ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 308/2018

Asupra contestației de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea nr. 120/PI/CP din data de 15 februarie 2018, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în temeiul art. 459 alin. (5) C. proc. pen. a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva încheierii penale nr. 686/PI din 17 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. x/59/2017.

Pentru a hotărî în acest sens a reținut următoarele:

Prin Încheierea penală nr. 686/PI din 17 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. x/59/2017 s-a dispus, în temeiul art. 341 alin. 6 lit. a) C. proc. pen., respingerea, ca nefondată, a plângerii formulată de petentul A., împotriva ordonanței de clasare din 17 martie 2017 dată în Dosarul nr. x/P/2016 și a ordonanței din 19 mai 2017 dată în Dosarul nr. x/II/2/2017, ambele ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA - Serviciul Teritorial Timișoara.

Din economia dispozițiilor cuprinse în secțiunea a 3-a - Revizuirea, capitolul V - Căile extraordinare de atac, titlul III - Judecata C. proc. pen. s-a menționat că revizuirea este o cale extraordinară de atac, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă care a statuat asupra fondului cauzei, respectiv a soluționat latura penală/civilă. Astfel, potrivit art. 452 alin. (1) C. proc. pen.: "Hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă." Aceste dispoziții nu pot fi aplicate independent de art. 396 C. proc. pen. - rezolvarea acțiunii penale și art. 397 C. proc. pen. - rezolvarea acțiunii civile, dispoziții care arată soluțiile ce pot fi pronunțate de instanță în latura penală, respectiv în latura civilă și care pot fi supuse revizuirii.

Totodată, s-a precizat că revizuirea poate viza numai hotărâri judecătorești definitive pronunțate pe fondul cauzei conduc și dispozițiile art. 461 C. proc. pen., care reglementează etapa ulterioară admiterii în principiu a cererii de revizuire, rejudecarea cauzei potrivit regulilor de procedură privind judecata în primă instanță. În speță, hotărârea a cărei revizuire se solicită de către revizuentul A. nu este una pronunțată de instanță în urma unei judecăți în sensul Titlului III al C. proc. pen., ci este pronunțată de judecătorul de cameră preliminară conform competențelor conferite de art. 54 C. proc. pen., ceea ce face ca revizuirea să fie inadmisibilă.

Împotriva Încheierii nr. 120/PI/CP din data de 15 februarie 2018 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, contestatorul A. a formulat contestație.

La termenul de judecată din 05 aprilie 2018, reprezentantul Ministerului Public a invocat inadmisibilitatea contestației formulate de contestatorul A.

Examinând încheierea atacată, Înalta Curte constată inadmisibilitatea contestației formulată.

Dând eficiență principiilor legalității căilor de atac și liberului acces la justiție, reglementate de dispozițiile art. 129 și art. 21 din Constituția României, revizuită, precum și exigențelor determinate prin art. 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiționată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele și pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

Așadar, revine părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

În prezenta cauză, Înalta Curte constată că a fost sesizată cu contestația formulată de contestatorul A. împotriva încheierii nr. 120/PI/CP din data de 15 februarie 2018 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva încheierii penale nr. 686/PI din 17 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. x/59/2017.

Totodată, prin Încheierea penală nr. 686/PI din 17 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. x/59/2017 s-a dispus, în temeiul art. 341 alin. 6 lit. a) C. proc. pen., respingerea, ca nefondată, a plângerii formulată de petentul A., împotriva ordonanței de clasare din 17 martie 2017 dată în Dosarul nr. x/P/2016 și a ordonanței din 19 mai 2017 dată în Dosarul nr. x/II/2/2017, ambele ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA - Serviciul Teritorial Timișoara.

Potrivit dispozițiilor art. 459 alin. (7) teza a II-a C. proc. pen., sentința prin care este respinsă cererea de revizuire, după analiza admisibilității în principiu, este supusă aceleiași căi de atac ca și hotărârea la care se referă revizuirea.

Având în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 341 alin. (8) C. proc. pen., încheierea prin care s-a pronunțat, între altele, una dintre soluțiile prevăzute la alin. (6), este definitivă, iar prin Încheierea penală nr. 686/PI din 17 octombrie 2017, Curtea de Apel Timișoara, în temeiul art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul A. împotriva unei ordonanțe de clasare, Înalta Curte constată că și Încheierea nr. 120/PI/CP din data de 15 februarie 2018 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, prin care a fost respinsă cererea de revizuire, după analiza admisibilității în principiu, nu este supusă niciunei căi de atac.

Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 4251 alin. (1) C. proc. pen., calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres.

Față de aspectele prezentate mai sus și în raport cu dispozițiile textelor de lege anterior menționate, se constată că, contestatorul A. a promovat o cale de atac inadmisibilă în ordinea de drept.

Or, atâta timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea exercitării unei căi de atac, o asemenea procedură nu este admisibilă, întrucât în situația contrară s-ar încălca principiul instituit prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile pot exercita căile de atac, în condițiile legii". În consecință, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, Înalta Curte, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Încheierii nr. 120/PI/CP din data de 15 februarie 2018 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Încheierii nr. 120/PI/CP din data de 15 februarie 2018 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 05 aprilie 2018.

Procesat de GGC - GV