ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1096/2018

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 1029 A/15.11.2017, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins apelul formulat de apelanții reclamanți Biroul Individual de Arhitectură A. și A. împotriva Sentinței civile nr. 535/21.04.2016 pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți C., E. SA și SC F. SRL, ca tardiv.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a avut în vedere următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, la data de 17.09.2012, astfel cum a fost modificată prin cererea din 07.01.2013, reclamanții Biroul Individual de Arhitectură (B.I.A.) A. și A. au chemat în judecată pe pârâții C., SC F. SRL și E. SA solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâților la plata următoarelor sume: daune-interese compensatorii în cuantum de 179.582,59 ron, echivalentul a 32.728 + 7854,72 (TVA) euro la cursul BNR din data de 04.01.2012, reprezentând contravaloarea contractului nr. x/21.05.2008 încheiat cu pârâta SC E. SA; daune-interese compensatorii în cuantum de 149.644,8 ron echivalentul a 27272+6545,28 (TVA) euro la cursul BNR din data de 04.01.2012, reprezentând contravaloarea contractului nr. x/21.05.2008 încheiat cu pârâta SC E. S.A; 90.789,26 RON reprezentând dobânda legală calculată de la data de 10.02.2009 (moment în care au fost reziliate cele două contracte) până la data de 31.12.2012, sumă la care urmează să se adauge dobânda legală până la soluționare; daune-morale în cuantum de 145.878,5 ron (echivalentul a 35.000 euro) la cursul BNR la data de 04.01.2012, reprezentând atingerea adusă prin acțiunile pârâtelor asupra demnității și reputației arhitectului A. și implicit a Biroul Individual de Arhitectură A., precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința nr. 535/2916, cererea a fost respinsă ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente, reținute în esență:

La data de 02.06.2006, SC G. SRL în calitate de beneficiar și Biroul Individual de Arhitectură A. în calitate de proiectant au încheiat contractul nr. x având ca obiect "Reabilitarea infrastructurii turistice în Slănic Prahova".

În data de 20.05.2008, între Biroul Individual de Arhitectură A. în calitate de proiectant general și SC E. SA în calitate de beneficiar s-a încheiat contractul de proiectare nr. 1276/20.05.2008, având ca obiect elaborarea documentațiilor tehnice de execuție, desenelor "as built", urmărire de șantier și asistență tehnică pentru obiectul de investiți " Reabilitarea infrastructurii de turism în stațiunea balneoclimaterică Slănic-Prahova - Baia Verde conform certificatului de urbanism nr. x/17.03.2006" - valoarea lucrărilor contractate fiind de 27.272 euro + TVA.

La data de 21.05.2008 s-a încheiat între aceleași părți contractul nr. x cu obiect "Reabilitarea infrastructurii de turism în stațiunea balneoclimaterică Slănic Prahova - Baia Verde, conform certificat de urbanism nr. x/17.03.2006" - valoarea lucrărilor de proiectare contractate fiind de 32.728 euro + TVA.

La data de 22.04.2009, între SC H. SRL, prin administrator E. (în calitate de beneficiar) și SC F. SRL, prin administrator arhitect C. (în calitate de proiectant) s-a încheiat contractul nr. x, având ca obiect execuția și finalizarea de către proiectant a proiectului de execuție (faza PT și DDE) și desenele "as built", precum și urmărirea execuției în șantier a lucrărilor proiectate și asistență tehnică pentru obiectivul "Reabilitarea Infrastructurii de Turism în stațiunea Slănic Prahova".

Prin Sentința civilă nr. 3254/24.02.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, definitivă prin Decizia civilă nr. 2531/2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a fost respinsă cererea formulată de reclamanta Biroul Individual de Arhitectură A. de obligare a pârâtei SC E. SA la plata sumelor reprezentând avans la contractele nr. x/20.05.2008 și nr. 1280/21.05.2008, reținându-se că documentația înaintată cu proces-verbal de predare-primire din 09.01.2009 este incompletă, potrivit raportului de expertiză al cărui conținut a fost însușit de instanță, din care a mai reieșit că documentația predată a prezentat lipsuri și neconcordanțe și nu a putut fi pusă în aplicare de constructor.

Rezilierea contractului nu a putut opera prin simpla notificare emisă de intimata pârâtă, fiind necesar ca aceasta să formuleze o acțiune în instanță în acest scop.

Potrivit art. 7 lit. h) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe "Constituie obiect al dreptului de autor operele originale de creație intelectuală în domeniul literar, artistic sau științific, oricare ar fi modalitatea de creație, modul sau forma concretă de exprimare și independent de valoarea și destinația lor, cum sunt operele de arhitectură, inclusiv planșele, machetele și lucrările grafice ce formează proiectele de arhitectură."

Art. 84 alin. (2) din aceeași lege prevede că "Construirea unei opere de arhitectură, realizată total sau parțial după un alt proiect, nu poate fi făcută decât cu acordul titularului dreptului de autor asupra acelui proiect", în vreme ce art. 35 lit. c) prevede că "Transformarea unei opere, fără consimțământul autorului și fără plata unei remunerații, este permisă în următoarele cazuri dacă transformarea este impusă de scopul utilizării permise de autor."

Făcând aplicarea dispozițiilor legale citate situației de fapt reținute în cauză, nu se poate reține că pârâții au utilizat și transformat fără drept proiectele de arhitectură realizate de reclamantă, noul proiectant procedând la reproiectare, pe baza documentației deținute în mod legal de către beneficiarul final al lucrării și de către executantul E. SA, fapta sa neavând un caracter ilicit. Nu s-a făcut nici dovada vreunui prejudiciu material sau moral produs ca urmare a săvârșirii de către pârâți a unei fapte ilicite, și, ca urmare, nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, astfel cum acestea sunt reglementate de dispozițiile art. 998 - 999 C. civ.

Apelul declarat de reclamanții A. și Biroul Individual de Arhitectură A. a fost respins ca tardiv, în considerarea următoarelor motive:

Termenul de declarare a apelului este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, în conformitate cu art. 284 C. proc. civ., prima instanță indicând în mod greșit în dispozitivul hotărârii termenul de exercitare a căii de atac de 30 de zile de la comunicare.

Ambele reclamante au avut un mandatar avocat comun și același sediu procesual ales, la sediul Societății de avocați H., M., N. și Asociații, inițial la adresa x din București, și ulterior mutat în timpul procesului, cu aducerea la cunoștința instanței și părților, la adresa y din București.

Hotărârea i-a fost comunicată reclamantei A. la primul sediu al avocatului, în timp ce Biroului Individual de Arhitectură A. i-a fost comunicată la adresa actuală a sediului avocatului, ambele comunicări fiind făcute la data de 7.04.2017.

Comunicarea făcută pe numele reclamantei A. la sediul vechi al avocatului nu produce efecte, întrucât sediul ales nu mai era de actualitate, însă produce efecte comunicarea făcută la sediul actual al avocatului și care corespunde sediului ales de parte în fața Tribunalului București.

În condițiile în care Biroul Individual de Arhitectură A. reprezintă numai o formă de organizare a profesiei ce este lipsită de personalitate juridică (datele fiscale și bancare distincte prezentând interes doar din punctul de vedere al raporturilor de drept fiscal, fără a atrage însă o personalitate distinctă de cea a persoanei fizice A.), comunicarea valabilă făcută reclamantei A. ca profesionist produce efecte și în privința persoanei fizice A.

De asemenea, în condițiile în care mandatarul avocat al Biroului de Arhitectură A. este același cu mandatarul persoanei fizice A., comunicarea valabilă făcută acestui mandatar pe unul din cele două nume este valabilă pentru ambii clienți, prin interpretarea art. 113 alin. (2) C. proc. civ.

În condițiile în care pentru ambele apelante termenul de apel este de 15 zile și se calculează începând cu data de 07.04.2017, acesta a expirat la data de 24.04.2017, cu consecința exercitării tardive a căii de atac la data de 05.05.2017, în cauză nesolicitându-se și nedovedindu-se necesitatea unei repuneri în termen.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, în susținere arătând că în mod nelegal instanța de apel a admis excepția tardivității formulării apelului în condițiile în care în privința reclamantei recurente A. hotărârea primei instanțe a fost comunicată la un sediu nevalabil al avocatului.

Potrivit dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 184/2001 privind organizarea și exercitarea profesiei de arhitect, biroul de arhitectură are personalitate juridică, astfel că în cauză există un consorțiu procesual format din doi reclamanți, o persoană fizică și o persoană juridică, care nu se confundă.

Potrivit normei legale indicate, "(1) Dreptul de semnătură se poate exercita în cadrul birourilor individuale, birourilor asociate, societăților de proiectare sau altor forme de asociere constituite conform legii. (2) Indiferent de formele de exercitare a profesiei precizate la alin. (1), arhitecții cu drept de semnătură pot dobândi calitatea de proiectant general. (3) Indiferent de modalitatea de exercitare a profesiei, arhitecții cu drept de semnătură pot angaja salariați. (4) Persoanele juridice prevăzute la alin. (1), care nu au în cadrul personalului un arhitect cu drept de semnătură și care desfășoară activități de proiectare, au obligația ca, pentru întocmirea documentațiilor de urbanism și a proiectelor de arhitectură supuse aprobării sau autorizării, să folosească pe baze contractuale serviciile unui arhitect cu drept de semnătură."

Reclamanta recurentă A. este și arhitectul cu drept de semnătură despre care se face vorbire în alin. (4) al articolului indicat, însă arhitectul cu drept de semnătură ("profesionistul" reținut de către instanța de apel) putea fi orice alt arhitect angajat de biroul de arhitectură, pe baze contractuale, potrivit dispozițiilor legale invocate, situație în care nu s-ar mai fi făcut confuzia din decizia de apel.

Datele fiscale și bancare distincte nu reprezintă interes doar din punct de vedere al raporturilor de drept fiscal, cum în mod greșit a reținut instanța de apel, ci sunt atributele unei persoane juridice distincte, astfel că trebuia să se facă comunicarea hotărârii instanței de fond în mod valabil către ambele reclamante.

În cauză sunt două subiecte distincte de drept, o persoană fizică și o persoană juridică, lucru confirmat de citarea separată efectuată de instanță.

Extinderea operată de instanță de apel cu privire la art. 113 alin. (2) din C. civ. este nelegală, iar faptul că ambele reclamante au avut același mandatar nu poate conduce la concluzia că este valabilă comunicarea făcută acestui mandatar pentru ambii clienți, fiind încălcate dispozițiile art. 266 alin. (3) din C. proc. civ.

Înalta Curte constată că recursul este nefondat, în considerarea argumentelor ce succed:

Nelegalitatea reclamată ca fiind generată de calitatea arhitectului A. de arhitect cu drept de semnătură nu este confirmată de considerentele deciziei, instanța de apel reținând că Biroul Individual de Arhitectură A. reprezintă numai o formă de organizare a profesiei, iar datele fiscale și bancare distincte prezintă interes din punctul de vedere al raporturilor de drept fiscal, fără a atrage însă o personalitate distinctă de cea a persoanei fizice A.

Calificarea biroului individual de arhitectură ca persoană juridică prin Legea nr. 184/2001 privind organizarea și exercitarea profesiei de arhitect nu este de natură a schimba regimul juridic al acestei forme de exercitare a profesiei de arhitect, care este o formă liberală de exercitare a profesiei nesupusă înregistrării la Oficiul Registrului Comerțului, de tip PFA - persoană fizică autorizată, ce oferă posibilitatea oricărui arhitect cu drept de semnătură să profeseze într-o formă legală, în calitate de titular. Acesta se înregistrează la Ordinul Arhitecților din România [potrivit art. 19 alin. (1) din Legea nr. 184/2001] și la Administrația financiară, acesta fiind motivul pentru care a reținut în mod corect instanța de apel că datele fiscale și bancare distincte prezintă interes din punctul de vedere al raporturilor de drept fiscal.

Inclusiv reclamanții au susținut în cererea precizatoare că Biroul Individual de Arhitectură nu are un patrimoniu propriu, astfel încât bunurile ce aparțin acestuia formează o masă patrimonială distinctă în cadrul patrimoniului unic ce aparține persoanei fizice arhitect A., iar recursul, în limitele în care a fost susținut și care vizează drepturi generate de calitatea, profesia de arhitect, a fost declarat și de Biroul Individual de Arhitectură A.

În aceste condiții, generate de particularitățile organizării și exercitării profesiei de arhitect, Biroul Individual de Arhitectură nu este persoană juridică distinctă, cum se susține în justificarea motivului de recurs, ci forma de exercitare a profesiei de către arhitect A. (PFA - persoană fizică autorizată cu privire la care nu s-a contestat procedura de comunicare a sentinței), ceea ce face ca, în limitele criticilor și ale considerentelor deciziei, să nu se rețină încălcarea dispozițiilor art. 266 alin. (3) și art. 284 alin. (1) din C. proc. civ.. Se va înlătura însă aplicarea dispozițiilor art. 113 alin. (2) din C. proc. civ., acestea reglementând strict regimul comunicării copiilor de pe cererea de chemare în judecată și de pe înscrisurile atașate - aspect procedural care nu este însă de natură a duce la schimbarea deciziei, față de cele anterior reținute.

În considerarea acestor argumente care susțin caracterul nefondat al recursului, din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 5 și pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să dispună în consecință, cu aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții Biroul Individual de Arhitectură A. și A. împotriva Deciziei nr. 1029A din data de 15 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 martie 2018.

Procesat de GGC - GV