ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 754/2014

Deliberând asupra cauzei, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 413 din 30 aprilie 2013 a Tribunalului Argeș au fost condamnați inculpații: - S.F.S. la 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., și 3 ani pedeapsa, complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., dispunându-se ca pedeapsa principală să se execute prin privare de libertate potrivit art. 57 C. pen. S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus arestul preventiv, începând cu data de 30 ianuarie 2013. - O.S. la 4 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei și s-a fixat termen de încercare de 6 ani. Au fost instituite, în temeiul dispozițiilor art. 86 3 alin. (1) C. pen., obligațiile și măsurile de supraveghere prevăzute la lit. a) - d) din acest text, și s-a atras atenția asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 86 4 C. pen. În temeiul dispozițiilor art. 350 C. proc. pen., s-a dispus revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatei, deducându-se perioada executată în arest preventiv, începând cu 30 ianuarie 2013 și până la punerea efectivă în libertate. În conformitate cu dispozițiile art. 118 lit. f) C. pen.

și art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea specială a următoarelor cantități de droguri: 0,18 grame, 0,62 grame, 1,69 grame, 0,23 grame și 6,16 grame, pulbere, care conține heroină, metamfetamină, paracetamol și cafeină, aflate în Camera de corpuri delicte a I.G.P.R. -Direcția Cazier Judiciar și Evidență Operativă, potrivit dovezilor aflate la dosar. Tot astfel, în baza art. 118 alin. (4) C. pen., s-a dispus confiscarea în folosul statului a sumelor de 200 RON de la inculpata O.S. și 750 RON, de la inculpatul S.F.S. S-a respins cererea de instituire a sechestrului asigurător și confiscare specială a sumelor de 215 RON, respectiv 310 RON, ridicate de la inculpații O.S.

și S.F.S. În fine, au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: La data de 24 ianuarie 2013, inculpata O.S. a vândut investigatorului sub acoperire și colaboratorului acestuia, cantitatea de 0,29 grame heroină, contra unei sume de 200 RON, provenită din fondurile speciale ale B.C.C.O. Pitești. Efectuându-se percheziție domiciliară inculpatei, la data de 29 ianuarie 2013, a fost identificată cantitatea de 2,27 grame heroină, aparținând acesteia și care era destinată comercializării. Inculpatul S.F.S. a vândut la data de 29 ianuarie 2013, colaboratorului desemnat în cauză de către organele de poliție, pentru efectuarea flagrantului, cantitatea de 6,35 grame heroină contra sumei de 750 RON, provenită din fondurile speciale ale B.C.C.O.

Pitești. Cu ocazia percheziției corporale efectuată inculpatului s-a găsit asupra sa cantitatea de 0,30 grame heroină, destinată comercializării. În drept, faptele inculpaților au fost încadrate în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 522/2004. Cauza s-a judecat în cadrul procedurii simplificate prevăzută de art. 320 1 C. proc. pen., în raport de recunoașterea în totalitate a faptelor de către inculpați. Individualizarea pedepselor aplicate inculpaților s-a făcut în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., apreciindu-se că scopul pedepsei ce urma a fi aplicată inculpatului S.F.S. nu poate fi atins decât prin executare în condiții privative de libertate, potrivit art. 57 C. pen., față și de împrejurarea că acesta are antecedente penale.

Dar, în ceea ce o privește pe inculpata O.S. s-a apreciat că, în raport de împrejurarea că este infractor primar și de situația familială, scopul pedepsei poate fi atins și fără executare, astfel că s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, în conformitate cu dispozițiile art. 86 1 C. pen. și instituirea obligațiilor și măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86 3 alin. (1) lit. a) - d) C. pen., pe durata termenului de încercare. Prin Decizia penală nr. 98/A din 22 august 2013 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Pitești împotriva Sentinței penale nr. 413 din data de 30 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Argeș.

S-a desființat în parte sentința și, rejudecând, Curtea de Apel a dispus: Reduce de la 4 ani la 3 ani și 4 luni închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatei O.S. Înlătură dispozițiile art. 86 1 C. pen. cu toate consecințele și dispune ca inculpata O.S., să execute pedeapsa principală în condițiile art. 57 C. pen. Face aplicația dispozițiilor art. 71 C. pen. privind pedeapsa accesorie, în limitele prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Înlătură confiscarea sumelor de 200 RON de la inculpata O.S. și de 750 RON de la inculpatul S.F.S., precum și dispoziția de respingere a cererii de instituire a sechestrului asigurător. Dispune restituirea către inculpatul S.F.S.

a sumei de 310 RON, către inculpata O.S. a sumei de 15 RON, respectiv către Serviciul Teritorial Pitești - D.I.I.C.O.T., a sumei de 200 RON și dispune ridicarea sechestrului asigurător asupra acestor sume. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Respinge, ca nefondat apelul formulat de inculpatul S.F.S., împotriva aceleiași sentințe, pe care îl obligă la 400 RON cheltuieli judiciare către stat. Menține starea de arest preventiv a inculpatului S.F.S. și deduce la zi arestul preventiv. Pentru a decide astfel, curtea a reținut următoarele: Inculpatei O.S.

i s-a suspendat în mod neîntemeiat executarea pedepsei sub supraveghere, deși criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen., aplicate la speță nu impuneau o atare soluție; în al doilea rând, reține că prima instanță a dispus în mod nelegal confiscarea sumelor de 200 RON și, respectiv 750 RON, provenite de la organul de urmărire penală și folosite la organizarea flagrantului, deși nu erau îndeplinite condițiile prevăzute de art. 118 lit. e) C. pen. (bunuri dobândite prin săvârșirea faptei prevăzută de legea penală); în fine, instanța de fond trebuia să dispună restituirea către inculpații S.F.S. și O.S. a sumelor ridicate de la aceștia deoarece nu făceau obiectul infracțiuni și, nu în ultimul rând, a sumei de 200 RON ce aparținea D.I.I.C.O.T.

- Serviciul Teritorial Pitești, sume aflate la Trezoreria Municipiului Pitești. Referitor la inculpatul S.F.S., cauza s-a judecat în cadrul procedurii simplificate prevăzută de art. 320 1 C. proc. pen., iar prima instanță, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, la care inculpații au achiesat, a reținut că aceștia au deținut pentru comercializare și, respectiv, au comercializat cantitățile de heroină menționate în dispozitivul sentinței ce face obiectul controlului judiciar. Și încadrarea juridică a fost corect reținută în infracțiunea prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000. Curtea constată că individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului S.F.S. s-a făcut cu respectarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., aplicându-i-se o pedeapsă just proporționată ca durată și modalitate de executare.

Astfel, se constată că pedeapsa de 7 ani (stabilită la limita minimă a textului de lege incriminator) aplicată acestuia, asigură finalitatea înscrisă în art. 52 C. pen. (constrângerea, reeducarea și prevenția). Deși inculpatul nu este recidivist, întrucât s-a împlinit termenul de reabilitare pentru condamnările anterioare menționate în fișa de cazier, totuși, acele condamnări reliefează un comportament antisocial și persistență în săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală, iar într-o asemenea situație, instanța de judecată este obligată ca la stabilirea pedepsei să aibă în vedere "persoana inculpatului", în sensul criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. Prin urmare, nu se impune reducerea pedepsei aplicată inculpatului S.F.S., în condițiile în care acesta a beneficiat și de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, în conformitate cu dispozițiile art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen. Deoarece executarea pedepsei de către inculpatul S.F.S. se va face prin privare de libertate și avându-se în vedere că temeiurile care au justificat luarea măsurii arestării preventive se mențin, pe cale de consecință se va menține și starea de arest, în conformitate cu dispoziție art. 350 C. proc. pen., iar în baza art. 88 C. pen., se va deduce la zi arestul preventiv. Dar, în ceea ce o privește pe inculpata O.S., în legătură cu care apelul formulat de parchet este atât în favoare (solicitarea de suspendare a pedepsei accesorii) cât și în defavoare (înlăturarea dispozițiilor privind suspendarea sub supraveghere), Curtea constată că sub un prim aspect, pedeapsa de 4 ani închisoare este prea severă, urmând a fi redusă iar, pe de altă parte, modalitatea de executare prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei nu asigură finalitatea înscrisă în art. 52 C. pen.

Așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, inculpata O.S. este infractoare primară iar cantitatea de droguri găsită asupra sa sau comercializată este mult mai mică decât cea comercializată de către inculpatul S.F.S. Aceste împrejurări trebuiau avute în vedere de către prima instanță în cadrul aplicării criteriilor generale de individualizare judiciară a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., prin stabilirea unei pedepse care să asigure atât reeducarea acesteia cât și prevenția generală și specială; ca atare, se impune reducerea la 3 ani și 4 luni a pedepsei aplicate inculpatei O.S. Curtea constată, însă, că modalitatea de executare aleasă de către prima instanță (suspendarea executării pedepsei sub supraveghere) este în disonanță cu criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

Astfel, potrivit acestui text, la aplicarea și stabilirea pedepsei se ține seama de gradul concret de pericol social al faptei săvârșite, de persoana făptuitorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Aplicarea corectă la speță a acestor criterii conduc la concluzia că scopul pedepsei nu poate fi atins dacă s-ar menține dispoziția primei instanțe privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, avându-se în vedere pericolul social și frecvența infracțiunilor de genul celei săvârșite de inculpată, mai ales prin consecințele pe care asemenea fapte le au în rândul unor persoane, mai ales tinere și fără experiență de viață, care, astfel, pot fi atrase în activități infracționale care să le pericliteze sănătatea și chiar viața.

De aceea, se impune ca inculpata O.S. să execute pedeapsa prin privare de libertate, urmând a se înlătura dispoziția de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei, pe care o va înlocui cu cea a executării pedepsei prin privare de libertate, potrivit art. 57 C. pen. Referitor la confiscarea specială, cu toate că prima instanță a reținut corect că investigatorul sub acoperire și colaboratorul său au primit de la D.I.I.C.O.T. sumele de 200 RON și, respectiv 750 RON, ce au fost date inculpaților O.S. și S.F.S. pentru cantitățile de droguri vândute de aceștia, pentru ca astfel să se organizeze flagrantul, în mod nelegal au fost confiscate aceste sume invocându-se drept temei art. 118 alin. (4) C. pen.

De fapt, dacă confiscarea acestor sume ar fi fost legală, temeiul l-ar fi constituit art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. (bunuri dobândite prin săvârșirea faptei prevăzută de legea penală), ceea ce nu este cazul în speță, deoarece aceste bunuri, deși "dobândite" de către inculpați, ele nu puteau face obiectul confiscării, atâta timp cât constituiau mijlocul prin care organul de urmărire penală urma să realizeze flagrantul; în aceste condiții, ele trebuiau restituite, iar până la momentul respectiv era necesar să se instituie sechestrul asigurător de către organul de urmărire penală, el trebuind să fie menținut pe mai departe. Ca atare, dispoziția de respingere a cererii de instituire a sechestrului este nelegală.

La Trezoreria Municipiului Pitești au fost depuse mai multe sume ridicate atât de la inculpați, cât și sume care aparțineau D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Pitești, impunându-se restituirea celor care nu fac obiectul infracțiunii, respectiv a sumelor de: 310 RON către inculpatul S.F.S., 15 RON către inculpata O.S. precum și a sumei de 200 RON, către D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Pitești. De la inculpați au fost ridicate de către organul de urmărire penală sume superioare cu cele anterior menționate, cu ocazia perchezițiilor domiciliare sau corporale, astfel că se impune restituirea lor. Suma de 200 RON, dată de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Pitești pentru organizarea flagrantului a fost de asemenea depusă la Trezoreria Municipiului Pitești, de unde urmează a fi restituită organului de urmărire penală.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații S.F.S. și O.S. Având în vedere că în cursul soluționării prezentei cauze a intrat în vigoare noul C. proc. pen., iar conform normelor tranzitorii, respectiv dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen., recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs, rezultă că în speță se aplică legea veche, mai precis C. proc. pen. anterior, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.

Recursurile declarate nu au fost motivate cu cel puțin cinci zile înaintea primului termen potrivit art. 385 10 C. proc. pen. Cu ocazia dezbaterilor, s-a invocat cazul de casare prev. de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., solicitându-se reducerea pedepselor și aplicarea art. 86 1 C. pen. în raport de prevederile art. 5 din noul C. pen., s-a solicitat aplicarea legii noi, ca lege penală mai favorabilă, apreciindu-se, că limitele de pedeapsă stabilite de noul C. pen. sunt mai reduse. Examinând cauza în temeiul art. 385 6 alin. (1) și (2) C. proc.

pen., Înalta Curte constată că recursurile inculpaților sunt fondate, urmând a fi admise ca atare, în ce privește aplicarea legii mai favorabile pentru ambii inculpați și referitor la aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 pentru inculpata O. În cadrul demersului de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanța de recurs numai aspecte de drept, Legea nr. 2/2013 a modificat și pct. 14 al art. 385 9 C. proc. pen., stabilind că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Or, în cauză, inculpații au criticat decizia penală pronunțată în apel sub aspectul netemeiniciei pedepsei ce le-a fost aplicată, considerată prea mare în raport cu criteriile de individualizare, dar și sub aspectul modului de executare, situații excluse, însă, din sfera de cenzură a Înaltei Curți de Casație și Justiție în calea de atac a recursului, potrivit aceluiași text legal.

Instanța de recurs constată, însă, că este în prezența situației descrise de art. 5 C. pen. și anume - aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei. Analizând sub acest aspect recursurile declarate în cauză, Înalta Curte reține următoarele: În examinarea legii incidente cu privire la acuzația formulată față de recurenți, instanța urmează să analizeze: a) Influența modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracțiunii pentru care sunt acuzați. În examinarea acestui criteriu, instanța verifică dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă cu privire la încadrarea juridică; b) Consecințele produse de acuzație cu privire la sancțiune la data săvârșirii faptei și consecințele la data judecării recursului.

în examinarea acestui criteriu instanța va avea în vedere caracterul unitar al dispozițiilor referitoare la pedeapsă și circumstanțele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei. Examinarea încadrării juridice dată faptei, ca urmare a situației tranzitorii, este necesară atât pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o dezincriminare, cât și ca situație premisă, pentru a face analiza în concret a consecințelor cu privire la sancțiune. Pedeapsa decurge din norma care incriminează fapta. Unitatea dintre incriminare și pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive, de a combina incriminarea dintr-o lege, cu pedeapsa dintr-o altă lege.

Aceeași unitate împiedică și combinarea dispozițiilor de favoare privitoare la circumstanțe agravante și atenuate, acestea participând în egală măsură la configurarea cadrului legal unitar pe baza căruia se stabilește incriminarea și se individualizează sancțiunea penală. Pentru a compara cele două forme ale legii, instanța trebuie să analizeze consecințele faptei în legea în vigoare la data săvârșirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu și sancțiunile ce decurg din incriminare) și consecințele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi. Astfel, pentru a vedea cum este sancționată fapta în legea nouă, trebuie mai întâi să se stabilească dacă și cum anume este încadrată juridic acuzația în legea nouă.

Infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, a fost modificată prin Legea nr. 187/2012 doar sub aspectul limitelor pedepsei: anterior era sancționată cu închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi, iar potrivit legii noi, este sancționată cu închisoarea de la 5 la 12 ani și interzicerea unor drepturi. Astfel, stabilirea legii penale mai favorabile se va face în raport de noul tratament sancționator, mult mai blând. În ce privește instituția prevăzută de art. 320 1 din vechiul C. proc. pen., va fi aplicată în virtutea aplicării legii penale mai favorabile pe instituții autonome. Drept urmare, luând în considerare limitele soluționării recursului, Înalta Curte nu va putea reindividualiza pedepsele, ci pedeapsa va fi stabilită potrivit legii noi prin proporționalizare, în funcție de modalitatea în care instanța de apel a stabilit pedeapsa prin decizia atacată, orientându-se către minimul sau maximul special.

Cum, în speță, pedepsele aplicate sunt egale cu minimul special, și potrivit legii noi, vor fi aplicate pedepse egale cu acest minim, redus conform art. 320 1 C. proc. pen. la 3 ani și 4 luni închisoare pentru inculpatul S., iar în cazul inculpatei O.S. la 1 an și 8 luni închisoare, conform art. 320 1 C. proc. pen., dar și conform art. 16 din Legea nr. 143/2000. Cu toate acestea, indiferent de reducerea pedepsei, aplicarea legii mai favorabile nu aduce cu sine și posibilitatea modificării modalității de executare, condiții în care va menține executarea în regim de detenție. De asemenea, conform art. 12 din Legea nr. 187/2012, care prevede că în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă, Înalta Curte va dispune ca aceste pedepse să fie aplicate potrivit legii noi.

Drept urmare, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursurile și va dispune în sensul celor mai sus menționate. Conform art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului S.F.S. timpul reținerii și arestării preventive de la 30 ianuarie 2013 la 3 martie 2014. Văzând și dispozițiile art. 275 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de inculpații S.F.S. și O.S. împotriva Deciziei penale nr. 98/A din 22 august 2013 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Casează, în parte, decizia penală recurată și, în parte, Sentința penală nr. 413 din 30 aprilie 2013 a Tribunalului Argeș și, rejudecând: 1) În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. anterior, condamnă pe inculpatul S.F.S. la pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare, cu executare în regim de detenție. În baza art. 66 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen., pe o durată de 1 an și 6 luni după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen., pe perioada executării pedepsei principale. 2) În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. anterior, condamnă pe inculpata O.S. la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare, cu executare în regim de detenție. În baza art. 66 C. pen. aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen., pe o durată de 1 an după executarea pedepsei principale. În baza art. 65 C. pen.

aplică inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen., pe perioada executării pedepsei principale. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului S.F.S. timpul reținerii și arestării preventive de la 30 ianuarie 2013 la 3 martie 2014. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul S., în sumă de 400 RON, și pentru recurenta O.S., în sumă de 300 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 martie 2014. Procesat de GGC - AS