ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3868/2018

HOTĂRÂRE

08.11.2018

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3868/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bârlad la data de 14 iunie 2017 sub nr. de dosar x/2017, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanței desfacerea căsătoriei încheiată cu pârâtul din culpa pârâtului, revenirea la numele anterior căsătoriei, acela de C..

Prin Sentința civilă nr. 1345 din 12 iunie 2018, Judecătoria Bârlad, în baza art. 130 alin. (2) raportat la art. 915 alin. (1) teza a II-a și art. 123 C. proc. civ., a dispus declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Găești, reținând că pârâtul locuiește efectiv în com. Petrești, jud. Dâmbovița, în timp ce reclamanta locuiește în străinătate.

Prin Sentința civilă nr. 1163 din 4 octombrie 2018, Judecătoria Găești a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bârlad și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

La adoptarea acestei soluții, Judecătoria Găești a avut în vedere că ultimul domiciliu comun al soților era situat în comuna Zorleni, județ Vaslui, instanță în circumscripția căreia locuiește pârâtul. Faptul că pârâtul a stat temporar în comuna Petrești, sat Greci, județ Dâmbovița, nu poate determina concluzia că Judecătoria Găești este competentă să soluționeze cererea.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține că, în cauză competența de soluționare a pricinii revine Judecătoriei Bârlad, pentru considerentele ce succed:

Potrivit art. 915 alin. (1) C. proc. civ., situat în Cartea a VI-a "Proceduri speciale", Titlul I, Procedura divorțului: "Cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților. Dacă soții nu au avut locuință comună sau dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, iar când pârâtul nu are locuința în țară și instanțele române sunt competente internațional este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are domiciliul reclamantul".

Rezultă că, în materie de divorț, competența teritorială este absolută, fiind reglementată prin dispozițiile imperative ale art. 915 alin. (1) C. proc. civ., de la care nu se poate deroga.

În aplicarea corectă a normei enunțate, urmează a se reține că, atunci când soții au avut domiciliu comun și cel puțin unul dintre ei mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cel din urmă domiciliu comun, competența de soluționare a cererii de divorț revine judecătoriei de la ultimul domiciliu comun.

Sub acest aspect, trebuie avut în vedere că noțiunea de domiciliu este interpretabilă în sens larg și ea corespunde unei situații de fapt - locul unde persoana se află efectiv - iar nu în mod obligatoriu unei stări de drept (adresa statornică, din evidențele oficiale, ca element de identificare a persoanei).

În cauza de față, conform mențiunilor din procesul-verbal întocmit de către Postul de Poliție Petrești, aflat la dosar Găești, precum și din declarația pârâtului de la dosar Judecătoria Bârlad, rezultă că pârâtul a locuit temporar în comuna Petrești, județ Dâmbovița, însă domiciliul său se află în jud. Vaslui.

Cum ultimul domiciliu comun al soților era situat în comuna Zorleni, județ Vaslui, Înalta Curte, în aplicarea dispozițiilor art. 915 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bârlad, în a cărei rază teritorială își are locuința pârâtul.