fiecărui reclamant.

Hotărârea prime instanțe Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 3403 din 11 decembrie 2014, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive și acțiunea formulată de reclamanți, ca nefondată.

Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 3 și 8 C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurenții au solicitat să se aprecieze asupra motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., cu referire la necompetența materială a primei instanțe de a soluționa cauza, în raport cu prevederile art. 109 din Legea nr. 188/1999 și ținând cont de Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2965/2013. Recurenții au criticat sentința atacată și pentru motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susținând că Deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție date în cele trei recursuri în interesul legii (XXIII/2005, XII/2007, LXXVII/2007) sunt aplicabile în cauză.

Apărarea intimatului Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Interne a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, susținând, în esență, că în mod corect prima instanță a analizat cererea de chemare în judecată în raport cu legislația în vigoare la data încetării raporturilor de serviciu ale reclamanților, aceștia fiind trecuți în rezervă în anul 2011.

Procedura de examinare a recursului în completul de filtru Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 20 octombrie 2016, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., pronunțând în acest sens Încheierea de admitere în principiu din data de 8 decembrie 2016. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând legalitatea sentinței recurate în raport cu criticile formulate de recurenți, Înalta Curte constată întemeiat motivul de casare prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., hotărârea fiind pronunțată cu încălcarea regulilor de competență materială. 1. Argumentele de fapt și de drept relevante Recurenții-reclamanți au învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând obligarea intimatului-pârât la plata ajutorului la trecerea în rezervă, cuvenit fiecărui reclamant în parte ce a fost trecut în rezervă, fără drept la pensie în conformitate cu art. 21 alin. (1) din Anexa VII, Secțiunea a III-a din Legea nr. 284/2010, având ca bază de calcul solda/salariul funcției de bază în vigoare la data trecerii în rezervă. Instanța de control judiciar constată că în cauză este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., prima instanță în mod greșit a respins excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, prin încheierea din 16 octombrie 2014. Potrivit art. 21 alin. (1) din Anexa VII, Secțiunea a III-a din Legea nr. 284/2010, personalul militar, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare beneficiază la trecerea în rezervă de un ajutor de 10 solde/salarii ale funcției de bază, având ca bază de calcul solda/salariul funcției de bază în vigoare la data trecerii în rezervă. Din interpretarea textului de lege menționat, rezultă că sumele cuvenite au natura juridică a unui ajutor social de care beneficiază personalul militar, polițiștii și funcționarii publici cu statut special, la trecerea în rezervă, iar nu a unor drepturi salariale cuvenite unor funcționari publici în activitate, pentru a fi incidente dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999. Așa fiind, Înalta Curte constată că soluția de respingere a excepției necompetenței teritoriale a Curții de Apel București este nelegală. În cauză, competența de soluționare a acestui litigiu aparține, potrivit art. 95 alin. (1) C. proc. civ. și art. 153 lit. f) din Legea nr. 263/2010, tribunalului, ca instanță de litigii de muncă și asigurări sociale. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului București, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.