ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1140/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal la data de 11 aprilie 2016, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Inspecția Judiciară solicitând desființarea rezoluției inspectorului judiciar și a inspectorului șef și în subsidiar, reluarea procedurii disciplinare în sensul, cel puțin, al obligării de a motiva efectiv soluția ce se dispune dar și de a se emite rezoluția inspectorului șef al Inspecției Judiciare, conform art. 47 alin. (3) din Legea nr. 317/2004.

Prin cererea înregistrată la data de 31 octombrie 2016 reclamantul a solicitat recuzarea judecătorului B., învestit cu soluționarea cauzei.

Prin încheierea de ședință din data de 24 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2016 s-a respins cererea de recuzare formulată de reclamantul A. ca neîntemeiată.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului s-a arătat că nu s-au constituit suficiente garanții de imparțialitate, inclusiv din perspectiva jurisprudenței CEDO în aplicarea art. 6, în condițiile în care același judecător a pronunțat în aceeași ședință, în Dosarul nr. x/2016 o soluție nefavorabilă referitoare la cererea de sesizare a Curții Constituționale.

A apreciat recurentul că nu s-a dat incidență motivului prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. și art. 42 alin. (1) pct. 13 din C. proc. civ.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 53 coroborat cu art. 483 și următoarele din C. proc. civ.

Prin întâmpinarea depusă dosar, intimata Inspecția Judiciară a solicitat respingerea recursului declarat ca nefondat, arătând că încheierea atacată este legală și temeinică.

Prin încheierea de ședință din data de 8 februarie 2017 instanța a invocat din oficiu excepția inadmisibilității recursului, acordându-se termen pentru a se da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise.

Intimata Inspecția Judiciară a formulat un punct de vedere prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.

Examinând recursul, prin prisma dispozițiilor art. 53 alin. (1) din noul C. proc. civ., Înalta Curte urmează a-l respinge, ca inadmisibil formulat, pentru următoarele considerente:

Prin dispozițiile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile.

Aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Potrivit art. 53 alin. (1) din C. proc. civ., încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părți, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri.

Conform art. 53 alin. (3) teza a II-a din C. proc. civ., "când instanța de recurs constată că recuzarea a fost greșit respinsă, ea va casa hotărârea, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel sau, atunci când calea de atac a apelului este suprimată, la prima instanță".

Din coroborarea dispozițiilor art. 53 alin. (1) din C. proc. civ., cu prevederile alin. (3) teza a II-a al aceluiași articol menționat, rezultă că împotriva încheierii prin care s-a respins recuzarea se poate face recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii prin care s-a soluționat cauza, în ipoteza în care aceasta din urmă hotărâre este definitivă, iar nu în termen de 5 zile de când a fost comunicată încheierea recurată, textele legale invocate folosind sintagmele "hotărârea prin care s-a soluționat cauza", "trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel sau …la prima instanță", ceea ce înseamnă că încheierea prin care s-a respins cererea de recuzare a unui judecător sau a membrilor completului care participă la judecarea unei cauze va putea fi atacată cu recurs numai după soluționarea cauzei respective și pronunțarea unei hotărâri definitive.

În acest context, se constată că ceea ce s-a atacat cu recurs este o încheiere intermediară, prin care s-a respins o cerere de recuzare a completului însărcinat cu judecarea acțiunii, nefiind soluționat fondul cauzei.

În raport de dispozițiile art. 53 alin. (1) din C. proc. civ. Înalta Curte va respinge calea de atac formulată împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 24 noiembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 martie 2017.

Procesat de GGC - LM