ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2482/2017

Asupra conflictului negativ de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Obiectul acțiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 28 iulie 2016 sub nr. 28657/3/2016, reclamantul A. din Administrația Centrală - Esculap, în numele membrilor de sindicat din anexa aferentă cererii de chemare în judecată, a solicitat obligarea pârâtei Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor ca, subsecvent reconstrucției salariale realizate conform art. 1 alin. (82) din O.U.G. nr. 83/2014, la stabilirea grilei de salarizare aplicabile din 1 decembrie 2015, să adauge și sumele compensatorii incluse în salariul de baza și acordate ca atare până la 30 noiembrie 2015, corespunzătoare specificului funcțiilor, respectiv sporului pentru condiții periculoase și sporului de stres, obligarea pârâtei ca pentru perioada cuprinsă între 1 decembrie 2015 și data punerii în aplicare a grilei de salarizare complet întocmită, să plătească membrilor de sindicat reprezentați în cauză, diferența dintre totalul drepturilor cuvenite și cele efectiv achitate, obligarea pârâtei ANSVSA la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, a invocat art. 31, art. 109, art. 117 din Legea nr. 188/1999, art. 1 pct. 2 din Legea nr. 293/2015, art. 1 alin. (82) din O.U.G. nr. 83/2014, art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 57/2015, art. 269 din Legea nr. 53/2003, Legea nr. 62/2011.

Prin Sentința 7331 din 16 decembrie 2016 Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, apreciind că solicitarea vizează completarea unui act administrativ, respectiv completarea Ordinului nr. 1.015 din 23 decembrie 2015 emis de Președintele Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, ceea ce atrage incidența art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Prin Sentința civilă nr. 1559 din data de 2 mai 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea conflictului.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a apreciat că prezentul litigiu este legat de raportul de serviciu al funcționarilor publici reclamanți, neavând relevanță dacă se solicită și completarea unui act administrativ.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii:

Obiectul demersului judiciar al reclamanților este structurat pe două capete de cerere, iar în opinia reclamantului, acestea se află în raport de interdependență și reflectă etapele ce trebuie parcurse pentru obținerea drepturilor salariale asimilate reglementate de art. 1 alin. (82) din O.U.G. nr. 83/2014.

Din modul în care reclamanții au înțeles să își motiveze în fapt și în drept pretențiile deduse judecății, rezultă că folosul practic, direct și imediat pe care îl urmăresc și, implicit, obiectul principal al acțiunii îl reprezintă obținerea unor drepturi salariale calculate pe baza unei grile de salarizare stabilite prin asimilare, în care să fie incluse și anumite sume compensatorii cu caracter tranzitoriu. Solicitarea de obligare la completarea Anexei la Ordinul nr. 1.015/2015 emis de A.N.S.V.S.A. reprezintă doar mijlocul de realizare a unei astfel de măsuri.

În acest context, Înalta Curte reține că pentru determinarea instanței competente material să soluționeze prezentul litigiu, prezintă relevanță natura dreptului pretins de către reclamanți, dar și aceea a raporturilor juridice dintre autoritatea pârâtă chemată în judecată și inițiatorii acțiunii judecătorești.

În cauză nu se atacă un act administrativ tipic sau asimilat, iar reclamanții urmăresc, de fapt, obținerea unor drepturi salariale, capătul principal de cerere fiind, în realitate, al doilea petit, privind obligarea pârâtelor la plata drepturilor salariale, astfel că este lipsită de relevanță împrejurarea că a fost solicitată și anularea unui act ce se referă tocmai la stabilirea unor drepturi de natură salarială ale reclamanților.

În conformitate cu dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.:

"Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal, a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".

Astfel, având în vedere că acțiunea vizează raportul de serviciu al unor funcționari publici, revine tribunalului competența materială de soluționare a cauzei, conform art. IV din Legea nr. 2/2013, atâta timp cât prin Hotărârea nr. 1.415/2009 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor și a unităților din subordinea acesteia, este statuat la art. 5 alin. (5) și (6) că:

"(5) Personalul din cadrul Autorității, institutelor de referință și al direcțiilor sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene și a municipiului București este format din funcționari publici și din personal contractual. (6) Salarizarea personalului din structura Autorității se face potrivit prevederilor legale aplicabile funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul administrației publice centrale" și prin Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici nu se prevede o altă instanță competentă în soluționarea acestei categorii de litigii.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite înseși, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, iar dispozițiile alin. (2) al aceluiași articol precizează că nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită înseși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.

În materia contestației la executare, se reține că, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestația la executare se introduce la instanța de executare, aceasta din urmă fiind definită prin dispozițiile art. 373 alin. (2) din același cod, ca fiind judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea.

Din dispozițiile art. 452 și urm. C. proc. civ., rezultă că, pentru ipoteza executării silite prin poprire, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află sediul sau domiciliul terțului poprit, căruia i se comunică adresa de înființare a popririi conținând interdicția de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i se datorează ori pe care i le va datora, declarându-se poprite în măsura necesară pentru realizarea obligației ce se execută silit.

Potrivit art. 453 din același cod, poprirea se înființează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții: B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ., AAAA., BBBB., CCCC., DDDD., EEEE., FFFF., GGGG., HHHH., IIII., JJJJ., KKKK., LLLL., MMMM., NNNN., OOOO., PPPP., QQQQ., RRRR., SSSS., TTTT., UUUU., VVVV., WWWW., XXXX., YYYY., ZZZZ, AAAAA., BBBBB., CCCCC., DDDDD., EEEEE., FFFFF., GGGGG., HHHHH., IIIII., JJJJJ., KKKKK., LLLLL., MMMMM., NNNNN., OOOOO., PPPPP., QQQQQ., RRRRR., SSSSS., TTTTT., UUUUU., VVVVV., WWWWW., XXXXX., YYYYY., ZZZZZ., AAAAAA., BBBBBB., CCCCCC., DDDDDD., EEEEEE., FFFFFF., GGGGGG., HHHHHH., IIIIII., JJJJJJ., KKKKKK., LLLLLL., MMMMMM., NNNNNN., OOOOOO., PPPPPP., QQQQQQ., RRRRRR., SSSSSS., TTTTTT., UUUUUU., VVVVVV., WWWWWW., XXXXXX., XXXXXX., YYYYYY., ZZZZZZ., AAAAAAA., BBBBBBB., CCCCCCC., DDDDDDD., EEEEEEE., FFFFFFF., GGGGGGG., HHHHHHH., IIIIIII., JJJJJJJ., KKKKKKK., LLLLLLL., MMMMMMM., NNNNNNN., OOOOOOO., PPPPPPP., QQQQQQQ., RRRRRRR., SSSSSSS., TTTTTTT., UUUUUUU., VVVVVVV., WWWWWWW., XXXXXXX., YYYYYYY., ZZZZZZZ., AAAAAAAA., BBBBBBBB., CCCCCCCC., DDDDDDDD., EEEEEEEE., FFFFFFFF., GGGGGGGG., HHHHHHHH., IIIIIIII., JJJJJJJJ., KKKKKKKK., LLLLLLLL., MMMMMMMM., NNNNNNNN., OOOOOOOO., PPPPPPPP., QQQQQQQQ., RRRRRRRR., SSSSSSSS., toți prin Sindicatul Veterinarilor din Administrația Centrală-ESCULAP și pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 septembrie 2017.

Procesat de GGC - LM