ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3659/2015

Decizia

nr. 3659/2015

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Prin sentința civilă nr. 16 din 24 ianuarie 2014, Curtea de Apel Constanța a admis acțiunea, a dispus anularea Ordinului nr. 733 din 25.04.2013 emis de Ministerul Transporturilor și a dispus suspendarea executării ordinului până la soluționarea irevocabilă a cauzei ce are ca obiect anularea ordinului.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, pârâtul Ministerul Transporturilor a formulat recurs, invocând art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și, pe cale de consecință, respingerea cererii reclamantului de anulare și de suspendare a ordinului contestat, ca nefondată.

A arătat recurentul că ordinul contestat a fost emis în baza dispozițiilor art. 62 alin. (2) și (3) și ale art. 63 și 64 din O.G. nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, și nu pe dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002, cum eronat susține prima instanță. De asemenea, prevederile acestui ordin sunt în acord cu dispozițiile legale cu forță juridică superioară, respectiv O.G. nr. 27/2011 și O.U.G. nr. 49/2009 privind libertatea de stabilire a prestatorilor de servicii de a furniza servicii în România.

Instanța trebuia să ia în considerare faptul că, în cazul unei aparente contradicții între prevederile celor două acte normative trebuie luate în considerare prevederile din actul normativ mai recent, respectiv O.G. nr. 27/2011, care se presupune că au abrogat implicit prevederile similare din actul normativ anterior.

Arată că prima instanță a omis să menționeze că, potrivit art. 4 lit. a) și b) din Anexa nr. 1 la Ordinul nr. 733/2013, școlile auto se pot organiza atât sub forma societăților comerciale, cât și sub formă de PFA în condițiile O.U.G. nr. 44/2008, nefiind desființată profesia de instructor auto.

De asemenea, O.U.G. nr. 44/2008 nu dispune că pregătirea practică pentru examenul de conducător autor trebuie să se facă distinct de pregătirea teoretică și nu interzice ca autoritatea competentă în domeniu să stabilească ca pregătirea să se facă în cadrul unei forme unice de organizare, fie că este vorba despre școală de șoferi organizată potrivit art. 4 pct. a) din Anexa nr. 1, fie că este vorba de școală de șoferi organizată potrivit art. 4 pct. b) din anexă.

Potrivit art. 6 alin. (2) din ordonanța menționată, autorizarea funcționării nu exonerează persoanele fizice autorizate de obligația de a obține autorizațiile, avizele, licențele și altele asemenea, prevăzute în legi speciale, pentru desfășurarea anumitor activități economice, iar, art. 62 alin. (2) din O.G. nr. 27/2011 prevede că autorizarea școlilor de conducători auto și a instructorilor auto se face în condițiile stabilite de autoritatea competentă, deci legiuitorul a lăsat la latitudinea Ministerului Transporturilor modul și condițiile de autorizare ale școlilor de conducători auto și a instructorilor auto.

Ceea ce s-a modificat prin ordinul contestat este faptul că instructorii auto nu mai pot presta activitatea de instruire practică separat, independent de activitatea teoretică, cum nici profesorii de teorie nu mai pot presta activitatea de instruire teoretică în mod independent de cea practică.

Pe cererea de suspendare, apreciază recurentul că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a cazului bine justificat și a pagubei iminente.

3.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 21.01.2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ. republicat.

Părțile nu au depus puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin Încheierea din data de 18 martie 2015 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

3.2. Cu privire la fondul recursului. Soluția instanței de recurs.

3.2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul PFA A. are ca obiect anularea în totalitate a Ordinului nr. 733 din 25 aprilie 2013 emis de Ministerul Transporturilor pentru aprobarea Normelor privind autorizarea școlilor de conducători auto și a instructorilor de conducere auto (Anexa nr. 1), a Normelor privind atestarea profesorilor de legislație rutieră și a instructorilor de conducere auto (Anexa nr. 2) a Metodologiei de organizare și desfășurare a cursurilor de pregătire teoretică și practică a persoanelor în vederea obținerii permisului de conducere (Anexa nr. 3), a Programei de școlarizare (Anexa nr. 4), precum și privind condițiile și obligațiile pentru pregătirea teoretică și practică a persoanelor în vederea obținerii permisului de conducere.

Admițând acțiunea, Curtea de Apel Constanța a anulat Ordinul nr. 733 din 25 aprilie 2013 în întregime și a dispus suspendarea executării ordinului până la soluționarea irevocabilă a cauzei ce are ca obiect anularea ordinului.

Instanța de recurs urmează a analiza criticile formulate în recursul declarat de Ministerul Transporturilor prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, constându-se că hotărârea atacată nu cuprinde motive contradictorii ori străine de natura cauzei și deci nu se impune a fi casată în baza prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., republicat.

Reglementarea anulată de instanța de fond prevede normele privind autorizarea școlilor de conducători auto și a instructorilor auto, a normelor privind atestarea profesorilor de legislație rutieră și a instructorilor de conducere auto, a Metodologiei de organizare și desfășurare a cursurilor de pregătire teoretică și practică a persoanelor în vederea obținerii permisului de conducere, a Programei de școlarizare, precum și privind condițiile și obligațiile pentru pregătirea teoretică și practică a persoanelor în vederea obținerii permisului de conducere.

Din cuprinsul Ordinului nr. 733 din 25 aprilie 2013 rezultă că anexa nr. 1 cuprinde Normele privind autorizarea școlilor de conducători auto și a instructorilor auto, anexa nr. 2 prevede Normele referitoare la atestarea profesorilor de legislație rutieră și a instructorilor de conducere auto, anexa nr. 3 cuprinde Metodologia de organizare și desfășurare a cursurilor de pregătire teoretică și practică a persoanelor în vederea obținerii permisului de conducere, iar anexa nr. 4 cuprinde Programa de școlarizare.

Emiterea noilor norme s-a justificat prin modificările aduse legislației privind circulația pe drumurile publice și prin necesitatea transpunerii în dreptul intern a legislației comunitare în domeniu: Directiva 2006/126/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 decembrie 2006 privind permisele de conducere, care are ca obiective îmbunătățirea siguranței rutiere, facilitarea liberei circulații a persoanelor care își stabilesc reședința într-un alt stat membru decât statul care a eliberat permisul și reducerea posibilităților de fraudare, precum și Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12.12.2006 privind serviciile în cadrul pieței interne, care recunoaște dreptul autorității de autorizare de a condiționa motivat accesul prestatorului la activitatea de servicii, de obligația acestuia de a se constitui într-o anumită formă juridică.

Conform acestei ultime directive și actului normativ prin care a fost transpusă în ordinea juridică internă - O.U.G. nr. 49/2009, autoritățile competente române pot condiționa accesul la o activitate de servicii sau la exercitarea acesteia de obligația prestatorului de a se constitui sub o anumită formă juridică, dacă o asemenea cerință nu este nediscriminatorie, este justificată printr-un motiv imperativ de interes general și este adecvată pentru a garanta îndeplinirea obiectivului urmărit.

Ministerul Transporturilor, în calitatea sa de autoritate emitentă și în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art. 62 alin. (2) și (3), art. 63-64 din O.G. nr. 27/2011 și art. 4 alin. (1) pct. 55 din H.G. nr. 24/2013, a adoptat prin Ordinul nr. 733 din 25 aprilie 2013 o reglementare necesară, proporțională și nediscriminatorie prin normele de autorizare a școlilor de conducători auto, deoarece au fost prevăzute condiții similare pentru ambele forme juridice de organizare (persoane juridice și persoane fizice autorizate), cu scopul de a se asigura baza materială adecvată pentru pregătirea teoretică și practică, în vederea obținerii permisului de conducere, o pregătire teoretică și practică reală și calitativă și desfășurarea în bune condiții, cu posibilitatea verificării, a modului de examinare în vederea obținerii permisului de conducere.

Astfel, se reține că obligația de a deține în folosință exclusivă și permanentă spațiul pentru procesul de învățământ nu are un caracter nelegal sau abuziv, întrucât un asemenea spațiu poate fi deținut cu orice titlu (închiriere, comodat), fiind necesar pentru asigurarea condițiilor optime de desfășurare a procesului de instruire teoretică.

Măsura dotării vehiculelor cu sistem tehnic și de monitorizare video și audio a fost prevăzută pentru examinarea în vederea obținerii permisului de conducere și a fost justificată de propunerea Ministerului Administrației și Internelor cu adresa nr. 2069709 din 27 septembrie 2012, de includere în componența dotării autovehiculelor folosite la executarea probei practice a examenului de obținere a permisului de conducere, a unui sistem tehnic omologat cu monitorizare a probei, care să ofere fiecărei părți interesate (candidat, școală de conducători auto autorizată, serviciul comunitar permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor) proba martor a modului de desfășurare a probei respective.

Cerința deținerii echipamentelor și dotării tehnico-didactice corespunzătoare conținutului programelor școlare de pregătire teoretică și practică este de asemenea justificată față de atribuțiile recunoscute prin lege școlilor de conducători auto pentru pregătirea integrală, teoretică și practică, a persoanelor în vederea obținerii permisului de conducere auto, ceea ce implică obligații suplimentare pentru creșterea nivelului de pregătire a cursanților și, implicit, a gradului de siguranță rutieră.

Toate aceste cerințe nu încalcă principiul egalității de tratament și nici libera concurență a agenților economici, sens în care s-a și exprimat Consiliul Concurenței (anterior emiterii Ordinului nr. 733 din 25 aprilie 2013, la solicitarea adresată sub nr. 6318 din 12 februarie 2013 de Ministerul Transporturilor), arătându-se că reglementarea școlilor de conducere auto prevede condiții, în mare parte similare, pentru ambele forme de organizare, ca societăți comerciale sau în regim de persoane fizice autorizate și că piața se va regla oricum prin introducerea unor condiții de calitate.

Pentru considerentele care au fost expuse, se constată că nu există temei pentru admiterea acțiunii în anulare formulată de intimatul-reclamant, cu atât mai mult cu cât acesta în calitatea sa, de instructor, nu a dovedit existența unui drept recunoscut de lege sau a unui interes legitim care să fi fost vătămat prin reglementarea emisă prin ordinul contestat cu privire la școlile de conducători auto și care se adresează deci unei alte categorii de subiecte de drept.

Constatând că sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 67 C. proc. civ., republicat, în raport cu obiectul cererii de intervenție accesorie și calitatea titularului, dovedită prin hotărârile judecătorești de constatare a reprezentativității la nivel de sector de activitate, conform Legii nr. 62/2011, Înalta Curte va admite cererea de intervenție formulată de intervenienta B.

În consecință, Înalta Curte va admite cererea de intervenție accesorie și prezentul recurs, va casa hotărârea atacată și pe fond, va respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul PFA A.

Curtea constată că nu se mai impune examinarea criticilor formulate în recurs cu privire la măsura suspendării executării Ordinului nr. 733 din 25 aprilie 2013, întrucât efectele acestuia nu se mai aplică la data soluționării prezentului recurs, ca urmare a emiterii Ordinelor nr. 75/2014 și nr. 64/2015 emise de Ministerul Transporturilor pentru reglementarea activității de pregătire a persoanelor în vederea obținerii permisului de conducere.

3.2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 67, art. 497 C. proc. civ., republicat, și art. 20 din Legea nr. 554/2004 Înalta Curte va admite recursul formulat, va casa hotărârea atacată și, rejudecând cauza, va respinge acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Transporturilor împotriva sentinței civile nr. 16/CA din 24 ianuarie 2014 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Admite cererea de intervenție accesorie în interesul recurentului Ministerul Transporturilor formulată de B.

Casează sentința atacată și, rejudecând cauza, respinge acțiunea reclamantului A., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 noiembrie 2015.