ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4036/2013

Asupra conflictului

negativ de competență de față:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Argeș la data de 23 februarie 2011, sub nr. 124/7109/2011 și ulterior

pe rolul Tribunalului București, sub nr. 7057/3/2012 reclamantul S.I.M. a

chemat în judecată pe pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naționale,

solicitând instanțe anularea deciziei nr. 51904 din 01 ianuarie 2011.

Prin sentința

civilă nr. 1888/2011 din 12 octombrie 2011, Tribunalul Arageș a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, motivând că în speță

sunt aplicabile dispoziție art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la momentul

emiterii deciziei contestate.

Împotriva sentinței

a fost declarat recurs, care a fost respins ca inadmisibil prin decizia nr. 2592/R-CA

din 12 decembrie 2011 a Curții de Apel Pitești.

După declinare,

cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a Vlll-a conflicte

de muncă și asigurări sociale la data de 28 februarie 2012 sub nr. 7057/3/2012.

Prin sentința

civilă nr. 7765 din data de 13 septembrie 2013 Tribunalul București, secția a Vlll-a

conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis excepția necompetenței teritoriale

invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului

Argeș.

Pentru a hotărî

astfel Tribunalul București a reținut că Legea nr. 19/2000 a fost abrogată începând

cu data de 1 ianuarie 2011, conform dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea

nr. 263/2010. Totodată a reținut că în conformitate cu prevederile art. 154 din

Legea nr. 263/2010 cererile îndreptate  împotriva CNPP, a caselor teritoriale de

pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale (fostele case de pensii ale Ministerului

Apărării Naționale, a Ministerului Administrației și Internelor și SRI) se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

reclamantului.

Înalta Curte constatând

că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 20 pct. 2 C.

proc. civ. ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente

să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență stabilind competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, pentru următoarele considerente:

Conform dispozițiilor

art. 7 din Legea nr. 119/2010 procedura de contestare a pensiilor recalculate conform

dispozițiilor acestei legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările

și completările ulterioare.

Potrivit dispozițiilor

art. 156 teza l din Legea nr. 19/2000, cererile îndreptate împotriva CNPAS sau împotriva

caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială

își are domiciliul sau sediul reclamantul, iar în conformitate cu dispozițiile tezei

a doua a aceluiți

articol celelalte cereri se adresează instanței în

a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.

Astfel, conform

prevederilor celei de a doua teze a art. 156 din Legea nr. 19/2000 contestațiile

împotriva deciziilor de pensii emise de Casa de pensii a Ministerului Apărării Naționale,

a Ministerului Administrației și Internelor și SRI erau de competența instanței

de la sediul pârâtului, în speță Tribunalul București.

Legea nr. 19/2000

a fost abrogată începând cu data de 01 ianuarie 2011, conform dispozițiilor art.

196 lit. a) din Legea nr. 263/2010, astfel că suntem în situația în care Legea

nr. 119/2010 face trimitere la prevederile unei legi abrogate.

Se constată totodată

faptul că cererea de anulare a deciziei privind recalcularea pensiei a fost introdusă

la instanța de la domiciliul reclamantului la data de 23 februarie 2011, deci ulterior

intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010 și abrogării exprese a Legii nr. 19/2000.

În conformitate

cu prevederile art. 154 din Legea nr. 263/2010 cererile îndreptate împotriva CNPP,

a caselor teritoriale de pensii împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.

Prin urmare prin Legea nr. 263/2010 competența de soluționare a cererilor cu privire

Ia deciziile emise de casele de pensii sectoriale a fost stabilită în favoarea instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul reclamantul.

Având în vedere

că potrivit dispozițiilor art. 725 C. proc. civ. normele de procedură civil sunt

de imediată aplicare și ținând cont de faptul că în ceea ce privește normele de

procedură atât Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale, raportat la C. proc. civ.,

Înalta Curte apreciază că în momentul în care o lege specială care reglementează

un anumit domeniu și care conține și norme de procedură cu privire la competență

este înlocuită cu o altă lege, din momentul intrării în vigoare a noii legi se aplică

prevederile acesteia, competența fiind cea stabilită de noua lege.

Prin urmare începând

cu data abrogării Legii nr. 19/2000 și intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010

textul art. 7 din Legea nr. 119/2010 va fi interpretat în sensul că face trimitere

Ia norma specială procedurală din noua lege care a înlocuit prevederile abrogate.

Față de textele

de lege mai sus evocate, Înalta Curte constată că Tribunalul București a apreciat

în mod corect situația de fapt și de drept reținând că în cazul în care o lege specială

trimite la o normă de procedură abrogată atunci acel text trebuie interpretat în

sensul că face trimitere la norma specială de procedură din noua lege care a înlocuit

vechea prevedere.

Față de considerentele

expuse, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

Argeș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 19 noiembrie 2013.