ÎCCJ, Secția penală

Asupra cererii de strămutare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 29 decembrie 2011, petiționarii S.V.L. și S.S. au solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 2089/241/2011 al Judecătoriei Huși, apreciind că la instanța susmenționată nu vor avea parte de o judecată dreaptă și imparțială, întrucât obiectivitatea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită împrejurărilor cauzei și calității părților.

În argumentare, petiționarii au arătat că modul arbitrar și părtinitor de instrumentare a dosarului penal format urmare plângerii penale formulate împotriva numitului V.I., modalitatea discriminatorie de interpretare a actelor premergătoare de către procurorul de caz și soluția nelegală de netrimitere în judecată dispusă față de făptuitor, precum și relațiile în plan socio-politic ale făptuitorului - influențează în mod negativ climatul în care se desfășoară procesul penal, condițiile unei judecăți imparțiale reclamând cu necesitate strămutarea cauzei la o instanță egală în grad. Potrivit art. 57 C. proc. pen. au fost solicitate informații de la Tribunalul Vaslui. Din informarea transmisă de Tribunalul Vaslui rezultă că dosarul a cărui strămutare se solicită are ca obiect plângerea formulată de petiționarii S.V.L.

și S.S. împotriva rezoluției nr. 1215/P/2010 din 03 iunie 2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Huși prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul V.I. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1) C. pen. În cuprinsul aceleiași informări a fost prezentat stadiul procesual al dosarului și etapele parcurse de acesta, în final lăsându-se la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța asupra cererii de strămutare. Cererea de strămutare urmează a fi respinsă ca nefondată. Potrivit art. 55 alin. (1) C. proc.

pen., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze de la o instanță competentă la o altă instanță egală în grad, în cazul în care imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită împrejurărilor cauzei, dușmăniilor locale sau calității părților, când există pericolul de tulburare a ordinii ori când una dintre părți are o rudă sau afin până la gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori, asistenții judiciari sau grefierii instanței. În cauză, niciuna dintre cerințele art. 55 alin. (1) nu sunt întrunite, aspectele invocate de petiționari necircumscriindu-se situațiilor care, potrivit textului de lege invocat, justifică strămutarea cauzei.

În acest sens, se constată că susținerile petiționarilor referitoare la modul arbitrar și părtinitor de instrumentare a dosarului penal format urmare plângerii penale formulate împotriva numitului V.I., modalitatea discriminatorie de interpretare a actelor premergătoare de către procurorul de caz și soluția nelegală de netrimitere în judecată dispusă față de făptuitor, precum și la relațiile în plan socio-politic ale făptuitorului - lipsite, de altfel, de orice suport probator, nu pot constitui indicii ale imparțialității instanței care soluționează plângerea formulată împotriva soluției procurorului, o analiză a unei astfel de manifestări vizând exclusiv conduita instanței în cazul concret dedus judecății, iar nu conduita organelor de urmărire penală.

Or, în cauza de față, petiționarii invocă imparțialitatea instanței de judecată folosindu-se de argumente ce țin de activitatea parchetului, singurul element invocat de petiționari și care ar putea avea consecințe negative asupra obiectivitătii instanței - sistemul relațional socio-politic deosebit al intimatului V.I., fiind nedovedit. În acest sens, se reține că în cazul unei cereri de strămutare, imparțialitatea instanței trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparțial, dar și din perspectiva celui interesat. La acest control, instanța investită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau fapte ce se pot verifica pot pune în discuție imparțialitatea judecătorului interesat.

Curtea Europeană a hotărât că, în privința imparțialității obiective a judecătorului, aparențele au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudența instanței europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor. În cazul de față, Înalta Curte, în raport de prevederile art. 55 alin. (2) C. proc. pen. și de datele anterior expuse, apreciază că temerile petiționarilor nu sunt justificate, membrii instanței fiind magistrați de profesie, prezumați a fi lipsiți de orice prejudecată sau de parțialitate. Ca atare, neexistând motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei, cererea va fi respinsă. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petiționarii S.V.L. și S.S. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 2089/241/2011 al Judecătoriei Huși. Obligă petiționarul S.V.L. la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției. Obligă petiționara S.S. la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 martie 2012.