ÎCCJ, Secția penală

Asupra

cererii de strămutare de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul acestei instanțe la data de 29 decembrie 2011, petiționarii S.V.L. și S.S.

au solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr.

2089/241/2011 al Judecătoriei Huși, apreciind că la instanța susmenționată nu

vor avea parte de o judecată dreaptă și imparțială, întrucât obiectivitatea

judecătorilor ar putea fi știrbită datorită împrejurărilor cauzei și calității

părților.

În

argumentare, petiționarii au arătat că modul arbitrar și părtinitor de

instrumentare a dosarului penal format urmare plângerii penale formulate

împotriva numitului V.I., modalitatea discriminatorie de interpretare a actelor

premergătoare de către procurorul de caz și soluția nelegală de netrimitere în

judecată dispusă față de făptuitor, precum și relațiile în plan socio-politic

ale făptuitorului - influențează în mod negativ climatul în care se desfășoară

procesul penal, condițiile unei judecăți imparțiale reclamând cu necesitate

strămutarea cauzei la o instanță egală în grad.

Potrivit art.

57 C. proc. pen. au fost solicitate informații de la Tribunalul Vaslui.

Din

informarea transmisă de Tribunalul Vaslui rezultă că dosarul a cărui strămutare

se solicită are ca obiect plângerea formulată de petiționarii S.V.L. și S.S.

împotriva rezoluției nr. 1215/P/2010 din 03 iunie 2011 a Parchetului de pe

lângă Judecătoria Huși prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față

de numitul V.I. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 215

alin. (1) C. pen.

În cuprinsul

aceleiași informări a fost prezentat stadiul procesual al dosarului și etapele

parcurse de acesta, în final lăsându-se la aprecierea instanței soluția ce se

va pronunța asupra cererii de strămutare.

Cererea de

strămutare urmează a fi respinsă ca nefondată.

Potrivit art.

55 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută

judecarea unei cauze de la o instanță competentă la o altă instanță egală în

grad, în cazul în care imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită

datorită împrejurărilor cauzei, dușmăniilor locale sau calității părților, când

există pericolul de tulburare a ordinii ori când una dintre părți are o rudă

sau afin până la gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori,

asistenții judiciari sau grefierii instanței.

În cauză,

niciuna dintre cerințele art. 55 alin. (1) nu sunt întrunite, aspectele

invocate de petiționari necircumscriindu-se situațiilor care, potrivit textului

de lege invocat, justifică strămutarea cauzei.

În acest

sens, se constată că susținerile petiționarilor referitoare la modul arbitrar

și părtinitor de instrumentare a dosarului penal format urmare plângerii penale

formulate împotriva numitului V.I., modalitatea discriminatorie de interpretare

a actelor premergătoare de către procurorul de caz și soluția nelegală de

netrimitere în judecată dispusă față de făptuitor, precum și la relațiile în

plan socio-politic ale făptuitorului - lipsite, de altfel, de orice suport

probator, nu pot constitui indicii ale imparțialității instanței care

soluționează plângerea formulată împotriva soluției procurorului, o analiză a

unei astfel de manifestări vizând exclusiv conduita instanței în cazul concret

dedus judecății, iar nu conduita organelor de urmărire penală.

Or, în cauza

de față, petiționarii invocă imparțialitatea instanței de judecată folosindu-se

de argumente ce țin de activitatea parchetului, singurul element invocat de

petiționari și care ar putea avea consecințe negative asupra obiectivitătii

instanței - sistemul relațional socio-politic deosebit al intimatului V.I.,

fiind nedovedit.

În acest

sens, se reține că în cazul unei cereri de strămutare, imparțialitatea

instanței trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a

judecătorului că este imparțial, dar și din perspectiva celui interesat. La

acest control, instanța investită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze

dacă, independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau fapte ce se

pot verifica pot pune în discuție imparțialitatea judecătorului interesat.

Curtea

Europeană a hotărât că, în privința imparțialității obiective a judecătorului,

aparențele au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudența

instanței europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor.

În cazul de

față, Înalta Curte, în raport de prevederile art. 55 alin. (2) C. proc. pen. și

de datele anterior expuse, apreciază că temerile petiționarilor nu sunt

justificate, membrii instanței fiind magistrați de profesie, prezumați a fi

lipsiți de orice prejudecată sau de parțialitate.

Ca atare,

neexistând motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei,

cererea va fi respinsă.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca

nefondată, cererea formulată de petiționarii S.V.L. și S.S. pentru strămutarea

judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 2089/241/2011 al

Judecătoriei Huși.

Obligă petiționarul

S.V.L. la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 100 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din  oficiu,

se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Obligă

petiționara S.S. la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 19 martie 2012.