ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 754/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 754/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Deliberând asupra

cauzei, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 413 din 30 aprilie

2013 a Tribunalului Argeș au fost condamnați inculpații:

- S.F.S. la 7 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din

Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.,

și 3 ani pedeapsa, complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., dispunându-se ca pedeapsa principală

să se execute prin privare de libertate potrivit art. 57 C. pen.

S-a menținut starea

de arest a inculpatului și s-a dedus arestul preventiv, începând cu data de 30

ianuarie 2013.

- O.S. la 4 ani

închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei și s-a

fixat termen de încercare de 6 ani.

Au fost instituite,

în temeiul dispozițiilor art. 86

3

alin. (1) C. pen., obligațiile și

măsurile de supraveghere prevăzute la lit. a) - d) din acest text, și s-a atras

atenția asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 86

4

C.

pen.

În temeiul

dispozițiilor art. 350 C. proc. pen., s-a dispus revocarea măsurii arestării

preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatei, deducându-se

perioada executată în arest preventiv, începând cu 30 ianuarie 2013 și până la

punerea efectivă în libertate.

În conformitate cu

dispozițiile art. 118 lit. f) C. pen. și art. 17 alin. (1) din Legea nr.

143/2000, s-a dispus confiscarea specială a următoarelor cantități de droguri:

0,18 grame, 0,62 grame, 1,69 grame, 0,23 grame și 6,16 grame, pulbere, care

conține heroină, metamfetamină, paracetamol și cafeină, aflate în Camera de

corpuri delicte a I.G.P.R. -Direcția Cazier Judiciar și Evidență Operativă,

potrivit dovezilor aflate la dosar.

Tot astfel, în baza

art. 118 alin. (4) C. pen., s-a dispus confiscarea în folosul statului a

sumelor de 200 RON de la inculpata O.S. și 750 RON, de la inculpatul S.F.S.

S-a respins cererea

de instituire a sechestrului asigurător și confiscare specială a sumelor de 215

RON, respectiv 310 RON, ridicate de la inculpații O.S. și S.F.S.

În fine, au fost

obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut următoarele:

La data de 24

ianuarie 2013, inculpata O.S. a vândut investigatorului sub acoperire și

colaboratorului acestuia, cantitatea de 0,29 grame heroină, contra unei sume de

200 RON, provenită din fondurile speciale ale B.C.C.O. Pitești. Efectuându-se

percheziție domiciliară inculpatei, la data de 29 ianuarie 2013, a fost

identificată cantitatea de 2,27 grame heroină, aparținând acesteia și care era

destinată comercializării.

Inculpatul S.F.S. a

vândut la data de 29 ianuarie 2013, colaboratorului desemnat în cauză de către

organele de poliție, pentru efectuarea flagrantului, cantitatea de 6,35 grame

heroină contra sumei de 750 RON, provenită din fondurile speciale ale B.C.C.O.

Pitești. Cu ocazia percheziției corporale efectuată inculpatului s-a găsit

asupra sa cantitatea de 0,30 grame heroină, destinată comercializării.

În drept, faptele

inculpaților au fost încadrate în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2)

din Legea nr. 143/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 522/2004.

Cauza s-a judecat în

cadrul procedurii simplificate prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen.,

în raport de recunoașterea în totalitate a faptelor de către inculpați.

Individualizarea

pedepselor aplicate inculpaților s-a făcut în raport de criteriile prevăzute de

art. 72 C. pen., apreciindu-se că scopul pedepsei ce urma a fi aplicată inculpatului

S.F.S. nu poate fi atins decât prin executare în condiții privative de

libertate, potrivit art. 57 C. pen., față și de împrejurarea că acesta are

antecedente penale.

Dar, în ceea ce o

privește pe inculpata O.S. s-a apreciat că, în raport de împrejurarea că este

infractor primar și de situația familială, scopul pedepsei poate fi atins și

fără executare, astfel că s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării

pedepsei, în conformitate cu dispozițiile art. 86

1

C. pen. și

instituirea obligațiilor și măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86

3

alin. (1) lit. a) - d) C. pen., pe durata termenului de încercare.

Prin Decizia penală

nr. 98/A din 22 august 2013 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie, s-a admis apelul formulat de Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial

Pitești împotriva Sentinței penale nr. 413 din data de 30 aprilie 2013

pronunțată de Tribunalul Argeș.

S-a desființat în

parte sentința și, rejudecând, Curtea de Apel a dispus:

Reduce de la 4 ani la

3 ani și 4 luni închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatei O.S.

Înlătură dispozițiile

art. 86

1

C. pen. cu toate consecințele și dispune ca inculpata O.S.,

să execute pedeapsa principală în condițiile art. 57 C. pen.

Face aplicația

dispozițiilor art. 71 C. pen. privind pedeapsa accesorie, în limitele prevăzute

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Înlătură confiscarea

sumelor de 200 RON de la inculpata O.S. și de 750 RON de la inculpatul S.F.S.,

precum și dispoziția de respingere a cererii de instituire a sechestrului

asigurător.

Dispune restituirea

către inculpatul S.F.S. a sumei de 310 RON, către inculpata O.S. a sumei de 15

RON, respectiv către Serviciul Teritorial Pitești - D.I.I.C.O.T., a sumei de

200 RON și dispune ridicarea sechestrului asigurător asupra acestor sume.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței.

Respinge, ca nefondat

apelul formulat de inculpatul S.F.S., împotriva aceleiași sentințe, pe care îl

obligă la 400 RON cheltuieli judiciare către stat.

Menține starea de

arest preventiv a inculpatului S.F.S. și deduce la zi arestul preventiv.

Pentru a decide

astfel, curtea a reținut următoarele:

Inculpatei O.S. i s-a

suspendat în mod neîntemeiat executarea pedepsei sub supraveghere, deși

criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen., aplicate

la speță nu impuneau o atare soluție; în al doilea rând, reține că prima

instanță a dispus în mod nelegal confiscarea sumelor de 200 RON și, respectiv

750 RON, provenite de la organul de urmărire penală și folosite la organizarea

flagrantului, deși nu erau îndeplinite condițiile prevăzute de art. 118 lit. e)

C. pen. (bunuri dobândite prin săvârșirea faptei prevăzută de legea penală); în

fine, instanța de fond trebuia să dispună restituirea către inculpații S.F.S.

și O.S. a sumelor ridicate de la aceștia deoarece nu făceau obiectul

infracțiuni și, nu în ultimul rând, a sumei de 200 RON ce aparținea

D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Pitești, sume aflate la Trezoreria

Municipiului Pitești.

Referitor la

inculpatul S.F.S., cauza s-a judecat în cadrul procedurii simplificate

prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen., iar prima instanță, pe baza

probelor administrate în faza de urmărire penală, la care inculpații au

achiesat, a reținut că aceștia au deținut pentru comercializare și, respectiv,

au comercializat cantitățile de heroină menționate în dispozitivul sentinței ce

face obiectul controlului judiciar.

Și încadrarea

juridică a fost corect reținută în infracțiunea prev. de art. 2 alin. (2) din

Legea nr. 143/2000.

Curtea constată că

individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului S.F.S. s-a făcut cu

respectarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C.

pen., aplicându-i-se o pedeapsă just proporționată ca durată și modalitate de

executare. Astfel, se constată că pedeapsa de 7 ani (stabilită la limita minimă

a textului de lege incriminator) aplicată acestuia, asigură finalitatea

înscrisă în art. 52 C. pen. (constrângerea, reeducarea și prevenția). Deși

inculpatul nu este recidivist, întrucât s-a împlinit termenul de reabilitare

pentru condamnările anterioare menționate în fișa de cazier, totuși, acele

condamnări reliefează un comportament antisocial și persistență în săvârșirea unor

fapte prevăzute de legea penală, iar într-o asemenea situație, instanța de

judecată este obligată ca la stabilirea pedepsei să aibă în vedere

"persoana inculpatului", în sensul criteriilor generale de

individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. Prin urmare, nu se impune

reducerea pedepsei aplicată inculpatului S.F.S., în condițiile în care acesta a

beneficiat și de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, în conformitate

cu dispozițiile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

Deoarece executarea

pedepsei de către inculpatul S.F.S. se va face prin privare de libertate și

avându-se în vedere că temeiurile care au justificat luarea măsurii arestării

preventive se mențin, pe cale de consecință se va menține și starea de arest,

în conformitate cu dispoziție art. 350 C. proc. pen., iar în baza art. 88 C.

pen., se va deduce la zi arestul preventiv.

Dar, în ceea ce o

privește pe inculpata O.S., în legătură cu care apelul formulat de parchet este

atât în favoare (solicitarea de suspendare a pedepsei accesorii) cât și în

defavoare (înlăturarea dispozițiilor privind suspendarea sub supraveghere),

Curtea constată că sub un prim aspect, pedeapsa de 4 ani închisoare este prea

severă, urmând a fi redusă iar, pe de altă parte, modalitatea de executare prin

suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei nu asigură finalitatea

înscrisă în art. 52 C. pen.

Așa cum în mod corect

a reținut și prima instanță, inculpata O.S. este infractoare primară iar

cantitatea de droguri găsită asupra sa sau comercializată este mult mai mică

decât cea comercializată de către inculpatul S.F.S. Aceste împrejurări trebuiau

avute în vedere de către prima instanță în cadrul aplicării criteriilor

generale de individualizare judiciară a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen.,

prin stabilirea unei pedepse care să asigure atât reeducarea acesteia cât și

prevenția generală și specială; ca atare, se impune reducerea la 3 ani și 4

luni a pedepsei aplicate inculpatei O.S.

Curtea constată,

însă, că modalitatea de executare aleasă de către prima instanță (suspendarea

executării pedepsei sub supraveghere) este în disonanță cu criteriile generale

de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

Astfel, potrivit

acestui text, la aplicarea și stabilirea pedepsei se ține seama de gradul

concret de pericol social al faptei săvârșite, de persoana făptuitorului și de

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Aplicarea corectă la

speță a acestor criterii conduc la concluzia că scopul pedepsei nu poate fi

atins dacă s-ar menține dispoziția primei instanțe privind suspendarea sub

supraveghere a executării pedepsei, avându-se în vedere pericolul social și

frecvența infracțiunilor de genul celei săvârșite de inculpată, mai ales prin

consecințele pe care asemenea fapte le au în rândul unor persoane, mai ales

tinere și fără experiență de viață, care, astfel, pot fi atrase în activități

infracționale care să le pericliteze sănătatea și chiar viața.

De aceea, se impune

ca inculpata O.S. să execute pedeapsa prin privare de libertate, urmând a se

înlătura dispoziția de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei, pe

care o va înlocui cu cea a executării pedepsei prin privare de libertate,

potrivit art. 57 C. pen.

Referitor la

confiscarea specială, cu toate că prima instanță a reținut corect că investigatorul

sub acoperire și colaboratorul său au primit de la D.I.I.C.O.T. sumele de 200

RON și, respectiv 750 RON, ce au fost date inculpaților O.S. și S.F.S. pentru

cantitățile de droguri vândute de aceștia, pentru ca astfel să se organizeze

flagrantul, în mod nelegal au fost confiscate aceste sume invocându-se drept

temei art. 118 alin. (4) C. pen. De fapt, dacă confiscarea acestor sume ar fi

fost legală, temeiul l-ar fi constituit art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen.

(bunuri dobândite prin săvârșirea faptei prevăzută de legea penală), ceea ce nu

este cazul în speță, deoarece aceste bunuri, deși "dobândite" de

către inculpați, ele nu puteau face obiectul confiscării, atâta timp cât

constituiau mijlocul prin care organul de urmărire penală urma să realizeze

flagrantul; în aceste condiții, ele trebuiau restituite, iar până la momentul

respectiv era necesar să se instituie sechestrul asigurător de către organul de

urmărire penală, el trebuind să fie menținut pe mai departe. Ca atare,

dispoziția de respingere a cererii de instituire a sechestrului este nelegală.

La Trezoreria

Municipiului Pitești au fost depuse mai multe sume ridicate atât de la

inculpați, cât și sume care aparțineau D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial

Pitești, impunându-se restituirea celor care nu fac obiectul infracțiunii,

respectiv a sumelor de: 310 RON către inculpatul S.F.S., 15 RON către inculpata

O.S. precum și a sumei de 200 RON, către D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial

Pitești. De la inculpați au fost ridicate de către organul de urmărire penală

sume superioare cu cele anterior menționate, cu ocazia perchezițiilor

domiciliare sau corporale, astfel că se impune restituirea lor. Suma de 200

RON, dată de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Pitești pentru organizarea

flagrantului a fost de asemenea depusă la Trezoreria Municipiului Pitești, de

unde urmează a fi restituită organului de urmărire penală.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs inculpații S.F.S. și O.S.

Având în vedere că în

cursul soluționării prezentei cauze a intrat în vigoare noul C. proc. pen., iar

conform normelor tranzitorii, respectiv dispozițiilor art. 12 din Legea nr.

255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen.,

recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate

împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân

în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii

vechi privitoare la recurs, rezultă că în speță se aplică legea veche, mai

precis C. proc. pen. anterior, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.

2/2013.

Recursurile declarate

nu au fost motivate cu cel puțin cinci zile înaintea primului termen potrivit

art. 385

10

C. proc. pen.

Cu ocazia

dezbaterilor, s-a invocat cazul de casare prev. de art. 385

9

alin.

(1) pct. 14 C. proc. pen., solicitându-se reducerea pedepselor și aplicarea

art. 86

1

C. pen. în raport de prevederile art. 5 din noul C. pen.,

s-a solicitat aplicarea legii noi, ca lege penală mai favorabilă,

apreciindu-se, că limitele de pedeapsă stabilite de noul C. pen. sunt mai

reduse.

Examinând cauza în

temeiul art. 385

6

alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte

constată că recursurile inculpaților sunt fondate, urmând a fi admise ca atare,

în ce privește aplicarea legii mai favorabile pentru ambii inculpați și

referitor la aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 pentru inculpata O.

În cadrul demersului

de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanța de recurs

numai aspecte de drept, Legea nr. 2/2013 a modificat și pct. 14 al art. 385

9

C. proc. pen., stabilind că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când

s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Or, în cauză,

inculpații au criticat decizia penală pronunțată în apel sub aspectul

netemeiniciei pedepsei ce le-a fost aplicată, considerată prea mare în raport

cu criteriile de individualizare, dar și sub aspectul modului de executare,

situații excluse, însă, din sfera de cenzură a Înaltei Curți de Casație și

Justiție în calea de atac a recursului, potrivit aceluiași text legal.

Instanța de recurs

constată, însă, că este în prezența situației descrise de art. 5 C. pen. și

anume - aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a

cauzei.

Analizând sub acest

aspect recursurile declarate în cauză, Înalta Curte reține următoarele:

În examinarea legii

incidente cu privire la acuzația formulată față de recurenți, instanța urmează

să analizeze:

a) Influența

modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale

infracțiunii pentru care sunt acuzați. În examinarea acestui criteriu, instanța

verifică dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea

nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă cu privire la încadrarea

juridică;

b) Consecințele

produse de acuzație cu privire la sancțiune la data săvârșirii faptei și

consecințele la data judecării recursului. în examinarea acestui criteriu

instanța va avea în vedere caracterul unitar al dispozițiilor referitoare la

pedeapsă și circumstanțele de individualizare în raport de încadrarea juridică

dată faptei.

Examinarea încadrării

juridice dată faptei, ca urmare a situației tranzitorii, este necesară atât

pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o

dezincriminare, cât și ca situație premisă, pentru a face analiza în concret a

consecințelor cu privire la sancțiune.

Pedeapsa decurge din

norma care incriminează fapta. Unitatea dintre incriminare și pedeapsă exclude

posibilitatea, în cazul legilor succesive, de a combina incriminarea dintr-o

lege, cu pedeapsa dintr-o altă lege. Aceeași unitate împiedică și combinarea

dispozițiilor de favoare privitoare la circumstanțe agravante și atenuate,

acestea participând în egală măsură la configurarea cadrului legal unitar pe

baza căruia se stabilește incriminarea și se individualizează sancțiunea

penală.

Pentru a compara cele

două forme ale legii, instanța trebuie să analizeze consecințele faptei în

legea în vigoare la data săvârșirii ei (încadrarea juridică dată în

rechizitoriu și sancțiunile ce decurg din incriminare) și consecințele faptei

în urma intrării în vigoare a legii noi. Astfel, pentru a vedea cum este

sancționată fapta în legea nouă, trebuie mai întâi să se stabilească dacă și

cum anume este încadrată juridic acuzația în legea nouă.

Infracțiunea prevăzută

și pedepsită de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, a fost modificată prin

Legea nr. 187/2012 doar sub aspectul limitelor pedepsei: anterior era

sancționată cu închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi,

iar potrivit legii noi, este sancționată cu închisoarea de la 5 la 12 ani și

interzicerea unor drepturi.

Astfel, stabilirea

legii penale mai favorabile se va face în raport de noul tratament

sancționator, mult mai blând.

În ce privește

instituția prevăzută de art. 320

1

din vechiul C. proc. pen., va fi

aplicată în virtutea aplicării legii penale mai favorabile pe instituții

autonome.

Drept urmare, luând

în considerare limitele soluționării recursului, Înalta Curte nu va putea

reindividualiza pedepsele, ci pedeapsa va fi stabilită potrivit legii noi prin

proporționalizare, în funcție de modalitatea în care instanța de apel a

stabilit pedeapsa prin decizia atacată, orientându-se către minimul sau maximul

special.

Cum, în speță,

pedepsele aplicate sunt egale cu minimul special, și potrivit legii noi, vor fi

aplicate pedepse egale cu acest minim, redus conform art. 320

1

C.

proc. pen. la 3 ani și 4 luni închisoare pentru inculpatul S., iar în cazul

inculpatei O.S. la 1 an și 8 luni închisoare, conform art. 320

1

C.

proc. pen., dar și conform art. 16 din Legea nr. 143/2000.

Cu toate acestea,

indiferent de reducerea pedepsei, aplicarea legii mai favorabile nu aduce cu

sine și posibilitatea modificării modalității de executare, condiții în care va

menține executarea în regim de detenție.

De asemenea, conform

art. 12 din Legea nr. 187/2012, care prevede că în cazul succesiunii de legi

penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare,

pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost

identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă, Înalta

Curte va dispune ca aceste pedepse să fie aplicate potrivit legii noi.

Drept urmare, în

temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite

recursurile și va dispune în sensul celor mai sus menționate.

Conform art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului S.F.S.

timpul reținerii și arestării preventive de la 30 ianuarie 2013 la 3 martie

2014.

Văzând și

dispozițiile art. 275 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de inculpații S.F.S. și O.S. împotriva Deciziei penale nr. 98/A din

22 august 2013 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie.

Casează, în parte,

decizia penală recurată și, în parte, Sentința penală nr. 413 din 30 aprilie

2013 a Tribunalului Argeș și, rejudecând:

1) În baza art. 2

alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. anterior, condamnă pe inculpatul S.F.S. la pedeapsa de

3 ani și 4 luni închisoare, cu executare în regim de detenție.

În baza art. 66 C.

pen. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării

drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen., pe o

durată de 1 an și 6 luni după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 C.

pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării

drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen., pe

perioada executării pedepsei principale.

2) În baza art. 2

alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., art. 16 din

Legea nr. 143/2000 și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. anterior,

condamnă pe inculpata O.S. la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare, cu executare

în regim de detenție.

În baza art. 66 C.

pen. aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării

drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen., pe o

durată de 1 an după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 C.

pen. aplică inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării

drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen., pe

perioada executării pedepsei principale.

Menține celelalte

dispoziții ale hotărârilor atacate.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului S.F.S. timpul reținerii și arestării preventive de la 30

ianuarie 2013 la 3 martie 2014.

Cheltuielile

judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu pentru recurentul S., în sumă de 400 RON, și pentru

recurenta O.S., în sumă de 300 RON, se suportă din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 3 martie 2014.

Procesat de GGC - AS