ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1276/2017

Decizia nr. 1276/2017

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, Sindicatul A. al Salariaților din Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Iași, în numele și pentru reclamanții B., C., D., E., F., G., H., I., J., ......, a chemat în judecată pârâții Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Brăila și Consiliul Județean Brăila, solicitând următoarele:

- obligarea pârâtei Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Brăila la plata sporului de 100% din salariul de bază pentru munca prestată în zilele de sărbătoare legală în perioada 14 decembrie 2012 - 14 decembrie 2015, actualizat cu indicele de inflație și dobânda legală la data plății efective;

- obligarea pârâtei Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Brăila la acordarea diferenței dintre sporul pentru stres și muncă în condiții deosebite încasat (între 7 - 15%) și sporul ce trebuia efectiv plătit de 75%, pentru perioada 14 decembrie 2012 - 14 decembrie 2015, potrivit art. 15 lit. a) din Legea nr. 284/2010, sumă actualizată cu indicele de inflație și dobânda legală la data plății efective;

- obligarea pârâtului Consiliul Județean Brăila la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor bănești solicitate.

Prin precizările formulate la data de 29 decembrie 2015, ca urmare a solicitării instanței, Sindicatul A. a susținut că solicită anularea capătului de cerere privind drepturile salariale aferente anului 2015.

Pârâtul Consiliul Județean Brăila a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive.

Tribunalul Iași, secția I civilă, prin Sentința civilă nr. 738/2016 din 20 aprilie 2016, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Județean Brăila și a respins acțiunea, astfel cum a fost precizată și completată, formulată de Sindicatul A. al Salariaților din Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Iași, în numele și pentru membrii de sindicat.

Împotriva sentinței nr. 738/2016 din 20 aprilie 2016 a Tribunalului Iași, secția I civilă a declarat apel Sindicatul A. al Salariaților din Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Iași, în numele și pentru membrii de sindicat, înregistrat pe rolul Curții de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Prin încheierea din data de 15 noiembrie 2016, Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale a pus în vedere apelantului reclamant să depună la dosar tabelul nominal al reclamanților apelanți care să cuprindă anumite rubrici indicate de către instanță pentru precizarea cadrului procesual.

Prin încheierea din data de 6 decembrie 2016, Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în temeiul dispozițiilor art. 242 C. proc. civ. a dispus suspendarea judecării cauzei.

Împotriva încheierii din 6 decembrie 2016 a Curții de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale a declarat recurs Sindicatul A. al Salariaților din Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Iași, în numele și pentru membrii de sindicat și a fost întemeiat pe dispozițiile art. 414 alin. (2) C. proc. civ.

În argumentarea cererii de recurs, recurenta, a susținut, în esență, că încheierea de suspendare din data de 6 decembrie 2016 a fost dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, dispozițiile art. 242 C. proc. civ. nefiind coroborate cu dispozițiile speciale ale art. 16, art. 34, art. 168 și art. 272 C. muncii.

Recurentul susține că, prin excepție de la regula generală prevăzută de art. 249 C. proc. civ., Codul muncii impune ca sarcina probei să revină angajatorului deoarece salariatul lucrează pentru și sub autoritatea unui angajator, iar acesta din urmă este obligat să încheie contratele individuale de muncă în forma scrisă și să le înregistreze în registru general de evidență a salariaților.

Redând dispozițiile art. 10 și art. 16 C. muncii, recurentul consideră că din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 272 Codul muncii cu dispozițiile art. 10, art. 16, art. 34 și art. 168 din același act normativ, atât timp cât salariații solicită în instanță plata drepturilor sociale, nu aceștia sunt obligați să depună documentele și celelalte probe pertinente pentru soluționarea conflictului de muncă.

După redarea unui fragment din considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 494/2004, recurentul consideră că, înainte de suspendarea judecății cauzei din vina apelanților-reclamanți, instanța de judecată trebuia să dispună ca intimata Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Brăila, sub sancțiunea amenzii judiciare, să depună la dosar situația solicitată de Curtea de Apel Iași.

Prin raportare la dispozițiile art. 10 alin. (2) C. proc. civ., recurentul susține că, în ceea ce privește obligația de a depune la dosarul cauzei un tabel din care să rezulte și perioada de încadrare, cu indicarea expresă a eventualelor suspendări, întreruperi de activitate, prin raportare la dispozițiile art. 34 Codul muncii, angajatorii au obligația de a înființa un registru general de evidență a salariaților care să cuprindă elementele de identificare ale tuturor salariaților.

Astfel, susține recurentul, mijloacele de probă solicitate de către instanță apelanților-reclamanți sunt deținute, conform legii, de angajatorul Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Brăila și acesta trebuia să le înfățișeze, așa cum a statuat și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 494/2004.

Recurentul precizează că nu sunt îndeplinite condițiile art. 242 C. proc. civ. pentru suspendarea judecății cauzei deoarece obligațiile impuse de instanță nu cad, conform legii, în sarcina apelanților-reclamanți, iar desfășurarea normală a procesului nu este împiedicată din vina acestora, sarcina probei revine angajatorului și situațiile solicitate de instanță se întocmesc de către angajator, înscrisurile doveditoare fiind deținute de către acesta.

Pentru aceste motive recurenta a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat și să se constate că încheierea din data de 6 decembrie 2016 a Curții de Apel Iași a fost dată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii.

Prin întâmpinările depuse la dosar intimații Consiliul Județean Brăila și Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Brăila au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. 2 C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recursul este admisibil.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 31 mai 2017, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. 4 C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 8 iunie 2017.

În urma comunicării raportului, recurentul Sindicatul A. al Salariaților din Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Iași, în numele și pentru membrii de sindicat a depus punct de vedere prin care a reiterat motivele de recurs.

Înalta Curte, analizând decizia prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, reține că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 242 alin. (1) C. proc. civ. instanța poate suspenda judecata „când constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului, prin neîndeplinirea obligațiilor stabilite în cursul judecății”.

Suspendarea reglementată de menționatele dispoziții este un caz de suspendare judecătorească, facultativă, a cărei funcție este de a sancționa pasivitatea reclamantului în îndeplinirea acelor obligații care împiedică instanța să finalizeze procesul.

Analizând legalitatea și temeinicia măsurii suspendării judecății cauzei dispusă prin încheierea de ședință din data de 6 decembrie 2016, prin raportare la măsurile dispuse de instanța de apel prin încheierea din data de 15 noiembrie 2016, Înalta Curte apreciază că, nedepunerea înscrisurilor solicitate de instanța de apel, respectiv a unui tabel cu rubricile indicate din care să rezulte, perioada de încadrare, programul de lucru, cu indicarea expresă a eventualelor suspendări, întreruperi de activitate, pentru precizarea cadrului procesual, nu poate fi sancționată prin aplicarea art. 242 C. proc. civ.

Potrivit art. 272 C. muncii, în litigiile de muncă în care angajatorul este pârât, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului.

Înalta Curte apreciază că în mod eronat instanța de apel a dispus suspendarea judecății cauzei pentru nedepunerea tabelului nominal al reclamanților cu rubricile indicate de către instanță, întrucât o asemenea împrejurare nu era de natură să împiedice desfășurarea normală a procesului, instanța putând trece la judecata cererii de apel, cu luarea în considerare a eventualei imposibilități a administrării probei solicitate și a consecințelor acestei împrejurări asupra dovedirii raportului juridic litigios dedus judecății.

Totodată, se apreciază că înscrisurile trebuiau solicitate de către instanța de apel în vederea stabilirii raporturilor de drept material dintre angajator și angajați, iar nu pentru precizarea cadrului procesual, așa cum s-a reținut, întrucât potrivit dispozițiilor art. 9 C. proc. civ. ce reglementează principiul disponibilității în procesul civil, reclamantul este cel care stabilește cadrul procesual.

Având în vedere considerentele arătate, în conformitate cu art. 497 coroborat cu art. 488 pct. 8 din Noul Cod de procedură civilă, Înalta Curte va admite recursul declarat de recurenți, va casa încheierea recurată și va trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenții Sindicatul A. al Salariaților din Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Iași, în numele și pentru membrii de sindicat, împotriva încheierii din 06 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Casează încheierea recurată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2017.

Procesat de GGC - LM