ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1431/2015
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1431/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Decizia nr. 1431/2015
Asupra cererii de revizuire de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 5783/R din 29 noiembrie 2013, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins recursul declarat de reclamantul A. Brașov împotriva sentinței civile nr. 2656/CA din 24 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pe care a menținut-o (în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca nefondată) și a respins cererea de intervenție în interesul recurentului.
Împotriva acestei hotărâri a formulat cerere de revizuire recurentul-reclamant A. Brașov, invocând dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Revizuentul invocă contrarietatea Deciziei nr. 5783/R din 29 noiembrie 2013 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/62/2012) cu Decizia nr. 131/R din 16 ianuarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Brașov în Dosarul nr. x/62/2012, în care figurează ca părți B. Brașov și C., deci alte părți decât cele din prezentul dosar.
Înainte de a analiza motivele cererii de revizuire, Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 C. proc. civ., excepția inadmisibilității, invocată de intimată, constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care o va admite și va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.
Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate:
Potrivit dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ. „dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază”.
Pe de o parte, fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea este admisibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de lege, neputând fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă punerea în discuție a unor probleme de fond, a unor fapte și împrejurări care au fost discutate de instanță cu ocazia rezolvării litigiului în fond.
Potrivit art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere „dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate (…)”.
Din interpretarea logico juridică a acestor prevederi legale rezultă, fără putință de tăgadă, că pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri date de instanța de recurs, legiuitorul a impus condiția ca această instanță să fi evocat fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății, față de cea care fusese aleasă până în acel moment.
Nu pot forma obiectul revizuirii - întrucât nu evocă fondul - hotărârile instanțelor de recurs prin care s-a respins recursul ori, deși a fost admis, s-a dispus casarea cu trimitere, și nici hotărârile instanțelor de recurs prin care s-a soluționat doar o excepție, cu caracter absolut, fără a se evoca fondul. Altfel spus, nu pot forma obiectul revizuirii, neevocând fondul, hotărârile instanțelor de recurs prin care se declină competența de soluționare a acestei căi de atac, prin care se dă o soluție urmare actelor de dispoziție procesuală pe care le pot face părțile (în caz de renunțare la judecata recursului, la judecata acțiunii sau la dreptul dedus judecății, precum și de încheiere a unei tranzacții), prin care se respinge sau se anulează recursul în temeiul unei excepții procesuale, prin care se constată perimarea recursului, prin care se anulează recursul ca neregulat introdus, ca netimbrat sau ca insuficient timbrat, prin care se constată nulitatea recursului, sau prin care se respinge recursul ca nefondat sau ca tardiv; de asemenea, nu pot fi atacate cu cerere de revizuire hotărârile de casare intermediare prin care s-a admis recursul și s-a casat cu reținere sau cu trimitere.
Rațiunea reglementării revizuirii prevăzută de textul menționat o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare, în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.
În asemenea situații, executarea hotărârilor este imposibilă, întrucât fiecare parte se prevalează de hotărârea ce îi este favorabilă, iar ieșirea din situația anormală creată de existența hotărârilor potrivnice nu se poate realiza decât prin revizuirea și anularea ultimei hotărâri, care înfrânge principiul autorității de lucru judecat.
Invocarea motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:
să existe hotărâri definitive contradictorii;
hotărârile potrivnice să fie pronunțate în aceeași pricină. Ca atare, trebuie reținută tripla identitate de părți, obiect și cauză, care sunt elementele lucrului judecat;
hotărârile să fie date în dosare diferite;
în al doilea proces, să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei. Dacă instanța sesizată cu cea de-a doua acțiune a respins excepția autorității de lucru judecat, această apărare nu mai poate fi reiterată pe calea revizuirii, deoarece s-ar opune tocmai puterea de lucru judecat a hotărârii date asupra primei acțiuni;
să se ceară anularea celei de a doua hotărâri.
Condițiile menționate trebuie să fie îndeplinite cumulativ, întrucât neîndeplinirea uneia dintre condiții duce la respingerea cererii de revizuire întemeiată pe motivul respectiv.
În cauza de față, așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, revizuentul a înțeles să invoce „soluțiile potrivnice” pronunțate în litigii purtate între părți diferite, condiție în care nu se poate invoca autoritatea de lucru judecat.
Astfel, în Dosarul nr. x/62/2012, în care s-a pronunțat Decizia nr. 5783/R din 29 noiembrie 2013, figurează ca părți reclamantul A. Brașov și pârâtele Camera de Conturi Brașov și C., iar în Dosarul nr. x/62/2012, în care s-a pronunțat Decizia nr. 131/R din 16 ianuarie 2013, litigiul s-a judecat între reclamanta B. Brașov, prin primar și pârâtele Camera de Conturi Brașov și C.
Drept urmare, calea extraordinară de atac promovată este inadmisibilă, dată fiind neîndeplinirea cumulativă a condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., ale cărui prevederi au un caracter imperativ, fiind de strictă interpretare și aplicare.
În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de A. Brașov împotriva Deciziei nr. 5783/R din 29 noiembrie 213 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 martie 2015.