ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 787/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 787/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 239 din data de 28

mai 2012 pronunțată de Tribunalul Constanța, în Dosarul penal nr.

7164/118/2011, s-a hotărât:

În baza art. 334 C.

proc. pen.: schimbarea încadrării juridice a unor fapte reținute în sarcina

inculpatului C.Ș.:

- din infracțiunea de

falsificare a instrumentelor de plată electronice, în formă continuată, prev.

de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., în o infracțiune de falsificare a instrumentelor de plată electronice, în

formă continuată, prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. pentru faptele din februarie 2008, și o

infracțiune de falsificare a instrumentelor de plată electronice, prev. de art.

24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 pentru fapta din 6 aprilie 2009.

- din infracțiunea de

efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată, prev.

de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., în o infracțiunea de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos

în formă continuată, prev. de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. pentru faptele din februarie 2008, și o

infracțiune de tentativă la efectuare de operațiuni financiare în mod

fraudulos, prev. de art. 20 C. pen. - art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002

- pentru fapta din 6 aprilie 2009.

În baza art. 11 pct.

2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.: a fost

achitat inculpatul C.Ș. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de falsificare a

instrumentelor de plată electronice, în formă continuată, prev. de art. 24

alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

(faptele din februarie 2008).

În baza art. 11 pct.

2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.: a fost

achitat inculpatul C.Ș. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de falsificare a

instrumentelor de plată electronice, prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr.

365/2002 (fapta din 6 aprilie 2009).

În baza art. 11 pct.

2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.: a fost

achitat inculpatul C.Ș. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de efectuare de

operațiuni financiare în mod fraudulos, în formă continuată, prev. de art. 27

alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

(faptele din februarie 2008).

În baza art. 8 din

Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 4 C. pen.: a

fost condamnat inculpatul C.Ș. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de inițiere sau constituire ori aderare sau sprijinire

sub orice formă a unui grup, în vederea săvârșirii de infracțiuni, care nu este

un grup infracțional organizat.

În baza art. 20 C.

pen. raportat la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002: a fost condamnat

inculpatul C.Ș. la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de tentativă la efectuarea de operațiuni financiare în mod

fraudulos.

În baza art. 33 lit.

a) - art. 34 lit. b) C. pen.:

S-au contopit

pedepsele și s-a dispus ca inculpatul C.Ș. să execute pedeapsa cea mai grea, de

3 ani închisoare.

În baza art. 71 C.

pen., s-au interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercițiul

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C.

pen.: s-a scăzut din durata pedepsei aplicate perioada reținerii și arestării

preventive, de la 14 decembrie 2010 la 7 iulie 2011 inclusiv.

În baza art. 350 C.

proc. pen.: s-a menținut măsura liberării provizorii sub control judiciar luată

față de inculpatul C.Ș. prin Decizia penală nr. 652/P din 7 iulie 2011 a Curții

de Apel Constanța, pronunțată în Dosarul penal nr 769/36/2011.

În baza art. 14 și

346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. 1864:

S-a admis acțiunea

civilă formulată de partea civilă R.B. SA București, cu sediul în Piața C.G.

sector 1, împotriva inculpaților S.R.M. și T.G.F.

S-a respins acțiunea

civilă formulată de partea civilă R.B. SA împotriva inculpaților C.Ș. și G.S.

A fost obligat

inculpatul S.R.M. să plătească părții civile R.B. SA București suma de

30.127,92 RON reprezentând despăgubiri civile.

A fost obligat

inculpatul T.G.F. să plătească părții civile R.B. SA București suma de 22.500

RON reprezentând despăgubiri civile.

În baza art. 118 lit.

d) C. pen.: s-a dispus confiscarea sumei de 14.000 RON de la inculpatul T.G.F.

S-a dispus

confiscarea sumei de 6.200 RON de la inculpatul G.S.

S-a dispus

confiscarea sumelor de 14.848,79 RON, 650 dolari SUA în echivalent în RON la

data executării și 87,33 euro în echivalent în RON la data executării, de la

inculpatul S.R.M.

În baza art. 357

alin. (2) C. proc. pen.:

S-a menținut măsura

sechestrului asigurător dispusă asupra sumelor de 20 euro, 13.321 dolari SUA și

14.870 pesos ridicate din posesia inculpatului S.R.M., prin Ordonanța nr

202/D/P/2009 din 25 februarie 2011 a D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial

Constanța.

S-a menținut măsura

sechestrului asigurător dispusă asupra sumelor de 600 euro și 4.600 RON

ridicate din posesia inculpatului G.S., prin Ordonanța nr 202/D/P/2009 din 25

februarie 2011 a D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanța.

S-a dispus ridicarea

sechestrului asigurător cu privire la sumele de 5.200 dolari SUA și 450 dolari

SUA ridicate din posesia inculpatului G.S., instituit prin Ordonanța nr

202/D/P/2009 din 25 februarie 2011 a D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial

Constanța.

În baza art. 168

alin. (2) C. proc. pen.:

S-a admis în parte

plângerea formulată de petenta B.S.M., privind restituirea către aceasta a unor

bunuri indisponibilizate în cursul urmăririi penale prin actele și măsurile

procurorului - 1.200 dolari SUA, o tabletă A.I.P. de capacitate 32 GB, un

laptop, stick-uri de memorie, aparat foto.

În baza art. 109 C.

proc. pen.:

S-a dispus

restituirea către petenta B.S.M. a unei tablete A.I.P. de capacitate 32 GB

ridicată de organele de urmărire penală cu ocazia percheziției din 14 decembrie

2010 la adresa: municipiul Constanța, strada A.I. Respinge cererea privind

restituirea celorlalte bunuri solicitate.

În baza art. 191

alin. (2) C. proc. pen.:

A fost obligat

inculpatul C.Ș. să plătească statului suma de 1.500 RON reprezentând cheltuieli

judiciare, și au fost obligați inculpații S.R.M., G.S. și T.G.F. să plătească

statului câte 200 RON fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare.

În baza art. 192

alin. (3) C. proc. pen.:

Celelalte cheltuieli

judiciare avansate de stat au rămas în sarcina statului.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Urmare a cererii de

comisie rogatorie adresată Autorităților Judiciare competente din Stockholm,

Suedia, s-a stabilit că la data de 12 aprilie 2006 inculpații S.R.M. și C.Ș.,

precum și învinuitul B.I. au fost depistați împreună în Stockholm, fiind

reținuți și ulterior judecați de Judecătoria Stockholm pentru fraudă cu carduri

bancare falsificate, respectiv infracțiunea de înșelăciune gravă folosind

documente false, fiind condamnați la pedeapsa de 6 luni cu privare de liberate

și îndepărtare din Suedia, prin Sentința nr. 9032-06 din 16 mai 2006.

Investigațiile efectuate de autoritățile din Stockholm, Suedia, au relevat că

aceștia au făcut uz de carduri false, titularii celor originale fiind cetățeni

italieni, băncile afectate fiind italiene.

Așa cum au comunicat

Autoritățile Judiciare competente din Stockholm, Suedia, cei doi inculpați și

învinuitul au utilizat cardurile falsificate pentru a face cumpărături,

cheltuind în mai puțin de o zi, aproximativ 30.000 de coroane suedeze,

echivalent cu 3.000 euro.

În acest sens, s-a

apreciat că sunt relevante concluziile sentinței din 16 mai 2006 a Judecătoriei

Stockholm, și actele judiciare încheiate în acea cauză, după cum urmează:

„I.B., C.Ș. și R.S.

au primit pedeapsa privativă de libertate sub formă de arestare, respectiv

deținere (câte 6 luni închisoare).

În fapt, la 11 - 12

aprilie B., C. și S., împreună și de comun acord, în Stockholm, într-un total

de 17 cazuri, au indus în eroare atât personalul din butic spre a li se da

mărfuri precum și un șofer de taxi spre a le presta servicii de transportare,

cât și personalul din restaurant ca să le dea mâncare și băutură, până la un nivel

total de 27/8.774 coroane suedeze. Inducerea în eroare a constat în faptul că

B. s-a folosit în mod ilegal de carduri de cont falsificate pe care le-a

prezentat drept mijloace de plată.

C. și S. au favorizat

faptele păstrând atât cardurile falsificate de care s-a făcut uz cât și

bunurile dobândite prin înșelăciune.

I.B. și-a recunoscut

infracțiunea. C.Ș. și R.S. au negat ceea ce le-a pus în seamă acuzarea.

I.B. a afirmat că îi

cunoaște pe C.Ș. și R.S. Împreună cu C.Ș. a venit în Suedia pentru a-și petrece

un scurt concediu. La câteva zile de la sosirea în Suedia și puțin înainte de a

fi ridicat de poliție, s-a dus în gara centrală din Stockholm pentru a-l

aștepta pe R.S. ce urma să vină în Suedia pentru a-și cumpăra un automobil. În

gară a intrat în vorbă cu un bărbat care vorbea românește, l-a dat bărbatului

informațiile despre sine, iar după un timp l-a întâlnit din nou pe bărbat,

prilej cu care a primit mai multe carduri. Bărbatul i-a spus că poate dobândi

eu cardurile ce dorește, precum și să-i dea (bărbatului) ceea ce a dobândit.

(B.) nu a întrezărit să fie ceva ilegal în a utiliza cardurile, din care unele

erau întocmite pe numele său care era ortografiat greșit. În intervalul de timp

indicat de acuzare a utilizat cardul primit spre a plăti mărfuri și servicii.

(Potrivit susținerilor lui B.) C.Ș. și R.S. nu au avut nici o implicare în

propriile cumpărături. Totuși el a fost împreună cu aceștia pe când utiliza

cardurile, aceștia cărând pungile cu obiectele plătite cu cardurile, C.Ș. și el

au locuit la același hotel.

C.Ș. și R.S. au

declarat amândoi că nu aveau nimic de a face cu cumpărăturile respective făcute

de B., fiind totuși împreună cu acesta în timp ce circula prin Stockholm făcând

cumpărături. Ei au primit de la I.B. cardurile care s-au găsit asupra lor. R.S.

a adăugat că a venit în Suedia să cumpere un autoturism.

Investigația a scos

la iveală că plățile menționate de acuzare au avut loc folosind carduri

falsificate și că informația de pe carduri provenea de la alte carduri ce au

fost copiate ilicit, printre altele, în restaurante și magazine din Toscana,

Italia.

Declarațiile lui I.B.

s-a reținut că apar atât de fantasmagorice și neverosimile încât erau lipsite

de orice credibilitate. Astfel, a susținut la început că a primit de la un

necunoscut, în Gara Centrală din Stockholm, chiar la prima întâlnire, cardurile

falsificate purtând propriul său nume stanțat în plastic.

I.B., C.Ș. și R.S..

nu au putut fi convingători în a justifica motivele pentru care au venit în

Suedia. Astfel, în ce privește afirmația lui R.S. cum că a venit în Suedia

să-și cumpere cumva autoturism este privită ca exagerată, în ideea că dacă el

stă într-o țară situată relativ îndepărtat de Suedia, ar fi putut găsi

posibilitatea să-și cumpere autoturismul într-o țară mai apropiată de țara sa

de origine, și chiar la un preț mai scăzut, I.B. și C.Ș. au prezentat complet

vag scopul venirii lor, în sensul că au dorit să petreacă un număr de zile în

Suedia. Față de cele de mai sus s-a putut reține că intențiile privind sejurul

celor trei se orienta pe cu totul alte planuri decât cele declarate.

I.B., C.Ș. și R.S. au

fost găsiți cu carduri false în buzunar, și s-a reținut că deja acest fapt este

grăitor asupra vinovăției acestora și pentru faptul că împreună, de conivență,

s-au implicat în infracțiunea de înșelăciune.

R.S., care a lucrat

ca paznic civil în centrul Stockholm de circa 8 ani, a declarat că în ziua

respectivă i-a observat pe I.B., C.Ș. și R.S. și a avut bănuiala că aceștia se

pregăteau să comită o infracțiune, că apoi i-a urmărit, prilej cu care R.S. a

făcut o retragere de pe card și i I-a dat apoi lui I.B., că I.B. a intrat

într-un butic Expres, că C.Ș. a intrat apoi după el în butic, că apoi I-a pus

pe C.Ș. să țină pungile cu mărfuri, că a schimbat mărfurile între pungi, că

R.S. era șeful, în timp ce C.Ș. era cel care se îngrijea de pază.

Fapta se înscrie

într-o activitate infracțională bine ticluită, pusă în aplicare în mod

organizat.

Potrivit constatării

de la fața locului, paznicii civili A., S. și H. i-au observat pe cei trei după

ora 16. Au început să aibă bănuieli că ar fi vorba despre cărți de credit

manipulate cu care făceau cumpărători, deoarece unul dintre ei intra și

cumpăra, apoi primea un alt card, al unuia ce rămânea afară din butic. Acest

episod s-a repetat de mai multe ori. Cel care era înăuntru și cumpăra s-a

dovedit a fi B. După ce acesta a plătit cu cardul de credit a primit un nou

card de la S., care stătea afară.

Asupra celor 3 au

fost găsite carduri V. Multe din carduri erau pe numele de B.I. C.Ș. avea trei

carduri de credit, ochelari de soare marca A, o cheie cu nr. .... . Pe timpul

reținerii telefoanele au înregistrat numeroase chemări iar paznicii au mai

consemnat că cei trei, pe perioada cât au fost filați, au dat diverse

telefoane.

Din lista bunurilor

găsite asupra inculpaților, în 8 pungi, tribunalul a reținut că au fost

cumpărate mai multe obiecte de îmbrăcăminte/încălțăminte/dintre care unele de

același tip, cum ar fi: 13 perechi de pantofi sport, din care 2 perechi VL, 2

perechi V.N., 2 perechi L.B., 3 pulovere H fără mâneci A, 2 mermory Stick.

Asupra inculpaților

C.Ș. și S.R. au fost găsite două chei, despre care s-a stabilit că provin de la

Căminul Solna, Suedia. S-au efectuat percheziții la camerele .... și .... la

căminul sus-menționat, și s-a stabilit că în camerele respective au locuit

cinci bărbați români. Una din camere a fost închiriată în intervalul 11 aprilie

- 13 aprilie de către T.G., iar cealaltă de către G.S. în perioada 8 - 13

aprilie.

În urma verificării

ieșirilor/intrărilor din/în România a rezultat că anterior arestării din data

de 12 aprilie 2006, inculpatul S.R.M. și învinuitul T.G.F. au părăsit România

la data de 8 aprilie 2006 prin Punctul de Trecere a Frontierei HC, respectiv O,

iar inculpații C.Ș. și G.S. și învinuitul B.I. la data de 7 aprilie 2006 prin

Punctul de Trecere a Frontierei Aeroport Constanța, cu aceeași cursă.

Tribunalul a reținut

astfel că toate cele cinci persoane - S.R.M., T.G.F., G.S., C.Ș. și B.I. s-au

deplasat în Stockholm conform unei înțelegeri prestabilite și cunoscând unii

despre ceilalți. Astfel, cei 4 inculpați și B.I. au locuit în Stockholm la

aceeași adresă, în urma unei rezervări făcute de doi dintre aceștia; deși

autoritățile suedeze au constatat că C.Ș. se afla în Stockholm împreună cu

S.R.M. și cu B.I. (fiind reținuți împreună), inculpatul C.Ș. nu a plecat din

România cu ceilalți doi, ci a plecat împreună cu G.S. și cu B.I.; totodată,

deși T.G.F. nu s-a aflat împreună cu S.R. și cu C.Ș. în momentul reținerii

acestora, acest inculpat a plecat din țară cu destinația Stockholm în aceeași

zi cu S.R.M., dar prin puncte de trecere frontieră diferite, și a rezervat o

cameră în care a locuit cu unii dintre ceilalți inculpați.

În ce privește scopul

deplasării acestor persoane în Suedia, probele au relevat următoarele:

- în Stockholm,

inculpații S.R.M., C.Ș. și numitul B.I. au fost surprinși în flagrant efectuând

operațiuni de cumpărare produse cu carduri contrafăcute, fapte pentru care au

și fost condamnați de instanțele suedeze.

- autoritățile din

Franța au informat autoritățile române că inculpatul S.R.M. și învinuitul

T.G.F. sunt cunoscuți în bazele de date franceze pentru contrafacerea

cardurilor bancare, fiind depistați împreună la data de 20 martie 2008 având

asupra lor 85 de carduri falsificate și suma de 4.260 euro, despre care au

declarat că le-au găsit într-o geantă în parcul turnului Eiffel din Paris.

Totodată, din

cercetările efectuate de autoritățile franceze, respectiv BFMP Paris, Franța, a

rezultat faptul că cele 85 de carduri falsificate erau inscripționate cu date

ale unor carduri emise de banca "H.B.N. N.A.", inculpatul S.R.M. și

învinuitul T.F.G. fiind condamnați la pedeapsa de 1 an închisoare, a cărei

executare a fost suspendată condiționat. Autoritățile Judiciare competente din

Franța au înaintat și fotografiile celor mai sus menționați din momentul

depistării lor, respectiv din data de 20 martie 2008.

- în cauza disjunsă

(Dosar nr 4016/118/2011), cu privire la inculpații S.R.M., T.G.F. și G.S., s-a

pronunțat o hotărâre definitivă de condamnare a acestora pentru infracțiuni

referitoare la falsificarea cardurilor bancare și folosirea acestora

neautorizată, cu consecința retragerii de numerar sau de achitare a unor bunuri

în mod electronic. S-a reținut săvârșirea faptelor în perioada 2008 - 2009,

precum și o activitate infracțională extinsă, relevată de numărul mare de

carduri falsificate și pregătite spre a fi falsificate, găsite la inculpați,

mai multe dispozitive de clonare a cardurilor, numărul mare de extrageri de

sume de bani/încercări de extragere, de la bancomate, numărul mare de

informații obținute ilegal în scopul falsificării cardurilor bancare.

Aceste date au

relevat, între altele, o bună cunoaștere de către cei trei inculpați condamnați

- în special de către S.R.M. - a modului de utilizare a sistemelor informatice

în scopul obținerii ilegale de informații despre instrumentele de plată

electronică, a modului de procurare a cardurilor blank și a dispozitivelor MSR

de clonare a cardurilor, a modului de utilizare a acestor dispozitive, a modului

de folosire la bancomate a cardurilor falsificate, ceea ce a demonstrat în

ansamblu activitatea îndelungată și insistentă a inculpaților în acest domeniu

infracțional.

În consecință,

probele de mai sus au demonstrate că, încă din perioada, anului 2006 inculpații

săvârșeau împreună infracțiuni referitoare la falsificarea și utilizarea

frauduloasă a cardurilor bancare.

În ce îl privește pe

inculpatul C.Ș., probele au demonstrat că acesta a făcut parte din grupul

celorlalți inculpați, în perioada în care s-au deplasat în Suedia, fiind

implicat cu vinovăție în ajutorul dat la utilizarea de carduri falsificate și

cumpărarea de bunuri cu acestea, și de asemenea probele au demonstrat că, în

luna aprilie 2009, inculpatul C.Ș. era în continuare în raporturi apropiate cu

S.R.M., în așa fel încât acesta i-a înmânat un card falsificat pentru a extrage

bani cu el din bancomatul Băncii Românești;

Însuși faptul că cei

4 inculpați și B.I. au plecat în Suedia în zile diferite și prin puncte de

trecere a frontierei diferite, dar odată ajunși la Stockholm s-au reunit și au

locuit împreună, probează faptul că aceștia s-au înțeles cu toții să se

deplaseze în capitala Suediei, iar în acest context, plecarea separată, ca și

cum nu s-ar cunoaște, a relevat că au urmărit să evite să atragă atenția asupra

grupului lor. Evident, plecarea separată s-a apreciat că poate avea și alte

motive, dar ea se coroborează în cazul concret cu faptele infracționale a trei

dintre ei, săvârșite la 4 zile după ajungerea în Stockholm ceea ce nu a lăsat

dubiu asupra scopului urmărit de cei 4 - 5 inculpați și un făptuitor.

Tribunalul mai

reținut împrejurarea că, la momentul ajungerii în Suedia, inculpații dețineau

deja cardurile bancare contrafăcute, deoarece, în raport de materialele și

aparatura necesare pentru clonarea lor, nu aveau posibilitatea de a le

falsifica în Stockholm, și nu este verosimil ca inculpații să fi luat hotărârea

infracțională abia după ce au ajuns la destinație.

Referitor la

motivația oferită de inculpați autorităților suedeze, și menținută și în fața

instanței, potrivit căreia inculpatul S.R. a intenționat să achiziționeze un

autoturism, tribunalul a constatat-o ca fiind nereală, din mai multe puncte de

vedere:

- inculpatul a oferit

aceeași explicație - a cumpărării unui autoturism - și în momentul în care a

fost reținut în Franța având asupra sa o sumă mare de bani alături de carduri

falsificate, aspect ce demonstrează falsitatea acestei justificări.

- nu a rezultat în

nici un mod că în cele 4 zile petrecute în Stockholm, până la momentul

surprinderii în flagrant, inculpatul S.R. a făcut demersuri concrete pentru

achiziționarea unui autoturism.

- rezultând că acest

presupus autoturism era unul second hand, inculpatul nu a oferit o explicație

verosimilă asupra motivului deplasării la o distanță așa de mare de România în

condițiile în care există organizate piețe de autoturisme second hand și în

zone mai apropiate - spre exemplu în Germania - iar deplasarea înapoi în țară

urma a se face pe șosea.

- în ce privește pe

ceilalți trei inculpați și pe B.I., nu a rezultat nici necesitatea de a-l

însoți pe S.R., nici resursele materiale legale deținute de aceștia pentru a se

deplasa și a rămâne în Suedia o perioadă de timp. În acest sens, inculpatul

C.Ș. a arătat în cursul judecății că în perioada respectivă lucra, având un

salariu de 900 RON lunar, sumă total insuficientă pentru a avea resursele

necesare deplasării în vacanță în Suedia.

Referitor la

declarațiile din fața autorității suedeze potrivit cărora o persoană

neidentificată l-ar fi abordat în gara Stockholm pe B.I. și i-ar fi oferit mai

multe carduri bancare pe care acesta să le folosească, tribunalul le-a apreciat

ca fiind complet necredibile, întrucât nici acțiunea presupusei persoane nici

reacția inculpatului nu se înscriu în comportamentul normal uman pentru astfel

de situații.

Acea presupusă

persoană neidentificată, din moment ce deținea carduri falsificate - astfel cum

s-a demonstrat - nu putea lua decizia de a aborda o persoană necunoscută în

scopul de a-i propune o activitate ilegală, deoarece nu știa cum va reacționa

persoana respectivă și dacă nu cumva o va denunța de îndată poliției. De

asemenea, nu se întrevede care ar fi fost scopul și beneficiul presupusei

persoane necunoscute, prin oferirea cardurilor respective fără a mai avea

ulterior controlul asupra lor și fără a avea posibilitatea de a beneficia de o

parte din sumele de bani obținute ca urmare a folosirii cardurilor falsificate.

Nu mai puțin, s-a

apreciat că este neverosimilă coincidența ca acea presupusă persoană neidentificată

să se adreseze tocmai unei persoane - necunoscute/observate aleatoriu în gară -

despre care s-a demonstrat ulterior că este implicată în săvârșirea de

infracțiuni cu carduri bancare.

În ce privește

explicațiile date de inculpatul C.Ș. în cursul judecății, tribunalul a

constatat o serie de inadvertențe ce relevă faptul că acestea sunt mincinoase.

Astfel, inculpatul a

susținut că s-a întâlnit cu B.I. în centrul orașului Stockholm, deși s-a probat

că a plecat împreună cu acesta din țară, și au locuit la același cămin din

Suedia. A mai susținut că nu știe dacă în același hotel/locație în care a stat

el au stat și ceilalți inculpați, deși s-a dovedit că cele două camere de cămin

au fost închiriate de T.G.F. și de G.S., iar cheile s-au găsit în posesia sa și

a lui S.R.M., camerele fiind apropiate - nr. .... și nr. .... . A mai susținut

inculpatul că nu s-a întâlnit cu T.G.F. și G.S. în Suedia, deși a locuit într-o

cameră închiriată de unul dintre aceștia, și a plecat din țară împreună cu

G.S., cu aceeași destinație.

În ce privește

activitatea sa infracțională, inculpatul a susținut că intenționa să cumpere de

la B.I., cu prețuri mult sub prețul de cumpărare, bunurile achiziționate, spre

a le revinde tot în Stockholm, inculpatul recunoscând că și-a dat seama de

caracterul ilegal al activității lui B.I., dar acceptând să se implice întrucât

avea nevoie de bani.

Prin aceste

susțineri, inculpatul s-a contrazis singur, întrucât, din moment ce avea nevoie

de bani, nu se înțelege de unde avea banii pentru a cumpăra produsele - chiar

la prețuri mai mici - și rezultând că de fapt nu avea bani disponibili pentru

un sejur de relaxare în Suedia, și deci scopul călătoriei sale a fost altul. De

asemenea, susținerile inculpatului s-a reținut că sunt neadevărate în partea în

care declară că ar fi cumpărat bunurile de la B.I., pentru că în realitate cei

trei au fost surprinși în timp ce achiziționau unele din acele bunuri,

neexistând timpul necesar vânzării-cumpărării între B.I. - C.Ș., iar în posesia

celor doi nefiind găsite sume de bani.

În schimb, a rezultat

din declarația inculpatului, coroborată cu constatările și probele administrate

de instanța suedeză, că într-adevăr scopul deplasării grupului celor 5 în

Suedia a fost acela de a folosi carduri falsificate cu care să achiziționeze

produse de firmă ușor vandabile; în acest context, S.R. era cel ce punea la

dispoziție cardurile și tot el era cel ce dispunea de sume mari de bani cu care

să asigure deplasarea grupului, B.I. era cel care folosea efectiv cardurile

pentru a achiziționa bunuri din magazine în timp ce C.Ș. asigura paza și se

dovedește din declarația dată la instanță - asigura valorificarea bunurilor,

pentru ca inculpații să obțină sume de bani. Ceilalți doi inculpați au asigurat

închirierea spațiului de cazare.

În consecință, din

probele administrate în cauză tribunalul a reținut că inculpații S.R.M., C.Ș.

și G.S. T.G.F. și înv. B.I. s-au constituit în cursul anului 2006 într-un grup

infracțional, pentru a comite infracțiuni în Suedia cu instrumente de plată electronică

(carduri) contrafăcute, primii doi inculpați, precum și inc. T.G.F. și înv.

B.I. fiind depistați, reținuți, arestați și condamnați - unii de mai multe ori

- pentru același gen de infracțiuni ca cele din prezenta cauză.

Probele din care a

rezultat constituirea grupului infracțional constau în: - hotărârile de

condamnare din țară și din străinătate - Suedia, Franța - ale inculpaților și

numitului B.I., precum și operațiunea la bancomat a inculpatului C.Ș. din

aprilie 2009, probată și recunoscută de acesta, din care a rezultat cu

certitudine o hotărâre infracțională generală a acestora în sensul de a obține

sume de bani prin falsificarea și utilizarea fără drept a cardurilor bancare.

- deplasarea în

Suedia în grupuri separate și reunirea în aceeași locație de cazare a celor

cinci persoane;

- relațiile de

prietenie strânsă între inculpați, reliefate de deplasările acestora împreună

în diferite țări străine, de faptul că se cunosc „din cartier", de faptul

că au avut preocupări comune, toate acestea dovedind că inculpații au încredere

unii în alții și prin urmare își comunică reciproc activitățile, inclusiv cele

infracționale cu carduri bancare.

- activitățile

unitare efectuate de grupul celor 5 persoane, împărțirea atribuțiilor: inc S.R.

și B.I. folosind cardurile falsificate pentru cumpărarea de bunuri, inculpatul

C.Ș. asigurând paza și transportul/valorificarea bunurilor achiziționate prin

folosirea cardurilor contrafăcute, iar inculpații G.S. și T.G.F. asigurând

cazarea.

Conform art. 8 din

Legea nr. 39/2003, inițierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub

orice formă a unui grup, în vederea săvârșirii de infracțiuni care nu este,

potrivit prezentei legi, un grup infracțional organizat, se pedepsește potrivit

art. 323 C. pen.

În speță s-a confirmat

existența unui grup, din perspectiva numărului de membri, inculpații și B.I.

fiind în total 5 persoane.

Din perspectiva

coeziunii acestor persoane și a urmăririi/realizării unor scopuri comune,

grupul este dovedit prin aceea că cei 5 se cunosc de mult timp, au desfășurat o

multitudine de activități împreună atât anterior cât și ulterior faptelor din

12 aprilie 2006, fiind demonstrat că printre aceste activități comune au fost

și unele de anvergură importantă ce constituie infracțiuni.

În ce privește scopul

constituirii grupului, tribunalul a reținut că acest scop al săvârșirii de

infracțiuni a fost dovedit prin surprinderea în flagrant judecarea și

condamnarea numiților S.R., C.Ș. și B.I. pentru infracțiuni de înșelăciune cu

carduri bancare, folosire de documente (electronice) false, ce au corespondent

în Legea nr. 365/2002.

Inculpatul C.Ș. fiind

cetățean român, sunt aplicabile dispozițiile art. 4 C. pen., potrivit cărora

„legea penală se aplică infracțiunilor săvârșite în afara teritoriului țării,

dacă făptuitorul este cetățean român.

Pentru considerentele

de mai sus, în drept, tribunalul a reținut că sunt întrunite elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003

raportat la art. 323 C. pen., în ce îl privește pe inculpatul C.Ș.

S-a mai reținut în

sarcina inculpatului C.Ș. că la datele de 15, 16, 17, 18 și 19 februarie 2008

și 6 aprilie 2009, în baza aceleiași rezoluții infracționale a falsificat

instrumente de plată electronică în forma punerii acestora în circulație, și a

efectuat operațiuni financiare în mod fraudulos, constând în operațiuni de

retragere de numerar la ATM-uri ale R.B. - agențiile Murfatlar și Soveja, Banca

C., B., Agenția B. Constanța B., Agenția D., respectiv ale B.R. la data de 6

aprilie 2009.

Astfel, s-a reținut,

că la data de 15 februarie 2008, la ATM-ul R.B., Agenția M. Constanța a

încercat să retragă suma de 500 RON, folosind cardul contrafăcut nr. ........,

al cărui emitent legitim era banca „BNP P." din Franța, titular Societatea

MJ C., codul de răspuns ale tranzacției fiind „22", respectiv „tranzacție

nefinalizată, utilizare suspectă a cardului",suma de 500 RON, folosind

cardul contrafăcut nr. ......, al cărui emitent legitim era „Banca P." din

Franța, titular V.A., codul de răspuns al tranzacției fiind „01",

respectiv „tranzacție invalidă", suma de 1.000 RON, folosind cardul

contrafăcut nr. ..........., al cărui emitent legitim era C.E. din Franța,

titular D.V., codul de răspuns ale tranzacției fiind „22", respectiv

„tranzacție nefinalizată, utilizare suspectă a cardului" și suma de 500

RON, folosind cardul contrafăcut nr. ..........., al cărui emitent legitim era

banca „S.B.-CIC" din Franța, titular V.B., codul de răspuns ale

tranzacției fiind „20", respectiv „tranzacție nefinalizată, card raportat

pierdut/furat", pe parcursul acestor operațiuni fiind însoțit în

permanență de inculpatul S.R.M., care privește în jur pentru a preveni

depistarea lor;

- La ATM-urile nr.

10115 și 10013 ale Băncii Comerciale C. Constanța a încercat să retragă sumele

de 400 RON, 400 RON și 800 RON, folosind cardul contrafăcut nr. ....., al cărui

emitent legitim era banca „BNP P." din Franța, titular Societatea MJ C.,

mesajul tranzacției fiind „nu onorați".

Totodată, la data de

16 februarie 2008, inculpatul C.Ș. a efectuat mai multe operațiuni financiare

frauduloase cu aceleași carduri contrafăcute, după cum urmează:

- la ATM-ul R.B.,

Agenția M. Constanța a încercat să retragă sumele de 500 RON și 300 RON,

folosind cardul contrafăcut nr. ......, al cărui emitent legitim era banca „BNP

P." din Franța, titular Societatea MJ C., codul de răspuns ale tranzacției

fiind „24", respectiv „tranzacție nefinalizată, fonduri

insuficiente".

S-a mai reținut că la

data de 17 februarie 2008, inculpatul C.Ș. a efectuat mai multe operațiuni financiare

frauduloase cu aceleași carduri contrafăcute, după cum urmează:

- la ATM-ul R.B.,

Agenția M. Constanța a încercat să retragă suma de 500 RON, folosind cardul

contrafăcut nr. ......., al cărui emitent legitim era banca „BNP P." din

Franța, titular Societatea MJ C., codul de răspuns ale tranzacției fiind

„60", respectiv „tranzacție nefinalizată, eroare de ATM", suma de 500

RON, folosind cardul contrafăcut nr. ..........., al cărui emitent legitim era

banca „BNP P." din Franța, titular F.M., codul de răspuns ale

tranzacției" fiind „60", respectiv „tranzacție nefinalizată, eroare

de ATM";

- la ATM-ul R.B.,

Agenția Soveja Constanța a încercat să retragă suma de 300 RON, folosind cardul

contrafăcut nr. ..........., al cărui emitent legitim era banca „BNP P."

din Franța, titular Societatea MJ C., codul de răspuns ale tranzacției fiind

„60", respectiv „tranzacție nefinalizată, eroare de ATM", suma de 500

RON, folosind cardul contrafăcut nr. ..........., al cărui emitent legitim era

banca „BNP P." din Franța, titular F.M., codul de răspuns ale tranzacției

fiind „60", respectiv „tranzacție nefinalizată, eroare de ATM";

- la ATM-ul nr.

........... al Băncii Comerciale C. Constanța a încercat să retragă suma de 500

RON, folosind cardul contrafăcut nr. ..........., al cărui emitent legitim era

banca „BNP P." din Franța, titular F.M., mesajul tranzacției fiind

„fonduri insuficiente";

- la ATM-ul B.,

Agenția B. Constanța a încercat să retragă suma de 400 RON, folosind cardul

contrafăcut nr. ..........., al cărui emitent legitim era C.E. din Franța,

titular D.V., tranzacție respinsă.

Totodată, în

rechizitoriu s-a reținut că la data de 18 februarie 2008, inculpatul C.Ș. a

efectuat mai multe operațiuni financiare frauduloase cu aceleași carduri

contrafăcute, după cum urmează:

- la ATM-ul B.,

Agenția B. Constanța a retras suma de 200 RON folosind cardul contrafăcut nr.

..........., al cărui emitent legitim era C.E. din Franța, titular D.V. și a

încercat să retragă suma de 400 RON, folosind cardul contrafăcut nr. ...........,

al cărui emitent legitim era C.E. din Franța, titular D.V., tranzacție

respinsă;

- la ATM-ul nr.

........... al Băncii Comerciale C. Constanța, a încercat să retragă suma de

500 RON, folosind cardul contrafăcut nr. ..........., al cărui emitent legitim era

banca „BNP P." din Franța, titular F.M., mesajul tranzacției fiind

„fonduri insuficiente";

- la POS-ul instalat

la benzinăria L. Constanța plătește echivalentul sumei de 15,42 euro, folosind

cardul contrafăcut nr. ..........., al cărui emitent legitim era C.E. din

Franța, titular D.V.

S-a mai reținut că la

data de 19 februarie 2008, inculpatul C.Ș. a efectuat mai multe operațiuni

financiare frauduloase cu aceleași carduri contrafăcute, după cum urmează:

- la ATM-ul B.,

Agenția Delavrancea Constanța a retras sumă de 400 RON folosind cardul

contrafăcut nr. ..........., al cărui emitent legitim era C.E. din Franța,

titular D.V. și a încercat să retragă suma de 400 RON, folosind cardul

contrafăcut nr. ..........., al cărui emitent legitim era C.E. din Franța,

titular D.V., tranzacție respinsă.

Pentru a se reține

aceste fapte în actul de sesizare, organul de urmărire penală a analizat

imaginile captate de camerele de supraveghere ale ATM-urilor Băncii R.B.

Agențiile Murfatlar și Soveja, în care este surprinsă o persoană ce efectuează

operațiunile de retragere/încercare de retragere de numerar cu cardurile

nominalizate anterior, persoană însoțită în unele situații de inculpatul S.R.M.

În cauză a fost efectuată o constatare tehnico-științifică antropometrică, iar

prin Raportul de constatare nr. 742201 din 11 iunie 2010 al Institutului pentru

Tehnologii Avansate s-a concluzionat că persoana care poartă un fes pe cap și,

în cursul lunii februarie 2008, efectuează operațiuni la ATM-urile R.B. cu

carduri contrafăcute, ai căror emitenți legitimi erau bănci din Franța,

prezintă trăsături similare cu inculpatul C.Ș.

În ce privește

operațiunile efectuate la ATM-urile celorlalte bănci - B., Banca C. - s-a

stabilit că operațiunile au fost efectuate cu aceleași carduri bancare folosite

și la R.B., iar întrucât s-a concluzionat că la ATM-urile R.B. persoana ce a

folosit cardurile respective ar fi inculpatul C.Ș., s-a concluzionat și faptul

că aceste carduri au rămas în posesia sa și le-a folosit în continuare și la

celelalte bănci.

În ce privește

faptele din februarie 2008, în urma obținerii imaginilor video capturate de

camerele de supraveghere ale celor două ATM-uri ale R.B., în cauză a fost

efectuat în cursul urmăririi penale un Raport de constatare tehnico-științifică

criminalistică de către Institutul pentru Tehnologii Avansate nr. 742201 din 11

iunie 2010 - pentru a stabili dacă una dintre persoanele ce efectuează

operațiuni cu carduri contrafăcute la datele și orele stabilite prin

desfășurătorul operațiunilor la bancomatul respectiv este inculpatul C.Ș. În

acest sens, s-au efectuat comparații între fizionomia feței persoanei filmate

la ATM - și - fizionomia feței inculpatului C.Ș., preluată dintr-o fotografie a

acestuia, datată din anul 2010 (cu 2 ani ulterior faptelor cercetate).

Concluziile acestui

raport tehnico-științific au fost următoarele:

Numitul C.Ș. prezintă

trăsături similare cu trăsăturile persoanei care apare în înregistrările video

purtând un fes pe cap, în sensul amplasării similare a elementelor faciale ce

au putut fi puse în evidență, a conturului similar al feței și a amplasării

similare a sprâncenelor una față de cealaltă, unghiul măsurat prezentând valori

apropiate.

Tribunalul a reținut

următoarele observații în legătură cu aceste concluzii: - raportul tehnico-științific

nu emite concluzii de certitudine, respectiv nu stabilește că există identitate

între persoana cu fes pe cap și inculpatul C.Ș. Formularea „prezintă trăsături

similare" nu poate fi interpretată decât în sensul că persoana cu fes pe cap

seamănă cu inculpatul C.Ș. Astfel, cele două persoane seamănă în modalitatea în

care ar semăna doi frați de vârste apropiate, sau chiar în modalitatea în care

persoane necunoscute una pentru cealaltă seamănă între ele, fenomenul fiind de

notorietate sub denumirea de „sosie".

- similaritatea

dintre persoana în litigiu și inculpatul C.Ș. privește doar câteva elemente

faciale, insuficiente pentru a stabili o concluzie de certitudine;

- raportul

tehnico-științific cuprinde o concluzie ce nu se regăsește în analiza comparativă,

și nu se susține prin materialul examinat; astfel, în concluzii se arată că

„prezintă trăsături similare în sensul amplasării similare a sprâncenelor una

față de cealaltă". Or, din conținutul raportului se constată că nu a fost

efectuată o asemenea comparație, nu se indică nicăieri în conținut despre

analiza comparativă a sprâncenelor; mai mult, la fila 165, raportul de

constatare tehnico-științifică precizează expres că „Datorită faptului că

subiectul poartă fes nu au putut fi puse în evidență și alte trăsături ale

fizionomiei acestuia, cum ar fi: forma și amplasarea sprâncenelor ..".

Această constatare s-a apreciat că este corectă, întrucât într-adevăr, în

fotografiile persoanei în litigiu nu se observă sprâncenele, acestea fiind

acoperite de fes în așa fel încât nu Ii se poate stabili forma și dispunerea.

- similaritatea

constatată la elementele faciale puse în evidență nu este perfectă, ci este una

relativă. Astfel, unghiul dintre comisurile interne ale ochilor și vârful

nasului este diferit - 42° față de 45° - punctele esențiale stabilite la ochi

și nas de asemenea nu se suprapun ci sunt în unele situații la distanță mare

unele de altele - în acest sens sunt fotografiile suprapuse. Tribunalul a

reținut, în acest context, că aceste comparații pun în evidență grosimea

diferită a nasului celor două imagini comparate - nasul persoanei în litigiu

fiind mai gros în mod evident - aspect ce confirmă concluziile expertului

criminalist din cursul judecății.

- în știința

criminalisticii, similaritatea unor caracteristici generale nu este suficientă

pentru a stabili identitatea dintre un subiect infracțional și o persoană

anume. Spre exemplu, a fost nevoie de stabilirea regulii celor 12 puncte

coincidente (din care trebuie să fie cel puțin patru caracteristici diferite)

pentru a se concluziona asupra identității în cazul analizei amprentelor

papilare, iar în ce privește analiza ADN, deși aceasta prezintă o mare

acuratețe în identificare. Concluziile nu sunt de certitudine absolută, ci se

exprimă în probabilități mai mari sau mai mici. Cu atât mai puțin poate fi

acceptată identificarea unei persoane pe baza elementelor de similaritate puse

în evidență de raportul tehnico-științific efectuat în cauză.

Tribunalul a reținut

că o astfel de probă ar putea avea relevanță dacă ar fi coroborată cu alte

probe; în speță, însă nu s-a reușit administrarea unui alt mijloc de probă care

să certifice că persoana cu fes pe cap este inculpatul C.Ș.

Având în vedere

concluziile de probabilitate expuse, în cursul judecății s-a dispus efectuarea

unei reconstituiri având ca scop prelevarea de înregistrări video cu inculpatul

C.Ș., în aceleași ipostaze cu persoana din înregistrările în litigiu ce urma a

fi identificată, astfel existând similaritate de mijloace de probă între imaginile-litigiu

și imaginile mijloc de comparație.

Conform concluziilor

expertizei criminalistice - expertiză de portret, efectuată în cursul judecății

și suplimentului la aceasta, persoana ce poartă un fes cu mențiunea

"1978", înregistrată în fișierele video ale Agenției Murfatlar din

datele de 15 februarie 2008, 16 februarie 2008, 17 februarie 2008, nu este una

și aceeași persoană cu persoana înregistrată în fișierele video model de

comparat la data de 21 octombrie 2011.

Pentru a ajunge la

această concluzie, expertul criminalist a indicat faptul că: - la persoana în

litigiu (ce trebuie identificată) forma feței este ovală, vârful nasului este

sferic, buzele sunt groase, bărbia este rotundă, fizionomia reflectă o vârstă

cuprinsă între 15 - 20 de ani. - la persoana model de comparație - respectiv

inculpatul C.Ș. - forma feței este trapezoidală, vârful nasului este ascuțit,

buzele sunt de grosime medie, bărbia este ovală, iar fizionomia reflectă o

vârstă cuprinsă între 25 - 30 de ani.

Atât în cuprinsul

expertizei efectuate, cât și în cuprinsul notei-raport redactată ulterior,

expertul criminalist a arătat, în esență, că diferențele între capturile video

litigiu/model de comparat - datorate poziționării diferite a camerelor de

supraveghere, diferenței de rezoluție, poziționării diferite a persoanelor la

ATM, rezoluția slabă a imaginilor - au făcut imposibilă compararea fizionomiei

faciale a inculpatului cu cea a persoanei care operează cu carduri falsificate

în februarie 2008, prin utilizarea programului informatic L.F. și prin

verificarea diferitelor dimensiuni ale feței.

Din punct de vedere

al nivelului științific al celor două lucrări efectuate în cursul judecății,

tribunalul reține din conținutul explicațiilor date de expertul criminalist că

acesta este deplin calificat în efectuarea lucrărilor solicitate de instanță.

Rezumând, tribunalul

a reținut că, în ce privește identificarea persoanei surprinse în imaginile din

momentul săvârșirii faptelor, există la dosar două lucrări tehnico-științifice

criminalistice, din care prima nu formulează concluzii certe de identificare

pozitivă (în sensul că persoana din imagini este inculpatul C.Ș.), iar cea de-a

doua formulează concluzii certe negative, în sensul că persoana din imaginile

captate în momentul săvârșirii faptelor nu este inculpatul C.Ș.

În plus, din

examinarea proprie a materialelor celor două probe tehnico-științifice,

tribunalul a reținut următoarele:

- în cadrul

expertizei realizate în cursul urmăririi penale, s-au efectuat comparații

pentru stabilirea între altele, a identității, dintre numitul B.I. și una din

persoanele ce au efectuat operațiuni frauduloase la bancomat.

S-a constatat această

identitate pe baza unei suprapuneri de imagini similară celei pentru inculpatul

C.Ș.

S-a constatat că

punctele esențiale ale fizionomiei numitului B.I. corespund, prin suprapunere

cvasitotală, cu aceleași puncte ale persoanei din litigiu.

În schimb, în cazul

verificării privind pe inculpatul C.Ș., aceste puncte esențiale ale fizionomiei

sunt dispuse asemănător celor ale persoanei în litigiu însă nu sunt suprapuse,

ceea ce conduce la concluzia că gradul de certitudine în privința identificării

acelei persoane ca fiind C.Ș., este mai redus decât în privința identificării

lui B.I. În fapt, analizând numai constatarea tehnico-științifică efectuată în

cursul urmăririi penale, s-a reținut că există posibilitatea ca persoana în

litigiu să fie inculpatul C.Ș., dar datorită lipsei de corespondență între

imaginea prelucrată a feței persoanei în litigiu și imaginea inculpatului C.Ș.

preluată dintr-o fotografie să nu existe o corespondență totală; la fel de bine

însă, există posibilitatea ca persoana din imaginea în litigiu să aibă o

fizionomie a feței asemănătoare cu a inculpatului C.Ș., dar să nu fie

inculpatul C.Ș.

- în cadrul

expertizei efectuate în cursul judecății, cuprinzând și fotografiile judiciare

efectuate cu ocazia reconstituirii, s-a concluzionat că persoana din imaginile

în litigiu are o vârstă mult mai mică decât vârsta inculpatului C.Ș. la

momentul faptelor; astfel, s-a concluzionat că persoana în litigiu are vârsta

de maxim 20 ani, în timp ce C.Ș. avea în anul 2008 vârsta de 27 de ani.

Examinând în mod direct imaginile din cadrul expertizei-persoana în

litigiu/inculpatul C.Ș., tribunalul a apreciat ca fiind pertinente concluziile

expertului criminalist, întrucât, într-adevăr, persoana cu fes pe cap pe care

este inscripționat nr. "1978" are fizionomia unui adolescent în

vârstă de 18 - 20 de ani. Pentru comparație, tribunalul a reținut că, în

imaginile captate de camerele de supraveghere ale ATM-urilor ce îi surprind pe

inculpații S.R.M.,T.G.F. și pe B.I., vârsta acestora de aproximativ 25 - 28 de

ani este conturată fără dubiu; de asemenea, în imaginile captate la data de 6

aprilie 2009, identitatea și vârsta aproximativă a inculpatului C.Ș. sunt

relevate fără dubiu, toate acestea făcând dovada că, pentru situațiile în care

într-adevăr inculpații au fost surprinși în imaginile înregistrate,

identificarea lor se poate realiza prin examinare directă, fără efort, chiar

dacă, de multe ori, aceștia poartă pe cap anumite obiecte vestimentare sau

ochelari la ochi. Nu aceeași este și situația persoanei în litigiu (persoana cu

fes inscripționat „1978", întrucât identitatea dintre aceasta și

inculpatul C.Ș. nu este evidentă).

Un amănunt care a

confirmat aprecierea expertului criminalist în sensul vârstei tinere a

persoanei din litigiu este lipsa la aceasta a părului în barbă și mustață

(bărbierit) specific bărbaților adulți, spre deosebire de aspectul inculpatului

C.Ș., la care se observă - inclusiv în imaginile din 6 aprilie 2009 - acest

amănunt.

- un alt aspect al

concluziilor expertizei efectuate în cursul judecății ce se confirmă este acela

că nasul și bărbia persoanei în litigiu diferă de nasul și bărbia inculpatului

C.Ș., în sensul că vârful nasului acestuia este mai subțire, iar bărbia nu este

proeminentă. Totodată, se poate observa că fața persoanei în litigiu este

evident mai rotundă în zona obrajilor și gurii decât cea a inculpatului C.Ș.,

care are o față relativ triunghiulară (în imaginile captate de camera de

supraveghere). În acest sens sunt fotografiile comparative.

Pentru considerentele

de mai sus, tribunalul a reținut că există un dubiu important în ce privește

identitatea dintre persoana cu fes inscripționat "1978" și inculpatul

C.Ș., dubiu ce nu a putut fi înlăturat prin mijloacele de probă administrate în

cursul urmăririi penale și judecății. Este de remarcat că nici inculpatul C.Ș.,

nici ceilalți trei inculpați, în declarațiile lor, nu au recunoscut/susținut că

persoana din imaginile în litigiu ar fi inculpatul C.Ș. În ce privește faptul

că inculpații S.R.M., T.G. și G.Ș. au formulat declarații de recunoaștere a

vinovăției în temeiul art. 320

1

C. proc. pen., prin care în mod

formal au recunoscut faptele prezentate în rechizitoriu, tribunalul a reținut

că o astfel de declarație nu poate produce efecte decât în privința

inculpatului care o dă, și nu poate vătăma interesele altui inculpat. Altfel

spus, declarația dată în procedura prevăzută de art. 320

1

C. proc.

pen. se referă numai la faptele inculpatului care o face,.și nu constituie

mijloc de probă împotriva altui inculpat.

Având în vedere că

dubiul trebuie să profite făptuitorului, tribunalul a reținut că probele

dosarului nu dovedesc săvârșirea de către inculpatul C.Ș. a faptelor din datele

din luna februarie 2008, rezultând că persoana surprinsă pe camerele de

supraveghere ale ATM-urilor R.B. agențiile Murfatlar și Soveja este un terț

făptuitor neidentificat.

În ce privește fapta

din aprilie 2009 săvârșită la ATM-ul Băncii R. amplasat la Supermarket-ul K.,

tribunalul a reținut, că aceasta a fost săvârșită de inculpatul C.Ș., astfel

cum rezultă din imaginile captate la ATM-ul Băncii R. instalat la

supermarket-ul K. coroborată cu declarația de recunoaștere a faptei formulată

de inculpat.

De asemenea, din

datele furnizate de bancă referitoare la operațiunea efectuată la ATM cu un

card bancar contrafăcut, tribunalul a reținut că inculpatul C.Ș. a avut în

posesie un card bancar falsificat, pe care l-a folosit introducându-l în aparat

și tastând codul PIN, fără a reuși extragerea unei sume de bani.

Având în vedere

soluțiile diferite de achitare/condamnare ce se impun în cazul faptelor

săvârșite în februarie 2008, respectiv aprilie 2009, precum și perioada mare de

timp - peste un an - ce a trecut între cele două fapte, tribunalul a dispus, în

temeiul art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptelor

reținute în sarcina inculpatului C.Ș.:

- din infracțiunea de

de falsificare a instrumentelor de plată electronice, în formă continuată,

prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., în o infracțiune de falsificare a instrumentelor de plată

electronice, în formă continuată, prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr.

365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - pentru faptele din februarie

2008, și o infracțiune de falsificare a instrumentelor de plată electronice,

prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 - pentru fapta din 6 aprilie

2009.

- din infracțiunea de

efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată, prev.

de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., în o infracțiunea de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos

în formă continuată, prev. de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - pentru faptele din februarie 2008, și o

infracțiune de tentativă la efectuare de operațiuni financiare în mod

fraudulos, prev. de art. 20 C. pen. - art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002

- pentru fapta din 6 aprilie 2009.

În ce privește

infracțiunile prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și de art 27 alin. (1) din Legea nr.

365/2002, cu aplica