ÎCCJ, decizie (scj.ro #130773)

Formularea, cu rea-credință, a două cereri consecutive de acordare a ajutorului public judiciar. Consecințe

Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Judecata

Index alfabetic : acțiune în constatare

-rezoluțiune antecontract de vânzare-cumpărare

-cerere de acordare a ajutorului public judiciar

-anularea cererii ca netimbrată

C. proc. civ. din 1865, art. 129 alin. (1), art. 304 pct. 5, art. 723 alin. (1)

O.U.G. nr. 51/2008, art. 15 alin. (2)

O.U.G. nr. 80/2013, art. 32 - urm.

În cazul în care, deși a beneficiat de reducerea taxei judiciare de timbru ca urmare a admiterii de către instanță a cererii sale de ajutor public judiciar, partea nu își îndeplinește obligația de a timbra, înțelegând să formuleze la termenul următor o a doua cerere de ajutor public judiciar

,

este corectă soluția instanței de anulare a cererii ca netimbrată întrucât această conduită echivalează cu încălcarea obligației de exercitare a drepturilor procesuale cu bună-credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege, prevăzută de art. 723 C. proc. civ.

Secția a II-a civilă, Decizia nr. 780 din 14 aprilie 2016

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 14.12.2009 reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții B. și C. pentru constatarea rezoluțiunii antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1607 din 16.11.2007 la BNP D. și obligarea pârâților la restituirea avansului de 4.957.065,9 lei reprezentând echivalentul sumei  de 1.167.000 de Euro.

Prin sentința civilă nr. 1108 din 17.09.2010 cererea reclamantului a fost respinsă ca fiind prematură de către Tribunalul București, Secția a V-a civilă, însă hotărârea a fost casată și dosarul a fost trimis spre rejudecare la aceeași instanță de fond, potrivit deciziei civile nr. 710 din 13.09.2011 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a IV-a civilă.

Rejudecând cauza în fond, Tribunalul București, Secția a V-a civilă a pronunțat sentința civilă nr. 2071 din 12.12.2013 prin care a admis cererea reclamantului, astfel cum a fost formulată și a constatat rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare în litigiu, cu obligarea pârâților la plata către reclamant a sumei de 4.957.065,9 lei reprezentând avans din preț.

Apelul formulat de pârâții B. și C. împotriva acestei sentințe a fost anulat ca netimbrat de Curtea de Apel București, Secția a IV-a civilă, prin decizia civilă nr. 537 A din 12 decembrie 2014.

În argumentarea acestei decizii, instanța de apel a reținut, în esență, că după o reducere cu 50% a cuantumului taxei judiciare de timbru dispusă prin încheierea din 10.10.2014, cererea de reexaminare fiind respinsă prin încheierea din 27.10.2014, apelanții au formulat o nouă cerere de ajutor public judiciar ce a fost respinsă prin încheierea din 12.12.2014, astfel încât instanța de apel a constatat că apelanții refuză achitarea taxei judiciare de timbru cu consecința tergiversării finalizării cauzei și a făcut aplicarea dispozițiilor art. 32 și urm. din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Împotriva acestei decizii pârâții B. și C. au declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 și pct. 9 C. proc. civ.

În argumentarea motivelor de recurs invocate, recurenții au susținut, în esență, că soluția instanței de a le refuza exercitarea dreptului de a formula cerere de reexaminare împotriva încheierii din data de 12.12.2014 încalcă flagrant dispozițiile legale în materie.

Redând conținutul dispozițiilor art. 15 alin. (1) și alin. (2) din O.U.G. nr. 51/2008 și ale art. 43 alin. (3) din O.U.G. nr. 80/2013, recurentul consideră că din dispozițiile legale menționate se desprinde obligația instanței de a comunica petentului dacă cererea de acordare a ajutorului public judiciar a fost sau nu respinsă.

În opinia recurentului, formularea cererii de acordare a ajutorului public judiciar și a cererii de reexaminare au efect suspensiv în ceea ce privește obligația de plată a taxei judiciare de timbru.

Făcând trimitere la dispozițiile art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, recurenții consideră că în cazul în care instanța de judecată respinge cererea de acordare a ajutorului public judiciar și a cererii de reexaminare trebuie să comunice această soluție petentului urmată de menționarea cuantumului taxei de timbru care trebuie plătită.

Recurenta susține că motivarea instanței de judecată, conform căreia nu acordă drept de reexaminare întrucât cererea de acordare ar fi fost formulată cu rea credință, nu face decât să scoată în evidență încălcarea legii de către completul care a soluționat această cerere, din compunerea căruia a făcut parte dl. judecător E., adică același magistrat care s-a abținut de la soluționarea apelului.

Recurenta apreciază că s-a făcut greșit aplicarea dispozițiilor art. 723 alin. (1) C. proc. civ., ca mod de a justifica privarea lor de la dreptul de a formula cerere de reexaminare.

Pentru aceste motive, recurenții au solicitat admiterea recursului, casarea în tot a deciziei recurate și trimiterea cauzei aceleiași instanțe spre rejudecare.

Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția a II-a civilă, prin decizia nr. 1243 din 06 mai 2015, a constatat nulitatea cererii de recurs formulată de pârâții B. și C. prin mandatar F., în temeiul art. 302

1

alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Contestația în anulare formulată de B. și C. împotriva acestei decizii a fost admisă de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția a II-a civilă, prin decizia nr. 230 din 04 februarie 2016, când a fost anulată decizia nr. 1243 din 6 mai 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția a II-a civilă în dosarul nr. x/3/2013. Tot prin aceeași decizie s-a acordat termen pentru soluționarea recursului declarat de pârâții B. și C. împotriva deciziei civile nr. 537/A din 12 decembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a IV-a civilă.

Prin încheierea din data de 10 martie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția a II-a civilă, având în vedere contractul de vânzare de drepturi litigioase încheiat între recurenții B. și C. și cesionarul F., a dispus introducerea în calitate de recurent-pârât a cesionarului de drepturi litigioase F., care a preluat calitatea procesuală a recurenților-pârâți B. și C.

Prin concluziile scrise depuse la dosar intimatul A. a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei recurate ca fiind temeinică și legală.

Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, Înalta Curte a constatat că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:

Prin art. 304 pct. 5 C. proc. civ. modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate atunci când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

Din perspectiva acestui motiv, recurentul a invocat faptul că instanța de judecată avea obligația de a comunica petentului dacă cererea de acordare a ajutorului public judiciar a fost sau nu respinsă, urmată de menționarea cuantumului taxei de timbru care trebuie plătită.

De precizat că dispozițiile invocate se referă la neobservarea formelor legale ale actelor de  procedură din cauza cărora s-a produs o vătămare care nu poate fi  înlăturată decât prin anularea actului.

Astfel, sub imperiul motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. se pot include toate neregularitățile de ordin procedural, începând de la nesemnarea cererii de chemare în judecată, nelegala citare a uneia dintre părți, nesemnarea cererii reconvenționale, până la nesocotirea principiului publicității, oralității sau contradictorialității.

De remarcat este faptul că toate greșelile susceptibile de a fi invocate pe calea celui de-al cincilea motiv de casare trebuie să fie expres prevăzute și sancționate de lege, or, în cuprinsul codului de procedură civilă nu există nicio dispoziție imperativă referitoare la necomunicarea soluției pronunțate în cea de a doua cerere de acordare a ajutorului public judiciar.

Este adevărat că potrivit dispozițiilor art. 15 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/2008 împotriva încheierii prin care se respinge cererea de acordare a ajutorului public judiciar cel interesat poate face cerere de reexaminare, în termen de 5 zile de la data comunicării încheierii, însă soluția de respingere a fost pronunțată în cea de a doua cerere de acordare a ajutorului public judiciar, după ce petenții au beneficiat prin încheierea din data de 10.10.2014 de o reducere cu 50% a cuantumului taxei judiciare de timbru.

Totodată, Înalta Curte reamintește faptul că, potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (1) C. proc. civ., părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului, astfel încât nu se poate reproșa instanței faptul că nu li s-a comunicat soluția pronunțată în cea de a doua cerere de ajutor public judiciar.

Nu este lipsit de relevanță faptul că petenții, deși au beneficiat de reducerea cu 50% a cuantumului taxei judiciare de timbru ce a reprezentat maximul prevăzut de dispozițiile legale, au înțeles să formuleze o a doua cerere de ajutor public, astfel încât în mod corect instanța de apel a apreciat că formularea celei de a doua cereri de ajutor public judiciar reprezintă o dovadă clară de exercitare cu rea-credință a drepturilor procesuale.

În atare situație, Înalta Curte reține că aspectele de drept vizând îndreptățirea petenților-pârâți la acordarea ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru au fost dezlegate în mod irevocabil prin încheierea din 27 octombrie 2014, prin care s-a respins cererea de reexaminare a încheierii de la 10 octombrie 2014, prin care a fost redus cu 50% cuantumul taxei judiciare de timbru.

În consecință, aspectele privind îndeplinirea cerințelor pentru scutirea de la plata taxei de timbru nu mai pot fi repuse în discuție în prezenta cale de atac, care nu poate viza decât decizia prin care apelul a fost anulat ca netimbrat, încheierea de respingere a celei de a doua cereri de acordare a ajutorului public judiciar bucurându-se de prezumția de validitate, pârâții având așadar obligația de a timbra cererea de apel astfel cum s-a stabilit de instanța de apel prin încheierea din data de 10 octombrie 2014.

Atât O.U.G. nr. 51/2008, cât și O.U.G. nr. 80/2013 consacră dreptul persoanelor fizice și juridice care se adresează instanțelor judecătorești de a solicita și obține, condiționat, ajutor public judiciar, respectiv facilități la plata taxelor judiciare de timbru, sub diverse forme.

În speță, apelanții-pârâți au avut la dispoziție aceste căi procedurale, pe care le-au și valorificat, iar instanța de apel constatând că apelanții-pârâți refuză achitarea taxei judiciare de timbru, în mod corect a făcut aplicarea dispozițiilor art. 32 și urm. din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru și a anulat cererea de apel ca netimbrată.

Nu va fi reținută ca întemeiată nici critica privind aplicarea greșită a dispozițiilor art. 723 alin. (1) C. proc. civ., invocată în cadrul pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.

Astfel, se apreciază că instanța de apel în mod corect a constatat că formularea celei de a doua cereri de ajutor public judiciar reprezintă o dovadă clară de exercitare cu rea-credință a drepturilor procesuale, având ca scop tergiversarea cauzei cu consecința imposibilității punerii în executare a sentinței atacate, favorabilă intimaților.

Din analiza actelor de la dosar se constată că după admiterea cererii de ajutor public judiciar și soluționarea cererii de reexaminare apelanții-pârâți au mai beneficiat de un termen în vederea achitării taxei judiciare de timbru, respectiv termenul din 14 noiembrie 2014, dar obligația nu a fost îndeplinită, iar la termenul din 12 decembrie 2014 apelanții-pârâți au înțeles să formuleze a doua cerere de ajutor public judiciar

, astfel încât

această conduită echivalează cu încălcarea obligației de exercitare a drepturilor procesuale cu bună-credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege, prevăzută de art. 723 C. proc. civ.

În consecință, instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 723 alin. (1) C. proc. civ.

În alți termeni, față de considerentele precedente se poate reține că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei acțiuni sau căi de atac, dar și respectarea dispozițiilor imperative în legătură cu plata taxelor judiciare de timbru fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în acea instanță.

În consecință, pentru motivele analizate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul a fost respins ca nefondat.