ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 472/2020

Ședința publică din data de 13 august 2020

Asupra contestației de față, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 83/F din data de 5 august 2020, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-au dispus următoarele:

În baza art. 104 alin. (9) și 10 din Legea nr. 302/2004, s-a menținut măsura arestării preventive în vederea predării a persoanei solicitate A., pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 6 august 2020, până la data de 4 septembrie 2020, inclusiv.

Totodată, s-a dispus ca hotărârea să fie notificată persoanei solicitate, autorității judiciare italiene, Centrului de Cooperare Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române - Biroul Sirene, Ministerului Justiției - Direcția Drept Internațional și Tratate - Serviciul Cooperare Judiciară Internațională în Materie Penală și Inspectoratului Județean de Poliție Vâlcea - Centrul de Reține și Arestare Preventivă.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Pitești a reținut, în esență, următoarele:

Prin adresa din 04.08.2020, emisă de Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Poliției Române - Centrul de Cooperare Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române - Biroul Sirene, s-a transmis Curții de Apel Pitești solicitarea formulată de autoritatea judiciară din Italia, respectiv de Tribunalul Genova - Biroul judecătorului pentru cercetări preliminare, privind executarea mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A., la data de 20.05.2020, în dosarul nr. x.

Prin sentința penală nr. 64/F din 07.07.2020, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2020, a fost autorizată predarea persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară din Italia, dispunându-se arestarea acesteia în vederea predării pe o perioadă de 30 zile și predarea ei către autoritatea judiciară solicitantă cu respectarea termenelor prev. de art. 104 alin. (10) și art. 112 din aceeași lege.

La data de 04.08.2020, Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Poliției Române, Centrul de Cooperare Polițienească Internațională - Biroul Național Sirene a adus la cunoștința Curții de Apel Pitești că nu s-a putut proceda la predarea persoanei solicitate, având în vedere, pe de o parte, că nu sunt suficiente zboruri disponibile între România și Italia, iar pe de altă parte, măsurile impuse din cauza pandemiei. Totodată, s-a adus la cunoștința instanței faptul că autoritățile din Italia solicită prelungirea preluării/predării persoanei solicitate.

În contextul prezentat, reținând că din interpretarea disp. art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 rezultă că legiuitorul a prevăzut posibilitatea intervenirii unor situații excepționale care împiedică predarea efectivă a persoanei solicitate în intervalul de 30 zile pentru care s-a dispus arestarea preventivă în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, dând astfel posibilitatea instanței naționale să mențină succesiv măsura arestării preventive a persoanei solicitate pentru o perioadă totală de maximum 180 de zile, instanța a procedat la verificarea măsurii arestării în vederea predării a persoanei solicitate A., conform art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004.

În cadrul acestui demers, notând, pe de o parte, că predarea efectivă a persoanei solicitate nu s-a putut realiza din motive obiective, iar pe de altă parte, că decizia în baza căreia a fost emis mandatul european de arestare nu a fost revocată, instanța a constatat că se impune menținerea măsurii arestării în vederea predării a persoanei solicitate A. pentru o perioadă de 30 de zile, aceasta fiind necesară în vederea finalizării procedurii predării părții către autoritatea judiciară emitentă.

****

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a formulat contestație persoana solicitată A., criticând-o (prin motivele scrise de contestație) pentru nelegalitate, pentru argumente circumscrise, în esență, chestiunii menținerii măsurii arestului preventiv fără a fi îndeplinite condițiile prevăzute de art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, în condițiile în care:

- a fost încălcat termenul de 10 zile prevăzut de art. 113 alin. (1) din Legea nr. 302/2004;

- a fost invocată de către autoritățile italiene imposibilitatea stabilirii unui transport aerian între România și Italia din cauza situației epidemiologice generate de pandemia cu virusul SARS-COV 2, deși, după arestarea provizorie a contestatorului, s-a putut călători fără restricții de circulație între cele două state membre U.E;

- nu s-a stabilit o nouă dată pentru predare, nefiind îndeplinite exigențele cerute de disp. art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004;

- nu a fost acordată nici o garanție că, în următoarele 30 de zile de arestare provizorie, persoana solicitată va fi predată autorităților italiene, acestea rezumându-se la a preciza că vor încerca să facă demersuri în acest sens.

În contextul acestor argumente, contestatorul a susținut că, în perioada în care este arestat preventiv în România în vederea predării, nu își poate asigura o apărare efectivă pe teritoriul Italiei, fiindu-i astfel grav încălcat dreptul la un proces echitabil, angajarea unui avocat în Italia și comunicarea cu acesta fiind deosebit de dificile câtă vreme se află în arest.

A mai susținut că, în situația de față, în care autoritățile italiene refuză preluarea sa, solicitând doar prelungirea măsurii arestării sale provizorii cu câte 30 de zile, fără stabilirea unei date certe de predare, există un risc deosebit de ridicat ca procesul în care s-a emis mandatul european de arestare să se desfășoare în lipsa sa, fiind astfel complet lipsit de posibilitatea de a se apăra.

Deopotrivă, a arătat că autoritățile judiciare italiene nu au manifestat un interes concret în preluarea sa, ci au folosit procedura mandatului european de arestare cu titlu de referat cu propunere de arestare preventivă, neglijând scopul în considerarea căruia a fost creat acest mecanism, respectiv, acela de a fluidiza procedurile judiciare între statele membre U.E. Or, dacă ar fi urmărit acest scop, autoritățile italiene nu ar fi formulat cerere de extrădare în contextul epidemiologic actual, ci ar fi uzat de instituția transferului de proceduri, astfel cum au procedat cu ocazia perchezițiilor domiciliare. De altfel, raportat la dispozițiile art. 113 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, nimic nu împiedică autoritățile judiciare italiene ca, în ipoteza în care își vor manifesta voința de a-l prelua ulterior, să emită din nou un mandat european de arestare bazat pe aceleași fapte.

În fine, a susținut că nici nu ar fi nevoie de aceste demersuri, întrucât, în ipoteza în care autoritățile judiciare române îi vor permite acest lucru, este dispus să se deplaseze de bună voie în Italia, unde urmează să fie arestat la sosirea pe aeroport, pentru a avea posibilitatea efectivă de a-și formula apărări în dosarul în care a fost emis mandatul european de arestare.

În concluzie, arătând că autoritățile statului emitent nu au îndeplinit obligația de preluare în termenele prevăzute de art. 113 din Legea nr. 302/2004, dar și faptul că nu poate influența bunul mers al cercetărilor desfășurate în Italia și invocând atitudinea de deplină cooperare manifestată încă de la data reținerii sale, contestatorul a solicitat admiterea contestației, desființarea închierii atacate, iar în rejudecare, respingerea cererii de prelungirea a măsurii arestării sale preventive în vederea predării.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 11 august 2020, sub nr. x/2020/a1.

La termenul de dezbateri din 13 august 2020, în prezența contestatorului persoană solicitată, asigurată prin videoconferință, apărătorul desemnat să-i acorde asistență juridică din oficiu a solicitat admiterea contestației, desființarea încheierii atacate, iar în rejudecare, în principal, respingerea cererii de prelungirea a măsurii arestării preventive a persoanei solicitate în vederea predării, iar în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu arestul la domiciliu sau controlul judiciar.

Examinând contestația formulată de persoana solicitată A. în baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte urmează a o respinge, ca nefondată, în considerarea următoarelor argumente:

Cu titlu preliminar, instanța de control judiciar notează că art. 113 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, reglementează procedura și condițiile predării persoanei solicitate și prevede următoarele:

"(1) Predarea se realizează de Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, cu sprijinul unității de poliție pe raza căreia se află locul de detenție, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare.

(2) Dacă din motive independente de voința autorităților române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române și autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

(3) În cazul în care sunt depășite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca acest fapt să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleași fapte.

(4) În toate cazurile, în momentul predării, autoritățile române comunică autorităților statului emitent care asigură preluarea persoanei predate durata arestului efectuat de către aceasta în executarea mandatului european de arestare, cu scopul de a fi dedusă din pedeapsa sau din măsura privativă de libertate care se va aplica."

Art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, republicată, statuează că "instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menținerea arestării în vederea predării. În acest sens, instanța se pronunță prin încheiere motivată, ținând seama de termenele prevăzute la art. 112".

Totodată, dispozițiile art. 104 alin. (10) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, stabilesc că "durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăși în niciun caz 180 de zile".

Pe de altă parte, potrivit art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, în cazul în care instanța dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare dispune și arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, iar potrivit art. 104 alin. (13) din același act normativ,:

"După întocmirea sentinței prevăzute la art. 109 sau a încheierii prevăzute la alin. (2) ori (9), după caz, judecătorul emite de îndată un mandat de arestare. Dispozițiile C. proc. pen. cu privire la conținutul și executarea mandatului de arestare se aplică în mod corespunzător."

Din interpretarea coroborată a acestor dispoziții legale rezultă că, în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare, instanța competentă dispune arestarea persoanei solicitate în vederea predării ei către statul emitent, măsură ce se verifică periodic până la predarea efectivă și a cărei durată totală (care cuprinde durata arestului, atât în procedura de executare a mandatului european de arestare anterioară pronunțării hotărârii definitive de predare, cât și procedura ce urmează după momentul rămânerii definitive a hotărârii de predare și până la predarea efectivă) nu poate depăși 180 de zile.

În aceste coordonate de principiu, Înalta Curte reține că, la data de 04.08.2020, Curtea de Apel Pitești a fost sesizată cu cererea formulată de Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Poliției Române - Centrul de Cooperare Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române - Biroul Sirene, de menținere a măsurii arestării persoanei solicitate A., în vederea predării acesteia către autoritățile judiciare din Italia în baza sentinței penale nr. 64/F din 07.07.2020, a Curții de Apel Pitești, rămasă definitivă (prin care s-a dispus predarea persoanei solicitate către autoritatea judiciară din Italia, în baza mandatului european de arestare emis la 20.05.2020 de Tribunalul din Genova, în dosarul nr. x, în vederea cercetării acesteia pentru comiterea infracțiunilor de apartenență la o organizație criminală și spălarea banilor, prevăzute de art. 416 C. pen. italian și art. 110, art. 648 bis C. pen. italian, infracțiuni incriminate și în legislația penală română în art. 49 alin. (1) din Legea nr. 129/2019 și art. 367 C. pen. (și pedepsite cu închisoarea de la 3 la 10 ani, respectiv de la 1 la 5 ani).

În argumentarea cererii, s-a arătat că autoritățile judiciare din Italia solicită menținerea arestului preventiv față de persoana solicitată A., în vederea predării, arătând că această procedură nu s-a desfășurat până în prezent întrucât nu au fost suficiente zboruri disponibile între România și Italia, în contextul măsurilor impuse de evoluția epidemiei cu COVID -19. Totodată, s-a arătat că se efectuează diligențe în vederea organizării unui zbor în acest sens până la sfârșitul lunii august.

În acest context, constatând că, pe fondul pandemiei de coronavirus, misiunea de predare a persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare din Italia nu a putut fi realizată până la data de 5 august 2020, dată până la care s-a dispus arestarea acesteia în vederea predării prin sentința penală definitivă nr. 64/F din 07.07.2020 a Curții de Apel Pitești, instanța de fond, făcând o corectă aplicare a dispozițiilor art. 104 alin. (9) coroborat cu art. 104 alin. (10) și (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, cu referire la art. 113 alin. (2) din același act normativ, a dispus menținerea măsurii arestării față de persoana solicitată, pe o perioadă de 30 zile, cu începere de la data de 6 august 2020 și până la data de 4 septembrie 2020, în vederea predării acesteia către statul emitent al mandatului european de arestare.

În cadrul prezentului demers judiciar, persoana solicitată A. contestă legalitatea soluției instanței de fond de menținere a arestului său preventiv în vederea predării, susținând că această măsura a fost dispusă cu încălcarea dispozițiilor art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 întrucât nu s-a făcut dovada faptului că nepreluarea/nepredarea sa este rezultatul unor situații independente de voința autorităților române sau ale statului emitent, nu s-a stabilit o nouă dată pentru finalizarea procedurii și nici nu s-au oferit garanții în sensul că predarea va avea loc până la finalul perioadei până la care a fost menținută măsura preventivă contestată.

Evaluând susținerile contestatorului persoană solicitată, Înalta Curte constată caracterul lor neîntemeiat, reținând în acest sens, prioritar, că arestarea persoanei solicitate și, subsecvent, menținerea acestei măsuri în vederea predării este obligatorie în situația dată, în care s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare.

Legea specială nu permite o măsură alternativă în această situație, întrucât predarea persoanei solicitate către autoritățile străine nu se poate face decât în stare de arest preventiv. Practic, predarea către autoritatea judiciară emitentă, ca o consecință directă a admiterii solicitării privind mandatul european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate și menținerea acestea în custodia statului solicitat, întrucât numai astfel organele de poliție însărcinate cu executarea hotărârii pot proceda la remiterea părții către autoritățile judiciare ale statului solicitant.

Dispozițiile art. 104 alin. (9)-(11) din Legea nr. 302/2004, republicată, care conțin referiri cu privire la menținerea, prelungirea, verificarea periodică a măsurii arestării sau înlocuirea acesteia cu o altă măsură, în condițiile prevăzute de art. 211-222 din C. proc. pen., reglementează măsurile ce pot fi luate în cursul judecății procedurii de punere în executare a unui mandat european de arestare, iar nu și după rămânerea definitivă a hotărârii prin care instanța s-a pronunțat asupra executării mandatului european de arestare prin sentință, hotărâre prin care se dispune, în mod obligatoriu, arestarea persoanei solicitate în vederea predării.

Pe de altă parte, conjunctura epidemiologică internațională actuală, determinată de răspândirea infecțiilor cauzate de coronavirusul -SARS-CoV2, care a avut ca urmare, printre altele, reducerea zborurilor dintre statul român și cel italian, constituie un motiv obiectiv, de notorietate și independent de voința autorităților române sau alte statului emitent, în sensul art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, care a determinat imposibilitatea punerii în executare a mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate, până la data fixată inițial.

În consecință, susținerile contrarii ale acesteia sunt neîntemeiate, la fel ca și cele vizând omisiunea stabilirii unei noi date a predării sale, în condițiile în care, în cuprinsul adresei nr. x din 04.08.2020 a Ministerului Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Poliției Române - Centrul de Cooperare Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române - Biroul Sirene se menționează că Biroul Sirene Italia a comunicat că încearcă organizarea unui zbor până la sfârșitul lunii august 2020. În contextul acestei comunicări, aparenta incertitudine ce poartă asupra datei la care se va efectua preluarea/predarea persoanei solicitate A. nu constituie însă o dovadă a lipsei de interes a autorităților statului emitent, astfel cum susține contestatorul, ci doar un alt efect al stării pandemice actuale și a implicațiilor ei multiple.

Tot cu privire la susținerea contestatorului - persoană solicitată privind incertitudinea predării sale în viitorul apropiat, Înalta Curte reține că Legea nr. 302/2004, republicată, reglementează în cuprinsul art. 113 termenul în interiorul căruia trebuie să se realizeze predarea, cât și sancțiunea care intervine în caz contrar, respectiv aceea a punerii în libertate a persoanei solicitate în cazul în care sunt depășite termenele maxime pentru predare.

Aceste prevederi legale se completează cu dispozițiile art. 104 alin. (10), teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, care stabilesc că durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăși în niciun caz 180 de zile.

În acest context, Înalta Curte reține că persoana solicitată A. a fost reținută pentru 24 de ore, de la data de 07.07.2020, ora 11:30 până la data de 08.07.2020, ora 11:30, iar începând cu data de 07.07.2020 a fost arestată în vederea predării până la data de 05.08.2020, când măsura a fost menținută (prin încheierea nr. 83/F din data de 5 august 2020, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie), pe o perioadă de 30 de zile, de la 06.08.2020 până la data de 04.09.2020, inclusiv.

În consecință, constată că măsura dispusă de instanța de fond este legală și temeinică și din perspectiva perioadei maxime de 180 de zile înlăuntrul căreia trebuie să se realizeze efectiv predarea persoanei solicitate.

În final, Înalta Curte notează că, raportat la obiectul cauzei pendinte, excedează verificărilor ce pot fi făcute în actualul cadru procesual aspectele vizând oportunitatea valorificării în cauză a instituției transferului de proceduri, invocată de contestatorul-persoană solicitată.

În raport cu argumentele prezentate, constatând că menținerea arestării persoanei solicitate A. în vederea predării acesteia către autoritățile judiciare din Italia constituie o măsură privativă de libertate temporară, care satisface pe deplin exigențele impuse de dispozițiile legale incidente în materie, fiind singura aptă a asigura finalizarea procedurii speciale reglementată de Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte apreciază că soluția pronunțată de instanța de fond în urma efectuării verificărilor la care este îndrituită conform dispozițiilor art. 104 alin. (9) și urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, este temeinică și legală, iar criticile formulate de contestator, neîntemeiate.

Pe cale de consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată persoana solicitată A. împotriva încheierii nr. 83/F din data de 5 august 2020, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Ca urmare, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va dispune obligarea contestatorului - persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Totodată, în temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., va dispune ca onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-persoană solicitată, în sumă de 313 RON, să fie plătit din fondul Ministerului Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva încheierii nr. 83/F din data de 5 august 2020, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă contestatorul-persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 august 2020.