ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1995/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul acțiunii și procedura derulată în fața primei instanțe sesizate

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanții A., B., C., D., E., F. prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "G., în contradictoriu cu pârâții Primarul Orașului Vișeu de Sus și Consiliul Local Vișeu de Sus, au solicitat obligarea pârâților la plata sumelor reprezentând valoarea financiară a normei de hrană a personalului Poliției Locale Vișeu de Sus începând cu data de 1 ianuarie 2015 la zi și în continuare, în coformitate cu prevederile art. 35

1

din legea Poliției Locale nr. 155/2010 la valorile stabilite prin Ordinul Ministrului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice nr. 496/2015, actualizarea acestor sume cu indicele de inflație de la data scadenței până la data efectuării plății precum și cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

Prin sentința nr. 713/07.02.2017 Tribunalul Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, a admis excepției necompetenței teritoriale a Tribunalului București, și, pe cale de consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei (privind pe reclamanții A., B., C., D., E., F. prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "G." în contradictoriu cu pârâții Primarul Orașului Vișeu de Sus și Consiliul Local Vișeu de Sus, ambii cu sediul în Orașul Vișeu de Sus, în favoarea Tribunalului Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel instanța de trimitere a reținut că în cauză nu este aplicabilă decizia nr. 1/21.01.2013 a înaltei Curți de Casație și Justiție, deoarece problema de drept dezlegată privește interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, republicat, care au caracter special, fiind aplicabile numai jurisdicției muncii și a asigurărilor sociale. Recursul în interesul legii privește un caz de competență teritorială exclusivă, motiv pentru care s-a reținut că instanța competentă teritorial cu soluționarea conflictelor de muncă. în cazul acțiunilor formulate de organizațiile sindicale, este cea de la sediul sindicatului pârâtului.

De asemenea, potrivit dispozitivului deciziei nr. 1/2013 s-a stabilit că organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat, acestea fiind astfel titularele dreptului la acțiune. în cauză, cererea nu este formulată de Sindicat, ci de Sindicat în calitate de reprezentant pentru reclamanții persoane fizice, aceștia fiind titularii acțiunii. Sindicatul acționează potrivit art. 28 alin. (2) din Legea nr. 62/2011, în numele membrilor de sindicat care nu au domiciliul în București.

Așadar, s-a apreciat că nu se pot invoca în adoptarea unei soluții contrare, argumentele cuprinse în decizia 1/21.10.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, situația premisă fiind diferită.

Constatând încălcarea unor norme de competență de ordine publică, s-a admis excepția invocată și s-a declinat competența de soluționare a cauzei.

Învestit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Maramureș, secția Civilă, prin sentința nr. 210 din 5 februarie 2018, astfel cum a fost îndreaptată din oficiu prin încheierea din 22 februarie 2018, a admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Maramureș și, pe cale d econsecință, a declinat competența teritorială pentru soluționarea cererii formulate de reclamantul SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI VAMEȘILOR "G.", cu sediul ales în București, str. x, nr. 36-38, în contradictoriu cu pârâții PRIMARUL ORAȘULUI VIȘEU DE SUS și CONSILIUL LOCAL VIȘEU DE SUS, cu sediul în loc. Vișeu de Sus, str. x, nr. 9, în favoarea Tribunalului București."

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintatat dosarul Î.C.C.J. secției contencios administrativ pentru regulator și a suspendat judecarea cauzei.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul Maramureș a apreciat la rândul său că nu este competent să soluționeze cauza.

A arătat că, și în situația în care nu s-ar da eficiență Deciziei nr. 1/2013 a ICCJ, competentă rămâne tot instanța Bucureșteană în condițiile în care reclamant este Sindicatul și nu membrii săi, sindicat care își are cu adevărat sediul în loc. București, str. x, nr. 36-38, sector 1 dincolo de mențiunea - sediul ales - făcută în cuprinsul acțiunii.

În altă ordine de idei, susține instanța, potrivit art. 111 C. proc. civ. la care face "trimitere" art. 8 (1) din Legea nr. 554/2004 cererile îndreptate împotriva autorităților și instituțiilor locale pot fi introduse la instanța de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanța de la sediul pârâtului.

Prin urmare competența teritorială este alternativă (după cum conchide de altfel chiar instanța de trimitere).

În condițiile în care reclamantul a ales ca fiind competentă instanța de la sediul său, instanța învestită nu poate cenzura această alegere fără a goli de conținut dreptul legat consacrat de art. 111 respectiv art. 116 C. proc. civ.

Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 135 alin. (3) și alin. (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în primă instanță în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de Contencios Administartiv și Fiscal.

Așa cum s-a menționat în prezenta decizie,obiectul prezentei cauze îl constituie cererea privind obligarea pârâtului la plata sumelor reprezentând valoarea financiară a normei de hrană a personalului Poliției Locale Vișeu de Sus începând cu data de 1 ianuarie 2015 la zi și în continuare, în coformitate cu prevederile art. 35

1

din legea Poliției Locale nr. 155/2010 la valorile stabilite prin Ordinul Ministrului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice nr. 496/2015, actualizarea acestor sume cu indicele de inflație de la data scadenței până la data efectuării plății.

Înalta Curte constată că, în cauză, acțiunea a fost formulată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "G.", în numele membrilor săi de sindicat, care au fost menționați în tabelul anexat cererii.

Instanțele aflate în conflict s-au constatat necompetente teritorial în raport cu sediul/domiciliul reclamantului/reclamanților.

Problema calității procesuale active a organizațiilor sindicale a fost dezbătută prin recursurile în interesul legii declarate în conformitate cu prevederile art. 329 din C. proc. civ., modificat prin art. I pct. 32 din Legea nr. 202/2010, de prim-adjunctul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de Colegiul de conducere al Curții de Apel Brașov, apreciindu-se că nu există un punct de vedere unitar în cazul acțiunilor în justiție promovate de organizațiile sindicale în numele membrilor lor, în temeiul dispozițiilor art. 28 alin. (1) și (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003, anterior abrogării acestui act normativ prin art. 224 lit. a) din Legea dialogului social nr. 62/2011, practica judiciară având un caracter neunitar sub aspectul stabilirii legitimării procesuale active a organizațiilor sindicale.

Astfel, prin Decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea acestor recursuri în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 118 din 01 martie 2013, s-a statuat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011) organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat și că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant.

Este corect și punctul de vedere al Tribunalului București, în sensul că dispozițiile art. 269 alin. (2) din Codul Muncii, republicat, au caracter special, fiind aplicabile numai jurisdicției muncii și asigurărilor sociale, însă prin decizia invocată s-a constatat că textul art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 a configurat elementele legitimării procesuale extraordinare a acestor organizații, depășind limitele unui simplu drept de reprezentare legala, fiind recunoscută calitatea de reclamant în conflictele colective de muncă, iar potrivit principiului "ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus", și în cazul conflictelor individuale de muncă, unde poate acționa chiar și fără un mandat expres.

În cauză, Înalta Curte apreciază că decizia dată în recursul în interesul legii este pe deplin aplicabilă, avându-se în vedere că acțiunea a fost promovată de organizația sindicală, Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "G.", în numele membrilor săi de sindicat, menționați în tabelul anexat acțiunii, cu respectarea și a dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Astfel cum a concluzionat și Tribunalul Maramureș, prin această interpretare nu se neaga caracterul exclusiv al competentei teritoriale stabilite prin normele Codului muncii sau a Legii nr. 554/2004, ci este asigurata o protecție mai eficienta a drepturilor și intereselor membrilor organizației sindicale.

Astfel, competența de soluționare a acțiunii în primă instanță revine Tribunalului București, sindicatul reclamant având sediul în circumscripția acestei instanțe.

Temeiul legal al regulatorului de competență

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 133 alin. (2), art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II a de contencios administrativ și fiscal.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI VAMEȘILOR "G.", în numele membrilor de sindicat A., B., C., D., E. și F. în contradictoriu cu pârâții PRIMARUL ORAȘULUI VIȘEU DE SUS și CONSILIUL LOCAL VIȘEU DE SUS în favoarea Tribunalului București - secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 mai 2018.