ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 199/2021

Ședința publică din data de 3 februarie 2021

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 15 octombrie 2020 pe rolul Curții de Apel București, secția a IX a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2020, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții Guvernul României, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Ministerul Sănătății, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, solicitând ca, pe calea ordonanței președințiale să se dispună obligarea pârâților la asigurarea către reclamantă, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), a medicamentului BEVACIZUMAB (denumirea comercială AVASTIN), până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2020, aflat pe rolul Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 1194 din 12 noiembrie 2020, Curtea de Apel București, secția IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București.

Pentru a pronunța această soluție, această instanță a reținut că simpla formulare a unei cereri de chemare în judecată a unei autorități publice ori invocarea refuzului nejustificat al acesteia de a soluționa o cerere nu conduc la calificarea automată a litigiului ca fiind unul de contencios administrativ, fiind obligatoriu ca raportul de drept substanțial dedus judecății să fie unul de drept administrativ, astfel cum rezultă explicit din definiția cuprinsă la art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, obiectul acțiunii în contencios administrativ este limitat la prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar soluțiile corespunzătoare pe care le poate dispune instanța de contencios administrativ, potrivit art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, sunt anularea, în tot sau în parte, a unui act administrativ, obligarea autorității publice să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă. Cererea privind repararea pagubei cauzate este subsecventă cererii îndreptate împotriva unui act administrativ tipic sau asimilat, în sensul definit prin art. 2 alin. (1) lit. c) și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Or, în cauză, nu s-a dedus judecății un raport juridic de drept administrativ, întrucât nu s-a solicitat instanței să pronunțe, cu caracter provizoriu, vreuna dintre măsurile posibile potrivit art. 18 din Legea nr. 554/2004, ci s-a solicitat obligarea pârâților la "decontarea integrală"/ "să suporte costurile" tratamentului pe care trebuie să îl urmeze reclamanta.

Ca atare, având în vedere că pricina nu poate fi circumscrisă prevederilor Legii nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 103, coroborate cu cele ale art. 94 alin. (1) pct. k din C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei sectorului 3 București.

Învestită prin declinare, Judecătoria sectorului 3 București a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat pricina Înaltei Curți în vederea soluționării acestuia.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, având în vedere că din actele dosarului reiese că, pe rolul Curții de Apel București, secția a-IX-a contencios administrativ și fiscal, se află în curs de soluționare dosarul nr. x/2020, având ca obiect obligație de a face, litigiu care se poartă între aceleași părți ca și cele din cauza de față, iar dispozițiile art. 998 C. proc. civ. instituie un caz special de stabilire a competenței exclusive de soluționare a cererii având ca obiect ordonanța președințială, în favoarea instanței învestite cu soluționarea litigiului asupra fondului dreptului, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal este competentă în soluționarea pricinii.

Examinând conflictul de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul cauzei îl constituie cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Ministerul Sănătății, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, prin care a solicitat obligarea pârâților la asigurarea către reclamantă pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală) a medicamentului BEVACIZUMAB (denumirea comercială AVASTIN), până la soluționarea dosarului de fond.

Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. f) din aceeași lege, contenciosul administrativ reprezintă activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ, competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.

În raport de aceste dispoziții legale, Înalta Curte apreciază că soluționarea pretenției concrete din cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantă presupune statuarea asupra faptului dacă autoritățile publice, chemate în judecată, au sau nu obligația de a efectua anumite operațiuni administrative, pentru ca acesta să poată beneficia de tratamentul cu medicamentul BEVACIZUMAB (denumirea comercială AVASTIN), în condiții de compensare 100%, asemenea aspecte impunându-se a fi soluționate de o instanță de contencios administrativ. Pentru ca un medicament să poată fi decontat integral, astfel cum solicită reclamanta în speță, este necesar ca autoritățile pârâte să întreprindă o serie de măsuri administrative care sunt specifice competențelor atribuite prin lege. Ca atare, în cauză, urmează a se analiza aspecte de natura celor la care se face referire prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004.

Întrucât aspectele litigioase deduse judecății sunt specifice contenciosului administrativ, în lumina dispozițiilor art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, se constată că revine Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, competența de soluționare a litigiului.

Relevante pentru stabilirea instanței competente sunt și regulile în materie de ordonanță președințială, instituite de art. 998 C. proc. civ. potrivit cărora: "Cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului".

Conform evidențelor Ecris, pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 15 octombrie 2020, a fost înregistrat dosarul nr. x/2020 având ca obiect obligație de a face, litigiu care se poartă între aceleași părți ca și cele din cauza de față.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii de chemare în judecată, formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Ministerul Sănătății, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, având ca obiect "ordonanță președințială - obligatia de a face", în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Ministerul Sănătății, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, având ca obiect "ordonanță președințială - obligația de a face", în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 februarie 2021.