ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2290/2018

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 551/LM din data de 4 iulie 2017, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Oradea a fost sesizată, în urma declinării competenței, cu soluționarea cererii de revizuire a deciziei civile nr. 196/2017 a Curții de Apel Oradea, pentru motivele prevăzute la art. 509 alin. (1) pct. 1 și 2 C. proc. civ. și a cererii de revizuire în ansamblu fundamentată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., formulată de revizuentul A., în contradictoriu cu Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Bihor R.A.

Prin decizia nr. 883/2017-Ap din 14 noiembrie 2017, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă a respins cererea de revizuire a deciziei civile nr. 196/A din 16 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, în dosarul nr. x/2014, fundamentată pe art. 509 alin. (1) pct. 1 și 2 C. proc. civ. și cererea de revizuire în ansamblu, fundamentată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., formulată de revizuentul A., în contradictoriu cu intimata Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Bihor.

Cu aplicarea dispozițiilor art. 499 alin. (1) teza întâi din C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea instanței de recurs va cuprinde in considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, Înalta Curte constata următoarele:

împotriva deciziei nr. 883/2017-Ap din 14 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, a declarat recurs revizuentul A., solicitând admiterea acestuia și admiterea cererii de revizuire.

În motivare, recurentul a arătat faptul că, controalele la care se face referire în acțiunea civilă înaintată de Romsilva și pentru care se solicită suma de 25.069 RON au fost încheiate după ce i s-a desfăcut disciplinar contractul de muncă și când nu mai avea calitatea de salariat, condiție esențială, ce a stat la baza motivării sentinței de fond. Prejudiciul nu este și nu a fost cert vreodată, iar vinovăția nu există, având ordonanță penală care confirmă acest aspect.

În apărare, recurentul a invocat ordonanța de clasare dată de organul de cercetare penală, care are putere de lucru judecat, constatându-se că nu există vinovăția sa.

De asemenea, recurentul a invocat situația identică a fratelui său, ce a fost despăgubit de către intimată. Diferența este că, în cazul recurentului, cauza a fost soluționată mai repede, înainte de a fi data clasarea.

Acesta este motivul pentru care recurentul susține că există hotărâri potrivnice date de către instanțe de același grad, care încalcă autoritatea stabilită în ordonanța penală, în care se arată că totul a fost o înscenare, pornind de ia o sesizare făcută de o persoană care nu și-a însușit semnătura.

Motivările hotărârilor a căror revizuire a solicitat-o se bazează pe norme instituite în sarcina gestionarilor, care nu își au aplicabilitate dacă nu există calitatea de gestionar. Cel puțin în cazul unui control, recurentul nu avea această calitate.

Reținerile instanței de revizuire privitoare la inexistența cazurilor de revizuire nu sunt corecte, deoarece există hotărâri contradictorii și o situație de putere de lucru judecat.

Identitatea de părți nu poate fi reținută stricto senso, în ideea existenței unei singure persoane, identitatea de elemente prevăzută de C. proc. civ. referindu-se la aceiași situație.

Or, recurentul A. și fratele său au avut parte de aceeași situație - li s-a înscenat dispariția unor cantități semnificative de lemn pentru a fi dați afară de la locul de muncă.

Ordonanța de clasare are putere de lucru judecat, întrucât a rămas definitivă în fata unei instanțe judecătorești, respectiv Judecătoria Marghita.

Intimata Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Bihor a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii atacate, ca fiind legală și temeinică.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 9 mai 2018, halta Curte de Casație si Justiție, secția I civilă, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 883/2017-Ap din data de 14.11.2017 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă, prin care a fost soluționată cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și 2 C. proc. civ.

A admis în principiu recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 883/2017-Ap din data de 14.11.2017 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă, prin care a fost soluționata cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și a stabilii termen de judecată în ședință publică, la data de 6 iunie 2018, pentru soluționarea pe fond a acestui recurs.

Analizând recursul, Înalta Curte urmează să ti respingă, ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Criticile formulate de recurentul A. vor fi analizate din perspectiva motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., deoarece vizează o greșită interpretare de către instanța de revizuire a prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul a invocat situația identică a fratelui său, ce a fost despăgubit de către intimată și faptul că există hotărâri potrivnice date de către instanțe de același grad, care încalcă autoritatea stabilită în ordonanța penală, în care se arată că totul a fost o înscenare, pornind de la o sesizare făcută de o persoană care nu și-a însușit semnătura.

În cazul motivului de revizuire invocat de recurent în susținerea cererii de revizuire este necesar a fi îndeplinite anumite condiții și anume, să fie vorba despre hotărâri definitive ale căror dispozitive sunt contradictorii; hotărârile să fi fost pronunțate în același litigiu (ceea ce presupune să fi existat tripla identitate de părți, obiect și cauză); hotărârile contradictorii să fi fost pronunțate nu în același proces (dosar), ci în procese diferite și, în cea de-a doua cauză, să nu se fi invocat excepția puterii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu fi fost analizată de cea dintâi instanță.

Așadar, una dintre cerințele de admisibilitate a cererii de revizuire, care rezultă din chiar textul procedural, este cea ca hotărârile indicate ca fiind contradictorii să fi fost pronunțate în aceeași cauză, în rezolvarea aceluiași raport juridic dedus judecății, deci între aceleași părți, pentru același obiect și pentru aceeași cauză.

Dispozițiile citate au în vedere situația în care se pronunță soluții contradictorii, în una și aceeași cauză, înfrângându-se principiul puterii lucrului judecat. Rațiunea reglementării acestui motiv de revizuire o constituie necesitatea înlăturării încălcării acestui principiu și conduce, în final, ia anularea ultimei hotărâri pronunțate cu încălcarea acestui principiu.

În speță, în mod corect a reținut instanța de revizuire, prin decizia recurată, faptul că nu sunt întrunite în cauză condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea cererii de revizuire și anume, ca între hotărârile pretins a fi contradictorii să existe identitate de părți, obiect și cauză.

Astfel, litigiul soluționat prin decizia civilă nr. 1462 din 8 iulie 2016, pronunțată de Tribunalul Bihor, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a avut ca părți pe reclamantul B. și pe pârâta Direcția Silvică Bihor și ca obiect "litigiu privind funcționarii publici", acțiunea fiind întemeiată în drept pe dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici.

Pe de altă parte, litigiul finalizat prin sentința civilă nr. 196 din 16 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă a avut ca părți pe reclamanta R.N.P. Romsilva, Direcția Silvică Bihor și pe pârâtul A. și ca obiect "litigiu de muncă", acțiunea fiind întemeiată în drept pe dispozițiile O.U.G. nr. 85/2006 privind stabilirea modalităților de evaluare a pagubelor produse vegetației forestiere din păduri și din afara acestora și pe Regulamentul de pază a fondului forestiere, aprobat prin H.G. nr. 1076/2009.

Prin urmare, rezultă fără echivoc că, pentru hotărârile pretins contradictorii, nu există identitate nici de părți, nici de obiect și nici de cauza, recurentul neputând susține întemeiat că cele două cereri de chemare în judecată ar fi urmărit aceeași finalitate și că, prin pronunțarea deciziei a cărei revizuire au solicitat-o, s-ar fi încălcat principiul autorității de lucru judecat.

În ceea ce privește critici le formulate de recurent privind existența puterii de lucru judecat a ordonanței de clasare date de organul de cercetare penală (nr. x/2015 din 12.04.2016 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor), aceasta nu este o hotărâre judecătorească definitivă dată de instanță, așa încât nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute în mod expres de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În plus, această ordonanță de clasare invocată de recurentul-revizuent a fost analizată și avută în vedere la pronunțarea deciziei civile nr. 196 din 16.03.2017 a Curții de Apel Oradea.

Față de considerentele reținute, Înalta Curte, învestită să verifice dacă instanța de revizuire a soluționat cererea de revizuire cu interpretarea și aplicarea corectă a normei legale prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce reglementează motivul de revizuire invocat de revizuent, constată că soluția pronunțată de Curtea de Apel Oradea este legală, deoarece în cauza dedusă judecății nu sunt întrunite condițiile cerute de lege pentru a fi admisă cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recursul fiind nefondat și urmând a fi respins ca atare, cu aplicarea prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 883/2017-Ap din data de 14.11.2017 a Curții de Apel Oradea, secția I civila.

Decizia este definitivă și se va comunica părților, conform dispozițiilor art. 427 alin. (1) din C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 06.06.2018.