ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3143/2018

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2245 din 6 mai 2016, Judecătoria Piatra Neamț a admis, în parte, cererea de chemare în judecată modificată, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B., C., D., E., F., G., H. și I., având ca obiect partaj succesoral. A dispus sistarea stării de indiviziune cu privire la imobilele înscrise în titlul de proprietate nr. x din data de 8 iunie 2010 emis de Comisia Județeană Neamț pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, conform raportului de lotizare întocmit de expert J. A atribuit reclamantului în proprietate următoarele imobile: teren în suprafață de 2.885 mp, cu destinația curți-construcții și arabil, situat în intravilanul comunei Săvinești, parcelele nr. x și y, având

o următoarele vecinătăți: N - K. și L., E - M., S - str. x și V - H. în valoare de 52.047 RON; teren în suprafață de 1.250 mp, situat în extravilanul jud. Neamț, soia 3, parcela x, pct. "R10 N.", având următoarele vecinătăți: N - O., E - lot atribuit pârâtului H., S - P. și V - drum de exploatare în valoare de 845,5 RON; teren în suprafață de 1800 mp, situat în extravilanul jud. Neamț, sola x, parcela x, pct. "Lunca Bistriței", având următoarele vecinătăți: N - drum exploatare, E - lot atribuit pârâtei G., S - Islaz comunal și V - Q. în valoare de 1.218 RON. A stabilit că reclamantul primește bunuri în valoare de 54,110,5 RON și că i se cuvin bunuri în valoare de 19.485 RON.

A atribuit pârâtei B., în proprietate, următoarele bunuri imobile: teren în suprafață de 769 mp, cu destinația curți-construcții și arabil, situat în intravilanul comunei Săvinești, parcelele nr. x, y, z și w, situate între punctele 125-12-13-14-15-16-144-17-18-19-20-126, conform schiței de la fila 140, vol. II, care face parte integrantă din sentință, în valoare de 13.842 Iei; teren în suprafață de 1.867 mp, situat în extravilanul comunei Săvinești, sola x, parcela x, pct. "Lunca Bistriței", având următoarele vecinătăți: N - drum exploatare, E - lot atribuit pârâtei D., S - islaz comunal și V - R., în valoare de 1.250 RON. A stabilit că pârâta B. primește bunuri în valoare de 15.092 RON și că i se cuvin bunuri în valoare de 19.485 Iei.

A atribuit pârâtului C., în proprietate, următoarele bunuri imobile: teren în suprafață de 1.906 mp, cu destinația curți-construcții, și arabil, situat în intravilanul jud. Neamț parcelele nr. x, y, z și w, situate între punctele 112-122-123-125-12-13-14-15-16-144-17-10-111-112, conform schiței de la fila 140, vol. II, care face parte integrantă din sentință, în valoare de 34.386 RON; teren în suprafață de 1.800 mp, situat în extravilanul jud. Neamț, sola 8, parcela x, pct. "S.", având următoarele vecinătăți: N - moșt. def. T., E - drum de exploatare, S - moșt. def. U. și V - Iot atribuit pârâtei E. și Iot atribuit pârâtului I., în valoare de 1.218 Iei. A stabilit că pârâtul C. primește bunuri în valoare de 35.604 RON și că i se cuvin bunuri în valoare de 19.485 RON.

A atribuit pârâtei D., în proprietate, următoarele bunuri imobile: teren în suprafață de 547 mp, cu destinația curți-construcții și arabil, situat în intravilanul jud. Neamț, parcelele nr. x, y, z și w, situate între punctele 126-127-155-171-26-25-24-23-22-21-126, conform schiței de la fila 140, vol. II, care face parte integrantă din sentință, în valoare de 9.868 RON; teren în suprafață de 1.866 mp, situat în extravilanul comunei Săvinești, sola x, parcela x, la pct. "Lunca Bistriței'", având următoarele vecinătăți: N - drum exploatare, E - iot atribuit pârâtei F., S - islaz comunal și V - Iot atribuit pârâtei B. în valoare de 1.250 RON. A stabilit că pârâta D. primește bunuri în valoare de 11.118 lei și că i se cuvin bunuri în valoare de 19.485 RON.

A atribuit pârâtei E., în proprietate, următoarele bunuri imobile: teren în suprafață de 781 mp, cu destinația curți-construcții, și arabil, situat în intravilanul jud. Neamț, parcelele nr. x, y, z și w, situate între punctele 127-155- 171 -26-25-24-23-22-195- 3 94-50-49-48-47-46-45-129-128-127, conform schiței de la fila 140, vol. Il, care face parte integrantă din sentință, în valoare de 14.090 RON; teren în suprafață de 1.800 mp, situat în extravilanul jud. Neamț sola x, parcela x, pct. "S., având următoarele vecinătăți: N - moșt, def. T., E - lot atribuit pârâtului C., S - lot atribuit pârâtului I. și V - drum exploatare în valoare de 1.218 RON. A stabilit că pârâta E. primește bunuri în valoare de 15,308 RON și că i se cuvin bunuri în valoare de 19.485 RON.

A atribuit pârâtei F., în proprietate, următoarele bunuri imobile: teren în suprafață de 1.291 mp, cu destinația curți-construcții, și arabil, situat în intravilanul jud. Neamț, parcelele nr. x, y, z și w, situate între punctele 241 -195-194-50-49-48-47-46-45-129-130-210-211-212-213-214-215-216-217-27-241, conform schiței de la fila 140, vol. Il, care face parte integrantă din prezenta hotărâre în valoare de 23.291 RON; teren în suprafață de 2.550 mp, situat în extravilanul jud. Neamț, sola x, parcela x, pct. "Șes Săvinești", având următoarele vecinătăți: N - V., E - drum de exploatare, S - lot atribuit pârâtului I. și V - S.C. W. S.A. în valoare de 1.725 RON; teren în suprafață de 1.867 mp, situat în extravilanul comunei Săvinești, sola x, parcela x, pct. "Lunca Bistriței", având următoarele vecinătăți: N - drum exploatare, E - X. S - islaz comunal și V - lot atribuit pârâtei D. în valoare de 1.250 RON. A stabilit că pârâta F. primește bunuri în valoare de 26.266 RON și că i se cuvin bunuri în valoare de 19.485 RON.

A atribuit pârâtei G., în proprietate, imobilul teren în suprafață de 1.800 mp. situat în extravilanul jud. Neamț, sola x, parcela x, situat la pct. "Lunca Bistriței’', având următoarele vecinătăți: N - drum exploatare, E - Y., S - Islaz comunal și V - lot atribuit reclamantului A. în valoare de 1.218 RON. A stabilit că pârâta G. primește bunuri în valoare de 1.218 RON și că i se cuvin bunuri în valoare de 19.485 RON.

A atribuit pârâtului H., în proprietate, imobilul teren în suprafață de 1.250 mp, situat în extravilanul jud. Neamț, sola x, parcela x, situat la pct. "R10 N.", având următoarele vecinătăți: N - O., E - drum exploatare, S - P. și V - lot atribuit reclamantului A. în valoare de 845,5 RON. A stabilit că pârâtul H. primește bunuri în valoare de 845,5 RON și că i se cuvin bunuri în valoare de 19.485 RON.

A atribuit pârâtului I., în proprietate, următoarele bunuri imobile: teren în suprafață de 713 mp. cu destinația curți-construcții, și arabii, situat în intravilanul jud. Neamț, parcelele nr. x, y, z și w, situate între punctele 22-195-241-29-21-22, conform schiței de la fila 140, vol. II, care face parte integrantă din sentință, în valoare de 12.863 RON; teren în suprafață de 1.800 mp, situat în extravilanul jud. Neamț sola 8, parcela x, pct. "S.", având următoarele vecinătăți: N - lot atribuit pârâtei E., E - lot atribuit pârâtului C., S - moșt. def. U. și V - drum exploatare în valoare de 1,218 RON; teren în suprafață de 2.550 mp, situat în extravilanul jud. Neamț, sola 20, parcela x, pct. "Șes Săvinești", având următoarele vecinătăți: N - lot atribuit pârâtei F., E - drum de exploatare, S - Z. și V - S.C. W. S.A. în valoare de 1.725 RON. A stabilit că pârâtul I. primește bunuri în valoare de 15.806 RON și că i se cuvin bunuri în valoare de 19.485 RON.

A dispus obligarea reclamantului la achitarea următoarelor sume de bani, cu titlu de sultă compensatorie: pârâtului I. suma de 3.679 RON; pârâtei G. suma de 18.267 RON; pârâtei E. suma de 4.177 RON; pârâtei D. suma de 8.367 RON; pârâtului H. suma de 135,5 RON. L-a obligat pe pârâtul C. să achite pârâtului H. suma de 16.119 RON, cu titlu de sultă compensatorie. A obligat-o pe pârâta F. să achite pârâtului H. suma de 2.385 RON, cu titlu de sultă compensatorie. A obligat-o pe pârâta F. să achite pârâtei B. suma de 4.369 RON, cu titlu de sultă compensatorie. A dispus obligarea pârâților B., C. și D. să achite fiecare suma de 1.638 RON în favoarea statului reprezentând scutire de la plata taxei judiciare de timbru acordată reclamantului. I-a obligat pe pârâții B., C., D., E., F., G., H. și I. să achite fiecare suma de 777,75 RON în favoarea statului, reprezentând scutire de la plata taxei judiciare de timbru acordată reclamantului. I-a obligat pe pârâții B., C., D., E., F., G., H. și I. să achite fiecare suma de 860,25 RON reclamantului, cu titlu de cheltuieli de judecată. A dispus ca suma de 2.612,6 RON, pentru care s-a acordat reclamantului reducere de la plata taxei judiciare de timbru, să rămână în sarcina statului.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel, la data de 28 aprilie 2017, reclamantul A. și pârâtul C. Apelurile au fost înregistrate pe rolul Tribunalului Neamț, secția I civilă, la data de 9 mai 2017, sub nr. x/2013.

Prin Decizia civilă nr. 1279 din 25 octombrie 2017, Tribunalul Neamț, secția I civilă, a respins, ca inadmisibile, excepția uzucapiunii de 30 de ani și excepția nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr. x din 8 iunie 2010, emis de Comisia Județeană Neamț pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, invocate de reclamantul A., prin cererea de apel. A admis apelurile declarate de reclamantul A. și de pârâtul C. împotriva încheierii de admitere în principiu din 11 iunie 2015 și împotriva sentinței civile nr. 2245 din data de 6 mai 2016, pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț, în contradictoriu cu intimații-pârâți B., D., E., F., G., H. și I. A anulat în parte încheierea de admitere în principiu din data de 11 iunie 2015 și în totalitate sentința apelată, și a trimis cauza, spre rejudecare instanței de fond. A menținut încheierea de admitere în principiu apelată doar cu privire la dispoziția de stabilire a calității de moștenitori a părților după autoarea acestora, A.A., și a cotelor succesorale cuvenite.

La data de 14 februarie 2018 (data depunerii la oficiul poștal), petentul A. a formulat cerere de completare a dispozitivului Deciziei civile nr. 1279 din 25 octombrie 2017, pronunțate de Tribunalul Neamț, secția I civilă, întemeiată pe dispozițiile art. 2812 C. proc. civ., susținând ca instanța de apel nu s-a pronunțat asupra cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat, deși la dosar a fost depusă dovada efectuării acestora.

Prin Decizia civilă nr. 311 din 28 februarie 2018, Tribunalul Neamț, secția I civilă, a respins, ca neîntemeiată, cererea de completare a Deciziei civile nr. 1279 din 25 octombrie 2017, pronunțate de Tribunalul Neamț, secția I civilă, formulată de petentul A.

La data de 14 februarie 2018 (data depunerii la oficiul poștal), recurentul-reclamant A. a declarat recurs împotriva Deciziei civile nr. 1279 din 25 octombrie 2017, pronunțate de Tribunalul Neamț, secția I civilă.

Prin adresa din 2 iulie 2018, Tribunalul Neamț, secția I civilă, a înaintat recursul, spre soluționare, Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 6 iulie 2018, sub același număr de dosar, fiind repartizat aleatoriu, spre soluționare, Completului CNC9.

Prin rezoluția completului din data de 16 iulie 2018, s-a fixat termen de judecată la 25 septembrie 2018, în vederea discutării competenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea cererii de recurs.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale în soluționarea căii de atac formulate.

Examinând competența materiala de soluționare a cererii de recurs, conform dispozițiilor art. 131 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curie de Casație și Justiție reține următoarele:

Decizia supusă recursului a fost pronunțată de tribunal, în apel, într-un litigiu având ca obiect partaj judiciar, în care bunurile din masa partajabilă au o valoare mai mică de 200.000 RON.

Potrivit dispozițiilor art. 97 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă:

"1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege;

Din norma de competență citată rezultă în mod neechivoc faptul că Înalta Curte de Casație și Justiție soluționează recursuri declarate împotriva altor hotărâri decât hotărârile curților de apel doar în cazurile în care legiuitorul a prevăzut în mod expres competența ratione materiae a Înaltei Curți.

Prin urmare, art. 97 pct. 1 C. proc. civ. a atribuit Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca regulă, competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curților de apel și numai prin excepție competenta de soluționare a recursurilor împotriva altor hotărâri.

Astfel formulată, norma în discuție nu consacră plenitudinea de competență a Înaltei Curți în soluționarea recursurilor, indiferent de instanța ce a pronunțat hotărârea supusă recursului. Cu alte cuvinte, norma de drept menționată nu statuează în sensul că Înalta Curte soluționează toate recursurile care nu sunt date în mod expres în competența altor instanțe.

O asemenea formulare de principiu nu se regăsește în conținutul art. 97 pct. 1 - precum s-a procedat, de exemplu, prin art. 95 pct. 1 din cod, în cazul competenței de atribuțiune a tribunalelor pentru judecata în prima instanță -, ceea ce relevă că legiuitorul a optat pentru o soluție legislativă diferită, prin indicarea expresă și limitativă a cazurilor de atribuire a competenței în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Reformularea art. 97 pct. 1 din cod, în sensul că Înalta Curte este instanță de drept comun pentru soluționarea oricărui recurs pentru care nu este prevăzută competența altei instanțe, ar echivala cu nesocotirea intenției legiuitorului la edictarea normei și cu extinderea nepermisă a sferei de aplicare a normei, în condițiile în care legiuitorul a limitat competența Înaltei Curți la cazurile de atribuire expresă a competenței. Mai mult, s-ar ajunge la o regulă noua de competență, prin adăugare la lege, rezultat ce contravine prevederilor art. 122 C. proc. civ., care prevăd că "Reguli noi de competență pot fi stabilite numai prin modificarea normelor prezentului cod" și art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora "competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai de lege".

Constatări similare se impun și în privința art. 483 alin. (3) C. proc. civ., ce prevede că "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile".

Nici această normă nu conține o formulare de principiu în sensul că Înalta Curte de Casație și Justiție soluționează toate recursurile care nu sunt date In mod expres în competența altor instanțe, formulare ce s-ar fi impus dacă legiuitorul ar fi intenționat consacrarea Înaltei Curți ca instanță de drept comun pentru soluționarea recursurilor.

Rațiunea normei rezidă în explicitarea scopului recursului, după cum indică titlul prevederii legale, în cazurile în care Înaltei Curți îi revine prin lege competența de soluționare a recursului. De altfel, același scop îl urmărește și recursul soluționat de alte instanțe de recurs decât Înalta Curte, astfel cum se prevede în art. 483 alin. (4) teza finală, potrivit căruia "Dispozițiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător".

Este incontestabil că Înalta Curte are rolul de a realiza interpretarea și aplicarea unitară a legii, rol consacrat de art. 126 alin. (3) din Constituție, însă acesta nu conduce eo ipso la plenitudine de competență în soluționarea recursurilor, în absența unei norme exprese de competență în acest sens. Astfel, art. 126 alin. (3) din Constituție prevede că acest rol se exercită de către Înalta Curte de Casație și Justiție "potrivit competenței sale".

Din considerentele expuse anterior, rezultă că art. 483 alin. (3) C. proc. civ. nu permite o concluzie diferită de cea desprinsă din art. 97 pct. 1 C. proc. civ., anume că Înalta Curte are, ca regulă, competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curților de apel și numai prin excepție competența de soluționare a recursurilor împotriva altor hotărâri, atunci când aceasta a fost prevăzută în mod expres.

Pornind de la această premisă, demonstrată prin cele ce preced se constată că nu este prevăzută în mod expres competența Înaltei Curți de Casație și Justiție de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în apel.

Noul C. proc. civ. păstrează principiul ierarhiei instanțelor, astfel încât, coroborând acest principiu cu dispozițiile art. 483 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., curțile de apel sunt competente sa soluționeze recursurile împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale, procedând la examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, conform art. 483 alin. (3) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Cum în speță, judecătoria a fost învestită în primă instanță cu judecarea acțiunii, iar apelul a fost soluționat de tribunal, rezultă că nu este incidență norma art. 97 pct. 1 C. proc. civ., care reglementează competența în materia recursului a instanței supreme.

Aceasta întrucât, pe de o parte, nu este supusă cenzurii o decizie a curții de apel și, pe de altă parte, nu este vorba despre un caz prevăzut de lege (cu privire la alte hotărâri ale instanțelor), care să atragă competența de judecată în recurs a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În aplicarea acestor norme, competența de soluționare în cauză a recursului declarat împotriva hotărârii pronunțate în apel de către Tribunalul Neamț revine instanței ierarhic superioare, respectiv Curții de Apel Bacău, instanță în favoarea căreia Înalta Curte urmează a declina competența de soluționare a recursului, văzând și dispozițiile art. 132 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competența de soluționare a recursului declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 1279 din data de 25 octombrie 2017, pronunțată de Tribunalul Neamț, secția I civilă, în favoarea Curții de Apel Bacău.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25.09.2018.