ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4889/2018

Ședința publică din data de 15 noiembrie 2018

Asupra cererilor de față, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

Prin acțiunea formulată și înregistrată la data de 20.11.2015, pe rolul Judecătoriei Baia Mare, sub număr dosar x/2015, reclamanții A. și B. au solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A. prin Sucursala Baia Mare, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate nulitatea absolută a clauzei cuprinsă la pct. 3.3 teza II din contractul de credit nr. x din 27.04.2007, încheiată între C. S.A., în calitate de creditoare-împrumutătoare pe de o parte și A. și B., în calitate de împrumutați, pe de altă parte, cu privire la posibilitatea băncii de a modifica rata dobânzii curente în funcție de evoluția pieței financiare, obligarea pârâtei la restituirea către reclamanți a sumei percepute cu titlu de dobândă, peste nivelul stabilit în contract, de 5,9% pe an, începând cu data încheierii contractului și până la data pronunțării unei hotărâri definitive, cu dobândă legală calculată asupra acestei sume, de la data plăților și până la restituirea efectivă, obligarea pârâtei la refacerea graficului de rambursare prin aplicarea nivelului dobânzii de 5,9% pe an pentru toată durata de derulare a convenției, constatarea nulității absolute a clauzei cuprinse în pct. 3.5 din același contract, cu privire la perceperea unui comision de procesare, restituirea sumei de 634 CHF, percepută cu titlu de comision de procesare, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 397 din 13.01.2017, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. x/2015 s-a admis în parte în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâta C. S.A. prin SUCURSALA BAIA MARE. S-a constatat ca fiind abuzivă și pe cale de consecință lovită de nulitate absolută clauza prevăzută la pct. 3.3 teza II din contractul de credit nr. x din 27.04.2007, încheiată între C. S.A., în calitate de creditoare-împrumutătoare pe de o parte și A. și B., în calitate de împrumutați, pe de altă parte, cu privire la posibilitatea băncii de a modifica rata dobânzii curente în funcție de evoluția pieței financiare. A fost obligată pârâta la plata către reclamanți a sumei percepute cu titlu de dobândă, peste nivelul stabilit în contract, de 5,9% pe an, pentru perioada 27.04.2007-09.09.2010, cu dobândă legală calculată asupra acestei sume, de la data plăților și până la restituirea efectivă. A fost respins capătul de cerere cu privire la obligarea pârâtei la refacerea graficului de rambursare prin aplicarea nivelului dobânzii de 5,9% pe an pentru toată durata de derulare a convenției. A fost respins capătul de cerere cu privire la constatarea nulității absolute a clauzei cuprinse în pct. 3.5 din același contract, cu privire la perceperea unui comision de procesare. A fost respins capătul de cerere cu privire la restituirea sumei de 634 CHF, percepută cu titlu de comision de procesare. A fost obligată pârâta C. S.A. la plata către reclamanți a sumei de 1500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții A. și B., iar pârâta S.C. C. S.A. a formulat apel incident.

Prin decizia civilă nr. 676/A din 24 aprilie 2018, Tribunalul Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondat apelul formulat de către reclamanții A. și B. și apelul incident formulat de pârâta S.C. C. S.A. împotriva sentinței civile nr. 397 din 13.01.2017, pronunțată de Judecătoria Baia Mare.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanții A. și B., care a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Maramureș la data de 20.06.2018.

La data de 29.06.2018, tribunalul a înaintat cererea de recurs, împreună cu dosarul, spre soluționare, Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 02.07.2018.

La data de 12.11.2018 a formulat întâmpinare și recurs incident S.C. C. S.A., solicitând, totodată, și suspendarea executării deciziei recurate.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepția necompetenței materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 C. proc. civ. raportat la art. 494 din același cod, reține următoarele:

Recursurile formulate în cauză au fost declarate împotriva unei decizii pronunțate de Tribunalul Maramureș, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Prin decizia nr. 18/2018 din 01 octombrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, s-a statuat că:

"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel."

A reținut instanța că, potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...) ".

Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziție tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziție să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii și până la 31 decembrie 2018 inclusiv.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunțării de către Curtea Constituțională a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituțională.

Ulterior pronunțării deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 de către Curtea Constituțională, ar fi fost util ca legiuitorul, dând eficiență dispozițiilor art. 147 alin. (1) din Constituție și art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, să stabilească instanța căreia urma să îi revină competența de a soluționa recursurile declarate împotriva deciziilor pronunțate de tribunale în soluționarea apelurilor promovate împotriva hotărârilor judecătoriilor, în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Un atare deziderat nu a fost atins însă, așa încât, în prezent, există un vid legislativ în ceea ce privește competența materială în soluționarea recursurilor împotriva hotărârilor pronunțate în apel în cereri evaluabile în bani cu o valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit dispozițiilor art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Așadar, prima teză a acestui text a atribuit instanței supreme competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curților de apel.

A doua teză a art. 97 pct. 1 din C. proc. civ. se referă la alte hotărâri, cum sunt cele ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale Biroului Electoral Central, ale secțiilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, în care instanței supreme îi revine competența de a soluționa recursuri, constituită fie în complet al unei secții, fie în Completul de 5 Judecători.

Organizarea ierarhică a instanțelor judecătorești, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și art. 94-97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanțelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanțele superioare învestite cu soluționarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluțiile pronunțate de instanțele inferioare.

Astfel, în condițiile reglementării actuale, competența trebuie atribuită prin aplicarea principiului organizării judecătorești în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanțe a controlului judiciar din treaptă în treaptă, dispozițiile legale relevând că un atare sistem, în materie procesual civilă, nu a fost abandonat prin noul C. proc. civ.

Înalta Curte are, de asemenea, în vedere dispozițiile art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I."

În egală măsură, se reține că în cadrul recursului principal, declarat de reclamanții A. și B., pârâta C. S.A. a formulat un recurs incident, solicitând, totodată, suspendarea executării silite a deciziei recurate.

Potrivit prevederilor art. 491 din C. proc. civ., "(1) Recursul incident și recursul provocat se pot exercita, în cazurile prevăzute la art. 472 și 473, care se aplică în mod corespunzător. Dispozițiile art. 488 rămân aplicabile. (2) Prevederile art. 474 se aplică în mod corespunzător."

Dispozițiile art. 472 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că:

"Intimatul este în drept, după împlinirea termenului de apel, să formuleze apel în scris, în cadrul procesului în care se judecă apelul făcut de partea potrivnică, printr-o cerere proprie care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanțe."

Conform art. 123 alin. (1) C. proc. civ., "Cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, cu excepția cererilor prevăzute la art. 120."

Așa fiind, instanța competentă să soluționeze cererea principală devine competentă să soluționeze și cererile accesorii, adiționale și incidentale, formulate în cadrul aceluiași proces.

Se mai reține că cererea de suspendare reglementată de dispozițiile art. 484 alin. (2) Cod de procedură civilă constituie un incident procedural ivit cu ocazia soluționării recursului, acestea fiind indisolubil legate și că, potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (6) C. proc. civ., "cererile incidentale sunt cele formulate în cadrul unui proces aflat în curs de desfășurare".

Așa cum s-a arătat, instanța competentă să soluționeze cererea principală devine competentă să soluționeze și cererile accesorii, adiționale și incidentale, formulate în cadrul aceluiași proces.

De aceea, în condițiile pronunțării deciziei recurate de către Tribunalul Maramureș, competența de soluționare a recursului principal, a recursului incident și a cererii de suspendare formulate în cadrul recursului incident aparține Curții de Apel Cluj, instanță în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a recursului principal declarat de reclamanții A. și B. împotriva deciziei civile nr. 676/A din 24 aprilie 2018, pronunțate de Tribunalul Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a recursului incident declarat de pârâta C. S.A. împotriva aceleiași decizii, precum și a cererii de suspendare a executării silite a deciziei recurate, formulate de pârâta C. S.A., în favoarea Curții de Apel Cluj.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2018.