ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1152/2019

Ședința publică din data de 23 mai 2019

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, reține următoarele:

Prin plângerea contravențională înregistrată la Judecătoria Sectorului 1 București sub nr. x/08.09.2014, precizată prin actul procesual de la dosar, reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L. și cu intervenientul forțat B., a solicitat să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei în cuantum de 427.710 RON reprezentând impozit pe venituri din transfer titluri de valoare.

Prin sentința civilă nr. 3980/02.03.2017 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București s-a admis excepția de necompetență materială și s-a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului București, secția Civilă.

Prin sentința civilă nr. 1082 din 29.03.2017, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins excepția lipsei calității procesuale active, a respins acțiunea, ca neîntemeiată și a obligat reclamanta la plata către pârâta A. S.R.L. a sumei de 12.090 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin încheierea din 04 septembrie 2018 Curtea de Apel București, secția a VI-a Civilă a admis cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de petenta S.C. A. S.R.L., strecurată în decizia civilă nr. 37/11.01.2018, pronunțată in dosarul nr. x/2016 de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în cauza ce formează obiectul apelului declarat de apelanta DIRECȚIA REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTOR 2 a FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr. 1082 din 29.03.2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimații S.C. A. S.R.L. și B..

A dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în decizia civilă nr. 37/11.01.2018, pronunțată in dosarul nr. x/2016, în sensul precizării corecte a cererii introduse pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București de reclamanta DGRFPB ca fiind cerere de chemare in judecată, iar nu "plângere contravențională", cum din eroare s-a menționat.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel Direcția Regionala a Finanțelor Publice București - Serviciul Juridic 2, in reprezentarea Administrației Sector 2 a Finanțelor Publice, solicitând admiterea apelului, anularea hotărârii atacate, în sensul obligării intimatei S.C. A. S.R.L. la restituirea sumei de 427.710 RON, reprezentând impozit din transfer titluri de valoare.

Curtea de Apel București, secția a VI-a Civilă, prin decizia civilă nr. 37 din 11 ianuarie 2018 a admis apelul formulat de apelanta DIRECȚIA REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTOR 2 a FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr. 1082 din 29.03.2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimații S.C. A. S.R.L. și B..

A schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a obligat reclamanta la plata către pârâta S.C. A. S.R.L., a sumei de 5.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat redus.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

Împotriva deciziei din apel, apelanta DIRECȚIA REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTOR 2 a FINANȚELOR PUBLICE, a declarat recurs, solicitând casarea sa și trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de apel.

În motivare, a prezentat situația de fapt și evoluția litigiului în etapele procesuale anterioare și a arătat că decizia atacată a fost dată cu interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material; a invocat, astfel, motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Concretizând, a arătat că a solicitat obligarea pârâtei S.C. A. S.R.L la restituirea sumei de 427.710 RON, reprezentând impozit din transfer titluri de valoare în temeiul art. 1345 C. civ., cerere fondată pe următoarele argumente:

Recurenta susține că a fost prejudiciată de pârâtă și de intervenientul forțat întrucât B. nu a achitat impozitul pe venit aferent tranzacției, dar a beneficiat de restituirea diferenței de impozit pe venit plătit în plus, iar pârâta deține în cont suma de 4.463.478 RON care cuprinde și diferența de impozit pe venit, în plus suma a fost restituită conform deciziei de restituire a sumelor de la bugetul de stat. Se mai arată că recurenta și-a diminuat patrimoniul cu suma de 427.710 RON având în vedere faptul că suma a fost restituită atât către intervenient cât și către pârâtă.

Prin hotărâre s-a statuat în mod irevocabil dreptul dl. B. la restituirea sumei de 427.710 RON, acesta având calitatea de debitor al obligației de plată a impozitului pe venit și nu pârâta care avea doar calitatea de plătitor a obligației fiscale.

Prin transferul sumei în litigiu s-a înregistrat o îmbogățire fără justă cauză a patrimoniului, situație în care se impune restituirea sumei către organul fiscal.

În ceea ce privește efectul pozitiv de lucru judecat invocat de instanța de apel, recurenta susține că nu sunt întrunite condițiile de triplă identitate, întrucât autoritatea de lucru judecat privește și considerentele pe care se sprijină astfel încât apreciază că sunt îndeplinite condițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Ultima critică se referă la cheltuielile de judecată acordate de instanța de fond și apel.

În combaterea cererii de recurs, intimata-pârâtă A. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a invocat, pe cale de excepție nulitatea recursului, în raport de dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.. În subsidiar, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este nul, câtă vreme motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 29 noiembrie 2018, potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., în unanimitate, s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților.

Analizând recursul sub aspectul îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 486 (1) lit. d) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, textul impunând, așadar, ca o condiție de formă a recursului, menționarea motivelor de nelegalitate.

Conform art. 489 C. proc. civ., sancțiunea nemotivării recursului intervine, potrivit alin. (1) "recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)"; alin. (2) "aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488"; alin. (3) "dacă legea nu dispune altfel, motivele de casare care sunt de ordine publică pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului, fie în procedura de filtrare, fie în ședință publică".

Din observarea criticilor formulate, se constată că recurenta-reclamantă deși a indicat în cuprinsul recursului motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., criticile nu au fost dezvoltate și argumentate cu trimitere la textele legale care au fost aplicate greșit de către instanța de apel.

În motivarea recursului, criticile recurentei-reclamantă reprezintă o reluare a argumentelor formulate prin întâmpinările depuse în fața instanței de fond. În fapt, recurenta-reclamantă se rezumă la reluarea întru totul a argumentelor din cererile formulate în etapa de fond și în etapa apelului.

Este de constatat că aspectele antamate vizează exclusiv critici de netemeinicie, fără a se arăta, în concret, în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, prin raportare la soluția pronunțată și la argumentele folosite de instanță în fundamentarea acesteia.

Prin urmare, susținerile privind respingerea cererii formulată în cadrul judecății în apel, nu sunt suficiente, dacă nu s-au indicat încălcările de lege care pot să atragă examenul de legalitate.

Prezentarea actelor fiscale emise și atacate în prezenta cauză, precum și reluarea conținutului întâmpinării, în lipsa unei argumentații în drept care să situeze criticile în sfera temeiurilor de casare reglementate expres de art. 488 C. proc. civ., fac imposibilă exercitarea efectivă a controlului de legalitate al instanței de recurs.

Așadar, în cuprinsul cererii de recurs deduse judecății nu se regăsesc critici propriu-zise la adresa hotărârii atacate, care pot face obiectul recursului, ceea ce ar fi presupus indicarea punctuală de către recurenta-reclamantă a motivelor de nelegalitate, prin raportare la soluția pronunțată în apel și la argumentele folosite de instanță în fundamentarea acesteia.

Simpla indicare a unor texte de lege și nemulțumirea părții față de soluția pronunțată, fără a se dezvolta și arăta, în concret, în ce constau greșelile săvârșite de instanță și legea încălcată, pentru a se putea, astfel, verifica încadrarea acestuia în cazurile limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., nu este suficientă pentru a justifica admiterea recursului, lipsa acestora fiind sancționată de textul de lege invocat cu nulitatea cererii.

În cauză, recurenta-reclamantă nu s-a conformat, așadar, dispozițiilor înscrise în art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., întrucât, în declarația de recurs nu a dezvoltat vreun motiv din cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., criticile formulate neputând fi încadrate în vreunul din motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de lege, sens în care, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor legale precitate și pe cale de consecință, să constate nulitatea cererii de recurs formulată de recurenta-reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI împotriva deciziei nr. 37 din 11 ianuarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI împotriva deciziei nr. 37 din 11 ianuarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 mai 2019.