ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 151/2018

Decizia

nr. 151/2018

Înalta

Curte, deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., reține

următoarele:

Prin

Sentința civilă nr. 344 din 3 noiembrie 2009, pronunțată de

Tribunalul Dolj, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul A.,

prin procurator B., în contradictoriu cu pârâții Primarul municipiului

Craiova, C., D., E. și F.

Curtea

de Apel Craiova, secția I civilă, învestită cu soluționarea

apelului declarat de reclamant, prin decizia Deciziei nr. 1752 din 3 iulie

2017, a respins calea de atac, ca nefondată.

De

asemenea, Curtea de Apel, prin practicaua deciziei menționate a revenit

asupra măsurii suspendării, dispusă de un alt complet de judecată,

prin încheierea de ședință din data de 26 aprilie 2010 și

menținută de completul ce a pronunțat decizia, prin încheierea

din 13 iunie 2016, întrucât cauza, având ca obiect revendicare imobiliară,

nu depinde de soluționarea Dosarului nr. x/215/2012*, având ca obiect

constatare nulitate act, aflat pe rolul Curții de Apel Craiova, în

condițiile în care obiectul acelui dosar vizează o

suprafață de teren acordată autoarei G., de la care pârâții

au cumpărat terenul aflat în litigiu, însă suprafața

respectivă a fost acordată moștenitorilor autoarei, pe baza unei

hotărâri judecătorești, astfel că instanța a apreciat

cauza în stare de judecată și a trecut la soluționarea apelului.

Împotriva

deciziei a declarat recurs reclamantul, întemeiat pe dispozițiile art. 304

pct. 5, 8 și 9 C. proc. civ., solicitând casarea deciziei și

trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de apel pentru

considerentele ce urmează.

Instanța

de apel a soluționat apelul formulat de reclamant împotriva Sentinței

civile nr. 344/2009, cu încălcarea dispozițiilor art. 244 alin. (2)

C. proc. civ.

Prin

încheierea de ședință din data de 26 aprilie 2010 s-a dispus

suspendarea prezentului dosar, până la soluționarea definitivă

și irevocabilă a Dosarului nr. x/215/2010.

Or,

instanța de apel, cu toate că mai verificase stadiul suspendării

anterior și apreciase ca se impune menținerea suspendării, la

termenul din data de 03 iulie 2017, a dispus revenirea asupra măsurii

suspendării dosarului, fără să înceteze cauza de suspendare

și fără citarea părților.

Pe

fondul cauzei se arată că, în esență, că instanța

de apel nu a făcut o corectă aplicare și interpretare a legii,

reținând în mod greșit, că în cauză sunt aplicabile

dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și nu alin. (4),

în analiza calității reclamantului de persoană

îndreptățită la restituirea întregului imobil.

Înalta

Curte, analizând decizia prin raportare la criticile formulate, reține

caracterul fondat al recursului pentru argumentele ce succed.

Potrivit

dispozițiilor art. 85 C. proc. civ., judecătorul nu poate hotărî

asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea

părților, afară numai dacă legea nu dispune altfel.

De

asemenea, potrivit dispozițiilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ., actele

îndeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara nule, numai

dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce

nu se poate înlătura decât prin anularea lor.

În

cauză, se constată că părțile au fost legal citate

pentru termenul din 3 iulie 2017, astfel cum rezultă din dovezile de

îndeplinire a procedurii de citare "pentru a se verifica dacă se

menține măsura suspendării dosarului în temeiul

dispozițiilor art. 244 C. proc. civ.", termen de judecată la

care părțile au lipsit, astfel cum rezultă din practicaua

deciziei recurate.

Instanța,

prin încheierea de ședință de la 3 iulie 2017 revine asupra

măsurii suspendării și rămâne în pronunțare asupra

fondului cauzei.

Procedura

aleasă de instanță încalcă flagrant dreptul la apărare

al reclamantului urmare a încălcării dispozițiilor art. 85 C.

proc. civ. care permit, așa cum s-a arătat, pronunțarea unei

hotărâri decât după citarea legală a părților.

Or,

în cauza, părțile nu au fost citate în vederea soluționării

pricinii în fond, ci doar pentru a verifica dacă nu subzistă motivul

de suspendare întemeiat pe dispozițiile art. 244 C. proc. civ.

Cum

dreptul la un proces echitabil al reclamantului a fost încălcat, iar

vătămarea produsă reclamantului nu poate fi

înlăturată, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct.

5 C. proc. civ. cu referire la art. 312 alin. (1), (2) și (3) C. proc.

civ. va admite recursul, va casa decizia cu trimiterea cauzei spre rejudecare

la aceiași instanță de apel.

Din

cele mai sus expuse rezultă că excepția nulității

recursului invocată de intimații pârâți, nu subzistă.

Intimații

au invocat și excepția lipsei calității procesuale active

cu referire la fondul pricinii, excepție ce nu poate fi analizată în

această etapă procesuală față de soluția ce se va

pronunța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 1752 din data de 3

iulie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I

civilă, în Dosarul nr. x/63/2008*.

Casează

decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași

curte de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică astăzi, 23 ianuarie 2018.

Procesat

de GGC - GV