ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 151/2018

Decizia nr. 151/2018 Înalta Curte, deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., reține următoarele: Prin Sentința civilă nr. 344 din 3 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul A., prin procurator B., în contradictoriu cu pârâții Primarul municipiului Craiova, C., D., E. și F. Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, învestită cu soluționarea apelului declarat de reclamant, prin decizia Deciziei nr. 1752 din 3 iulie 2017, a respins calea de atac, ca nefondată.

De asemenea, Curtea de Apel, prin practicaua deciziei menționate a revenit asupra măsurii suspendării, dispusă de un alt complet de judecată, prin încheierea de ședință din data de 26 aprilie 2010 și menținută de completul ce a pronunțat decizia, prin încheierea din 13 iunie 2016, întrucât cauza, având ca obiect revendicare imobiliară, nu depinde de soluționarea Dosarului nr. x/215/2012*, având ca obiect constatare nulitate act, aflat pe rolul Curții de Apel Craiova, în condițiile în care obiectul acelui dosar vizează o suprafață de teren acordată autoarei G., de la care pârâții au cumpărat terenul aflat în litigiu, însă suprafața respectivă a fost acordată moștenitorilor autoarei, pe baza unei hotărâri judecătorești, astfel că instanța a apreciat cauza în stare de judecată și a trecut la soluționarea apelului.

Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5, 8 și 9 C. proc. civ., solicitând casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de apel pentru considerentele ce urmează. Instanța de apel a soluționat apelul formulat de reclamant împotriva Sentinței civile nr. 344/2009, cu încălcarea dispozițiilor art. 244 alin. (2) C. proc. civ. Prin încheierea de ședință din data de 26 aprilie 2010 s-a dispus suspendarea prezentului dosar, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a Dosarului nr. x/215/2010. Or, instanța de apel, cu toate că mai verificase stadiul suspendării anterior și apreciase ca se impune menținerea suspendării, la termenul din data de 03 iulie 2017, a dispus revenirea asupra măsurii suspendării dosarului, fără să înceteze cauza de suspendare și fără citarea părților.

Pe fondul cauzei se arată că, în esență, că instanța de apel nu a făcut o corectă aplicare și interpretare a legii, reținând în mod greșit, că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și nu alin. (4), în analiza calității reclamantului de persoană îndreptățită la restituirea întregului imobil. Înalta Curte, analizând decizia prin raportare la criticile formulate, reține caracterul fondat al recursului pentru argumentele ce succed. Potrivit dispozițiilor art. 85 C. proc. civ., judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, afară numai dacă legea nu dispune altfel. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 105 alin. (2) C. proc.

civ., actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara nule, numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. În cauză, se constată că părțile au fost legal citate pentru termenul din 3 iulie 2017, astfel cum rezultă din dovezile de îndeplinire a procedurii de citare "pentru a se verifica dacă se menține măsura suspendării dosarului în temeiul dispozițiilor art. 244 C. proc. civ.", termen de judecată la care părțile au lipsit, astfel cum rezultă din practicaua deciziei recurate. Instanța, prin încheierea de ședință de la 3 iulie 2017 revine asupra măsurii suspendării și rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei. Procedura aleasă de instanță încalcă flagrant dreptul la apărare al reclamantului urmare a încălcării dispozițiilor art. 85 C. proc.

civ. care permit, așa cum s-a arătat, pronunțarea unei hotărâri decât după citarea legală a părților. Or, în cauza, părțile nu au fost citate în vederea soluționării pricinii în fond, ci doar pentru a verifica dacă nu subzistă motivul de suspendare întemeiat pe dispozițiile art. 244 C. proc. civ. Cum dreptul la un proces echitabil al reclamantului a fost încălcat, iar vătămarea produsă reclamantului nu poate fi înlăturată, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ. cu referire la art. 312 alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ. va admite recursul, va casa decizia cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiași instanță de apel. Din cele mai sus expuse rezultă că excepția nulității recursului invocată de intimații pârâți, nu subzistă.

Intimații au invocat și excepția lipsei calității procesuale active cu referire la fondul pricinii, excepție ce nu poate fi analizată în această etapă procesuală față de soluția ce se va pronunța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 1752 din data de 3 iulie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în Dosarul nr. x/63/2008*. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 ianuarie 2018. Procesat de GGC - GV