Decizia nr. 2498/2020 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva deciziei nr. 1527 a Curții de Apel București

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Călărași, secția Civilă la data de 30.08.2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 5.000.000 RON cu titlu de daune pentru reținerea nelegală dispusă prin Ordonanța din data de 22.06.2017 a Inspectoratului de Poliție Județean (IJP) Călărași și pentru arestarea sa nelegală din data de 22.06.2017 până la data de 29.06.2017 dispusă de Tribunalul Călărași, secția Penală prin încheierea nr. 44/DL/22.06.2017 la propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Sentința pronunțată de tribunal Prin sentința civilă nr. 119/15.02.2018 pronunțată de Tribunalul Călărași, secția Civilă, s-a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Decizia pronunțată de curtea de apel Prin decizia nr. 1527A din 29 noiembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția IV-a civilă a fost admis apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 119/15.02.2018 pronunțată de Tribunalul Călărași, secția Civilă, a fost schimbată în tot sentința apelată, în sensul că a fost admisă, în parte, cererea de chemare în judecată și a fost obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 47.000 RON, cu titlu de despăgubiri reprezentând daune morale pentru privarea nelegală de libertate.

Calea de atac formulată în cauză Împotriva deciziei pronunțate de curtea de apel, pârâtul Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice a formulat recurs.

Procedura de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru în ședința din 25 iunie 2020, dispunându-se comunicarea acestuia către părțile din cauză. Prin încheierea de ședință din 1 octombrie 2020 a fost stabilit termen de judecată la data de 19 noiembrie 2020, în vederea discutării admisibilității căii extraordinare de atac, ținând cont de obiectul acțiunii ce vizează o cerere privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare.

Apărările formulate în cauză La 16 martie 2020 intimatul-reclamant A. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, pentru neîncadrarea criticilor formulate în motivele de recurs prevăzute de art. 488 C. proc. civ. pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. Recurenta-pârâtă a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției nulității recursului, iar pe fond a solicitat admiterea recursului, astfel cum a fost formulat. La 1 iulie 2020 intimatul-reclamant a depus punct de vedere la raport, arătând că recursul este inadmisibil întrucât nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs, sunt hotărâri definitive. Potrivit dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificat prin art. III pct. 3 din Legea nr. 310/2018 publicată în Monitorul Oficial nr. 1074 din 18 decembrie 2018, "(...) în procesele pornite anterior datei de 20 iulie 2017 inclusiv și nesoluționate prin hotărâre pronunțată până la data de 19 iulie 2017 inclusiv, precum și în procesele pornite începând cu data de 20 iulie 2017 și până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, precum și în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede ca hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului." În conformitate cu dispozițiile legale anterior redate, în ceea ce privește litigiile având ca obiect repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, nu sunt supuse recursului deciziile pronunțate de instanțele de apel, acestea fiind hotărâri definitive. Coroborând dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., care stipulează că sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum și cele ale art. 483 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, rezultă că decizia civilă nr. 1527A din 29 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, este definitivă, nefiind supusă căii de atac a recursului. Cum cauza de față are ca obiect o acțiune în despăgubiri pentru repararea pretinsului prejudiciu cauzat prin erori judiciare, respectiv reținere și arestare nelegală, iar potrivit prevederilor anterior menționate, hotărârea atacată nu este supusă căii de atac a recursului, indiferent de valoarea pretențiilor formulate în cuprinsul cererii de chemare în judecată, noua reglementare instituind doar două grade de jurisdicție, respectiv fond și apel. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii, motiv pentru care, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de acesta. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii. Pentru considerentele expuse, constatând că decizia atacată cu recurs nu este supusă, prin lege, cenzurii acestei căi de atac, Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice. PENTRU ACESTE MOTIVE,