ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4535/2018

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 4 din 05 ianuarie 2018 Judecătoria Șimleul Silvaniei a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu intimata B. A obligat contestatoarea la plata sumei de 163 de RON către executorul judecătoresc C. și D., reprezentând taxă copiere dosar execuțional. Împotriva acestei sentințe a formulat apel apelanta contestatoare S.C. A. S.R.L. și a criticat soluția pronunțată de prima instanță, solicitând admiterea apelului și admiterea contestației la executare. Tribunalul Sălaj, secția Civilă, prin decizia civilă nr. 596/2018 din 22 mai 2018, a admis în parte apelul declarat de apelanta contestatoare A. S.R.L., împotriva sentinței civile nr. 4 din 05 ianuarie 2018 a Judecătoriei Șimleul Silvaniei.

A schimbat în parte hotărârea atacată și judecând cauza în fond. A anulat în parte încheierea din data de 27 februarie 2017 privind cheltuielile de executare silită întocmită de C. și D. în dosarul execuțional nr. 23/2017, ca urmare a reducerii parțiale a cuantumului onorariului de executor pentru suma ce depășește 8.291,515 RON TVA inclus, respectiv 1.573,805 RON. A anulat actele de executare efectuate în dosarul execuțional nr. 23/2017 în ceea ce privește onorariului de executor, în limitele arătate anterior. A menținut dispozițiile sentinței apelate care nu contravin prezentei. A luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată. Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurenta-reclamantă S.C.

A. S.R.L. PRIN E. Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepția necompetenței sale materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 raportat la art. 494 C. proc. civ., reține următoarele: Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de Tribunalul Sălaj, secția Civilă, în apel, într-o cerere de competența judecătoriei în primă instanță. Potrivit art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, fiind evident și în această situație că sintagma "cazurile prevăzute de lege" se referă pe de o parte la principiul legalității căii de atac și, pe de altă parte, la posibilitatea criticării la Înalta Curte de Casație și Justiție a unor hotărâri pronunțate de curțile de apel.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 96 pct. 3 C. proc. civ., curtea de apel judecă, ca instanță de recurs în cazurile anume prevăzute de lege, însă din această perspectivă nu se poate reține faptul că toate recursurile, indiferent de instanța care le-a pronunțat, vor fi soluționate de instanța supremă. Din ansamblul prevederilor C. proc. civ. se poate deduce că judecata căilor de atac se face prin luarea în considerare a organizării ierarhice a instanțelor de judecată într-un sistem piramidal ce are la bază judecătoriile și în vârful cărora se găsește Înalta Curte de Casație și Justiție, învestirea instanțelor de control judiciar făcându-se din treaptă în treaptă, fără a se trece peste o instanță de la un nivel intermediar.

În acest context, sunt relevante prevederile art. 483 alin. (4) prima teză din C. proc. civ., conform cărora în cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluționează de către instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată. Astfel, competența de soluționare a recursurilor aparține și altor instanțe decât Înalta Curte de Casație și Justiție, aspect ce reiese și din interpretarea sintagmei "instanța ierarhic superioară" din cadrul art. 483 alin. (4) C. proc. civ., al cărui rol nu este de a conferi instanței supreme competența de a soluționa orice recurs, rolul acestei sintagme fiind cel de a crea o dihotomie între recursurile de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, pe de o parte, și recursurile de competența celorlalte instanțe de control judiciar - tribunale și curți de apel, pe de altă parte.

În aplicarea dispozițiilor legale enunțate, competentă a soluționa calea extraordinară de atac a recursului este Curtea de Apel Cluj, aceasta fiind instanța mai mare în grad față de instanța care a pronunțat decizia în apel. Având în vedere cele de mai sus și dispozițiile art. 132 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite excepția de necompetență materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție și va declina competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite excepția de necompetență materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în soluționarea recursului declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. PRIN E. împotriva deciziei civile nr. 596/2018 din 22 mai 2018, pronunțată de Tribunalul Sălaj, secția Civilă. Trimite cauza spre competentă soluționare Curții de Apel Cluj. Fără nicio cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19.10.2018.