ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3600/2018
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3600/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 17.09.2014 pe rolul Judecătoriei Piatra Neamț sub nr. x/2014, reclamantul A. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța sa dispună:
- obligarea pârâtului B. să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 539 m.p. situată în intravilan județul Neamț;
- stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile părților, situate în intravilan județul Neamț, și, corelativ, obligarea pârâtului B. să refacă gardul despărțitor al proprietăților părților, ori, în caz de refuz, autorizarea reclamantului să efectueze această lucrare pe cheltuiala pârâtului;
- obligarea pârâtului B. să îi plătească suma de 270 RON reprezentând contravaloarea a 22 pomi fructiferi și puieți plantați pe terenul revendicat și tăiați de pârât;
- obligarea pârâtului B. la plata cheltuielilor ocazionate de formularea prezentei cereri.
Prin sentința civilă nr. 1443 din 24.03.2017 Judecătoria Piatra Neamț a respins, ca nefondată, acțiunea civilă având ca obiect "revendicare", "grănițuire" "obligație de a face" și "pretenții" formulată de reclamant A. în contradictoriu cu pârât B. și a fost obligat reclamantul A. să plătească pârâtului B. suma de 1.300 RON, reprezentând cheltuieli de judecată,
Prin Decizia nr. 665 din 10 mai 2018, Tribunalul Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ, a admis apelul declarat de reclamantul A., împotriva sentinței civile nr. 1443 din data de 24.03.2017, pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț. A schimbat în parte sentința apelată, în sensul că: a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul B. A admis capătul de cerere având ca obiect revendicare formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul. A obligat pârâtul să lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 537 mp teren identificată în schița anexă la raportul de expertiză efectuat la judecata în fond de expert C., fila 73 dosar fond, cu o culoare verde, între punctele 200, 140, 139, 106, 110, 200, expertiză care face parte integrantă din prezenta decizie. A admis în parte capătul de cerere având ca obiect grănițuire, formulata de reclamant în contradictoriu cu pârâtul. A stabilit linia de hotar între proprietățile părților, pe aliniamentul 200, 110, 106, 140. A înlăturat din sentință dispoziția privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată. A menținut din sentință dispozițiile cu privire la respingerea capetelor de cerere, având ca obiect obligație de a face și pretenții. A obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 1.463 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în fond și apel.
Împotriva acestei din urmă decizii a declarai recurs pârâtul B.
Cererea de recurs a fost înaintată spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin adresa Tribunalului Neamț.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 24 august 2018 și trimis, spre soluționare, prin repartizare computerizată aleatorie, completului de filtru nr. 2.
Prin rezoluția din data de 03 septembrie 2018, s-a fixat termen de judecată la 16 octombrie 2018, în vederea discutării competenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în judecarea cererii de recurs.
La acest termen, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției necompetenței sale materiale în soluționarea recursului de față, în raport de dispozițiile art. 97 pct. 1 coroborate cu art. 5 alin. (3) și art. 483 alin. (4) C. proc. civ.
Analizând excepția, Înalta Curte de Casație și Justiție constată ca este întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 97 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă:
"1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege;
recursurile în interesul legii;
cererile în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept;
4, orice alte cereri date prin lege în competența sa".
Din norma de competență citată rezultă în mod neechivoc faptul că Înalta Curte de Casație și Justiție soluționează recursuri declarate împotriva altor hotărâri decât hotărârile curților de apel doar în cazurile în care legiuitorul a prevăzut în mod expres competența ratione materiae a Înaltei Curți.
Prin urmare, art. 97 pct. 1 C. proc. civ. a atribuit Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca regulă, competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curților de apel și numai prin excepție competența de soluționare a recursurilor împotriva altor hotărâri.
Astfel formulată, norma în discuție nu consacră plenitudinea de competență a Înaltei Curți în soluționarea recursurilor, indiferent de instanța care a pronunțat hotărârea supusă recursului. Cu alte cuvinte, norma de drept menționată nu statuează în sensul că Înalta Curte soluționează toate recursurile care nu sunt date în mod expres în competența altor instanțe.
O asemenea formulare de principiu nu se regăsește în conținutul art. 97 pct. 1 - precum s-a procedat, de exemplu, prin art. 95 pct. 1 din cod, în căzui competenței de atribuțiune a tribunalelor pentru judecata în primă instanță, ceea ce relevă că legiuitorul a optat pentru o soluție legislativă diferită, prin Indicarea expresă și limitativa a cazurilor de atribuire a competenței în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Reformularea art. 97 pct. 1 din cod, în sensul că Înalta Curte este instanță de drept comun pentru soluționarea oricărui recurs pentru care nu este prevăzută competența altei instanțe, ar echivala cu nesocotirea intenției legiuitorului la edictarea normei și cu extinderea nepermisă a sferei de aplicare a normei, în condițiile în care legiuitorul a limitat competența Înaltei Curți la cazurile de atribuire expresă a competenței. Mai mult, s-ar ajunge la o regulă nouă de competență, prin adăugare la lege, rezultat ce contravine prevederilor art. 122 C. proc. civ., potrivit cărora; "Reguli noi de competență pot fi stabilite numai prin modificarea normelor prezentului cod".
Constatări similare se impun și în privința art. 483 alin. (3) C. proc. civ., care prevede că; "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile".
Nici această normă nu conține o formulare de principiu în sensul că Înalta Curte de Casație și Justiție soluționează toate recursurile care nu sunt date în mod expres în competența altor instanțe, formulare ce s-ar fi impus dacă legiuitorul ar ii intenționat consacrarea Înaltei Curți ca instanță de drept comun pentru soluționarea recursurilor.
Rațiunea normei rezidă în explicitarea scopului recursului, după cum indică titlul prevederii legale, în cazurile în care Înaltei Curți îi revine prin lege competența de soluționare a recursului. De altfel, aceiași scop îl urmărește și recursul soluționat de alte instanțe de recurs decât Înalta Curte, astfel cum se prevede în art. 483 alin. (4) teza finală, potrivit căruia; "Dispozițiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător".
Este incontestabil că Înalta Curte are rolul de a realiza interpretarea și aplicarea unitară a legii, rol consacrat de art126 alin. (3) din Constituție, însă acesta nu conduce eo ipso la plenitudine de competență în soluționarea recursurilor, în absența unei norme exprese de competență în acest sens. Astfel, art. 126 alin. (3) din Constituție prevede că acest rol se exercită de către Înalta Curte de Casație și Justiție "potrivit competenței sale".
Din considerentele expuse anterior, rezultă că art. 483 alin. (3) C. proc. civ. nu permite o concluzie diferită de cea desprinsă din art. 97 pct. 1 C. proc. civ., anume că Înalta Curte are, ca regulă, competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curților de apel și numai prin excepție competența de soluționare a recursurilor împotriva altor hotărâri, atunci când aceasta a fost prevăzută în mod expres,
Pornind de la această premisă, demonstrată prin cele ce preced, se constată că nu este prevăzută în mod expres competența Înaltei Curți de Casație și justiție de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în apel.
Noul C. proc. civ. păstrează principiul ierarhiei instanțelor, astfel încât, coroborând acest principiu cu dispozițiile art. 483 alin. (4) din C. proc. civ., curțile de apel sunt competente să soluționeze recursurile împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale, procedând la examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, conform art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.
Cum în speță, judecătoria a fost instanța învestită cu soluționarea fondului, iar soluționarea în apel a cauzei a realizat-o tribunalul, rezultă că nu este incidență norma art. 97 pct. 1 C. proc. civ., care reglementează competența în materia recursului a instanței supreme.
O altfel de interpretare care să atribuie competența de drept comun a instanței supreme în materia recursului, indiferent de hotărârea ce face obiectul acesteia, ar însemna, în realitate, crearea pe cale jurisprudențială, a unei norme noi de competență, în contradicție cu dispozițiile constituționale (conform art. 126 alin. (2) din Constituție "competența instanțelor judecătorești și procedura de judecata sunt prevăzute numai de lege") și cu cele ale art. 122 C. proc. civ. ("reguli noi de competență pot fi stabilite numai prin modificarea normelor prezentului cod").
în aplicarea acestor norme, competența de soluționare în cauză a recursului declarat împotriva hotărârii pronunțate în apel de către Tribunalul Neamț revine instanței ierarhic superioare, respectiv Curții de Apel Bacău, instanță în favoarea căreia Înalta Curte urmează a declina competența de soluționare a recursului, văzând și dispozițiile art. 132 alin. (3) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Declină competența de soluționare a recursului formulat de pârâtul B. împotriva Deciziei nr. 665 din 10 mai 2018, pronunțate de Tribunalul Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ, în favoarea Curții de Apel Bacău.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16.10.2018.