ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2106/2019

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 1397 din 18 septembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a anulat recursul declarat de A. împotriva Încheierii din 10 aprilie 2019 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.

Împotriva acestei decizii a exercitat calea extraordinară de atac a revizuirii recurentul A..

Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 17 octombrie 2019, sub nr. x/2019, fiind repartizată aleatoriu, spre soluționare, Completului nr. 6 noul C. proc. civ.

În motivarea cererii, revizuentul-recurent și-a exprimat nemulțumirea legată de faptul că decizia atacată, ce i-a fost comunicată, nu este semnată, nefiind astfel respectate prevederile art. 426 și 427 C. proc. civ. și nici cele ale Regulamentului de ordine interioară al instanței ce a pronunțat decizia.

Examinând admisibilitatea cererii de revizuire prin prisma dispozițiilor art. 509 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 509 alin. (1) C. proc. civ., revizuirea este o cale extraordinară de atac de retractare, care poate fi exercitată împotriva unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul și care poate fi cerută doar pentru ipotezele prevăzute la pct. 1 - 11 ale articolului menționat.

Conform prevederilor art. 509 alin. (2) C. proc. civ. "pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7 - 10 sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul".

Revizuirea poate fi formulată doar împotriva hotărârilor judecătorești expres și limitativ prevăzute de art. 509 alin. (1) C. proc. civ., în caz contrar, ar fi încălcat principiul legalității căii de atac, prevăzut de art. 457 alin. (1) din același act normativ, potrivit căruia căile de atac pot fi exercitate numai dacă sunt prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

În cauză, Decizia civilă nr. 1397 din 18 septembrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, obiect al cererii de revizuire pendinte, prin care s-a anulat recursul declarat de A. împotriva Încheierii din 10 aprilie 2019 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, a fost pronunțată în procedura de filtru, reglementată de art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Aceste dispoziții legale stipulează că "în cazul în care completul este unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac."

Astfel, se constată că, prin art. 493 alin. (5) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit ca deciziile pronunțate în condițiile reglementate de acest text de lege, să nu fie supuse vreunei căi de atac.

Prin urmare, calea de atac a revizuirii formulate împotriva unei decizii pronunțate în procedura de filtru, reglementată de art. 493 alin. (5) C. proc. civ., este inadmisibilă.

În aplicarea dispozițiilor art. 509 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) C. proc. civ., se constată că împotriva Deciziei nr. 1397 din 18 septembrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, nu poate fi exercitată nicio cale de atac.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de recurentul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de recurentul A. împotriva Deciziei nr. 1397 din 18 septembrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 noiembrie 2019.

GGC - CL