ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1114/2019

Ședința publică din data de 21 mai 2019

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-Jiu, la data de 25.07.2017, sub nr. x/2017, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pârâtul OCOLUL SILVIC EPARHIAL GORJ, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 5.895 RON reprezentând plată garanție și contravaloarea materialului lemnos pe picior în cantitate de 55 m.c, ce rezultă din procesul-verbal de reprimire nr. x din data de 14.07.2015 și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată pe care le va face cu acest proces (taxă timbru, onorariu avocat).

Prin sentința nr. 1796 din 15.03.2018, Judecătoria Târgu-Jiu a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul OCOLUL SILVIC EPARHIAL GORJ, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 5895 RON și la plata către reclamantă a sumei de 400 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel OCOLUL SILVIC EPARHIAL GORJ, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând admiterea apelului și anularea sentinței, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin decizia nr. 471/2018 din 16 octombrie 2018, Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă a admis apelul declarat de apelanta-pârâtă OCOLUL SILVIC EPARHIAL GORJ, împotriva sentinței nr. 1796 din 15.03.2018, pronunțată de Judecătoria Târgu-Jiu, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L., a schimbat sentința în sensul că a respins acțiunea și a fost obligată intimata A. S.R.L. la 200 RON cheltuieli de judecată-reprezentând taxa de timbru.

Împotriva acestei decizii, S.C. A. S.R.L. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 15 februarie 2019.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 132 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepția necompetenței materiale în soluționarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de tribunal, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit art. 96 pct. 3 C. proc. civ., "curțile de apel judecă: ca instanțe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege", iar potrivit art. 97 pct. 1 din același act normativ, "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă: recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel.

Având în vedere că deciziile pronunțate în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanțele judecătorești de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, se impune și în prezenta cauză.

Pornind de la aceste considerații, instanța supremă constată că obiectul prezentului recurs îl reprezintă decizia nr. 471/2018 din 16 octombrie 2018, pronunțată Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă.

Fiind atacată o hotărâre pronunțată în apel de tribunal rezultă că recursul declarat împotriva acestei hotărâri este de competența materială a curții de apel, ca instanță imediat superioară tribunalului.

Având în vedere că instanța imediat superioară Tribunalului Gorj este Curtea de Apel Craiova rezultă că soluționarea recursului declarat în prezenta cauză este de competența materială a acestei din urmă instanțe.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) raportat la art. 96 pct. 3 și art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite excepția necompetenței sale materiale și va declina competența de soluționare a recursului în favoarea Curții de Apel Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a recursului declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 471/2018 din 16 octombrie 2018, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în favoarea Curții de Apel Craiova.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 mai 2019.