ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1675/2017
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1675/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Asupra cauzei de față, constată următoareie:
Prin decizia cvilă nr. 47/2017-A din 1 februarie 2017 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă, s-a respinsca nefondat apelui civil declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 75/D din 24 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care a menținut-o în întregime, fiind obligați apelanții la 2.000 lei în favoarea intimaților AA., BB.; 2.000 lei în favoarea intimatului PP.; 1.860 lei în favoarea intimatului O.; 1.000 lei în favoarea intimaților N., E., T., GG., I., II., LL., SS.; 1.500 lei în favoarea intimatului H.; 500 lei în favoarea intimatei U.; 1.000 lei în favoarea intimaților VV. și NN.; 1.000 lei în favoarea intimaților F. și ZZ.; 2.500 lei în favoarea intimatului M. și 2.500 lei în favoarea intimatei L.
Decizia este definitivă.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții C., HH., G., A., D. și R., indicând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.
În raport de prevederile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., cu referire la art. 499 teza finală din acela fi act normativ, Înalta Curte urmează să analizeze cu prioritate admisibilitatea recursului, care primează cererii de renunțare la judecata căii de atac, față de care constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.
O hotărâre judecătorească nu poate fi atacata pe alte căi decât pe cele expres prevăzute de lege.
Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României, republicată, prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.
Litigiul de față are ca obiect cererea de revendicare a unui imobil în suprafață de 17,18 ha teren agricol, evaluat la suma de 687.200 lei.
Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, tară drept de recurs, precum și cele neaîacate cu recurs.
Art. 483 alin. (1) C. proc. civ. dispune ca "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului", iar, conform alin. (2) din același act normativ, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în aiîe cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 lei inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."
Potrivit art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "Dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016", iar, conform alin. (2) al aceluiași articol, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi (15 februarie 2013) și până la data de 31 decembrie 2015 (termen care prin O.U.G. nr. 62/2015 a fost extins până la data de 31 decembrie 2016) nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute ia art. 94 pct. lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare depănă la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.
Prin raportare ia dispozițiile legale evocate și la faptul că decizia instanței de apel a fost pronunțată într-o acțiune evaluabilă în bani, în valoare de până la 1.000.000 lei, formulată la data de 08 aprilie 2015, decizia atacată nu este susceptibilă de recurs.
În consecință, Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamanții G., R., A., C., HH., D., C. împotriva deciziei nr. 47/2017-A din 1 februarie 2017 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă, ca inadmisibil.
Văzând culta procesuală a reclamanților, în raport de dispozițiile art. 453 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a-i obliga pe aceștia la plata următoarelor sume: 800 lei către pârâtul M., 800 lei către pârâta L., 1.500 lei către pârâții X. și KK. și 1.500 lei către pârâții UU., E., T., GG., I., LL., SS., U., cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanții G., B., A., C., HH., D., C. împotriva deciziei nr. 47/2017-A din 1 februarie 2017 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă.
Obligă pe reclamanți la plata următoarelor sume: 800 lei către pârâtul M., 800 lei către pârâta L., 1.500 lei către pârâții X. și KK. și 1.500 lei către pârâții UU., E., T., GG., I., LL., SS., U., cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 octombrie 2017.