ÎCCJ, Decizia nr. 107/2020

Deliberând asupra admisibilității în principiu a prezentului recurs, constată următoarele: Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin Decizia nr. 1983 din 7 noiembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, a anulat recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 909A din 6 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, cu privire la soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 10/2001. În motivare s-a reținut că aspectele evidențiate în cuprinsul cererii de recurs nu reprezintă critici de nelegalitate a hotărârii atacate, care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispozițiile art. 488 din C. proc.

civ., iar în cauză nu au fost identificate nici motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate de instanță din oficiu. Împotriva acestei decizii, reclamanta A. a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., în susținerea căii de atac arătând că hotărârea atacată a înlăturat fără motivare apărarea sa și astfel a încălcat Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Recursul cu care a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție a urmat procedura de filtrare reglementată de art. 493 din C. proc. civ. Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, magistratul-raportor a concluzionat în sensul că recursul este inadmisibil, întrucât a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de o secție civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care a fost soluționată o cerere de recurs.

Completul de filtru, prin încheierea din 25 mai 2020, a analizat raportul, a constatat că este întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ. și a dispus comunicarea acestuia către părți, potrivit alin. (4) al aceluiași articol. În temeiul art. 248 alin. (1) și ale art. 237 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să examineze, cu prioritate, admisibilitatea căii de atac deduse judecății în prezenta cauză. Potrivit art. 129 din Constituția României, "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii". Conform art. 457 alin. (1) din C. proc.

civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei". În raport cu principiile statuate prin textele menționate, admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii atacate, este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii. Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de o secție civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care a fost soluționată o cerere de recurs. Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive (...) hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii.

Întrucât, în speță, recursul vizează o decizie definitivă, pronunțată de către secția I Civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, hotărâre care nu mai poate fi supusă reformării, față de dispozițiile art. 7 și ale art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., recursul dedus judecății este inadmisibil. Recunoașterea unor căi de atac, în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalității, consacrat expres de dispozițiile art. 7 din C. proc. civ., precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și a autorităților și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Or, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României, neobservarea acestora fiind sancționată cu nulitatea hotărârii judecătorești pronunțate cu nesocotirea lor. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta A. împotriva Deciziei nr. 1983 din 7 noiembrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta A. împotriva Deciziei nr. 1983 din 7 noiembrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă. Fără nicio cale de atac. Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 iulie 2020. GGC - GV