ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1735/2019
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1735/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 08.10.2015, sub nr. x/2015, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a solicitat: anularea adresei nr. x/05.08.2015 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de resurse umane și documentare, a Ordinului nr. 2066/15.09.2015 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a notei nr. x/2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de resurse umane și documentare; recunoașterea ca vechime în magistratură a perioadei 01.09.1991 - 01.09.1996, în care a îndeplinit funcția de "lector de drept" în cadrul Institutului Militar de Auto "Basarab I" Pitești, beneficiind de drepturile și obligațiile unui cadru didactic din învățământul superior, și obligarea pârâtului să-i elibereze adeverința privind baza de calcul pentru stabilirea pensiei de serviciu începând cu data de 01.09.2015, în condițiile art. 82 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 republicată, modificată și completată ulterior, incluzându-se ca vechime în magistratură și perioada 01.09.1991 - 01.09.1996.
II Hotărârea pronunțată de instanța de fond
Prin Sentința nr. 531 din 19 februarie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea, a anulat adresa nr. x/05.08.2015 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția resurse umane și documentare, precum și Ordinul nr. 2066/15.09.2015 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a obligat pârâtul să recunoască drept vechime în magistratură pentru reclamant perioada 01.09.1991 - 01.09.1996 și să îi elibereze acestuia adeverința privind baza de calcul pentru stabilirea pensiei de serviciu, în măsura în care sunt îndeplinite și celelalte condiții prevăzute de lege.
III Recursul formulat de pârât
Împotriva Sentinței civile nr. 531 din 19 februarie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu invocarea motivelor de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 pct. 4) și 8) C. proc. civ.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că în mod greșit instanța de fond a constatat că perioada cât reclamantul a fost cadru didactic în învățământul superior militar fără profil juridic constituie vechime în magistratură în înțelesul art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările ulterioare.
Art. 82 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare operează cu noțiunea de "vechime în funcție". Art. 82 alin. (3) folosește noțiunea de vechime în magistratură, astfel cum este definită la art. 86 din aceeași lege. Legiuitorul, în tot cuprinsul Legii nr. 303/2004, a înțeles să facă o distincție clară între noțiunile de "vechime în funcție" și "vechime în magistratură". Cele două noțiuni nu se confundă, producând efecte diferite, pentru situații diferite. În materia pensiei de serviciu, noțiunea de "vechime în magistratură" are incidență exclusiv în ipotezele reglementate de art. 82 alin. (3) și (5), care se aplică numai în situația în care solicitantul a împlinit vârsta de 60 de ani.
Reclamantul a fost cadru didactic (lector) din iunie 1992, până la acea dată ocupând postul de asistent universitar în învățământul superior miliar, și nu în învățământul juridic superior, așa cum prevede expres art. 86 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Învățământul juridic superior are ca domeniu de studiu științele juridice, în timp ce învățământul superior militar are ca domeniu de studiu științele militare, informații și ordine publică. Deși, potrivit H.G. nr. 580/2014, aceste două domenii de ramură fac parte din domeniul fundamental științe sociale, totuși ele sunt distincte, neputând fi considerate nici domenii apropiate. De asemenea, și titlurile conferite absolvenților celor două programe de studii sunt diferite: primii vor fi licențiați în drept, iar cei din a doua categorie licențiați în științe militare și informații sau licențiați în ordine și siguranță publică.
Pe de altă parte, potrivit art. 114 alin. (2) din Legea educației naționale nr. 1/2011, învățământul superior este organizat în universități, academii de studii, institute, școli de studii superioare și altele asemenea, denumite instituții de învățământ superior sau universități. Ca atare, și învățământul juridic superior este organizat în instituții de învățământ superior sau universități, dar cu profil juridic. În consecință, prin cadru didactic în învățământul juridic superior se înțelege acel cadru didactic care funcționează la asemenea instituții; în aceste condiții, perioada în care reclamantul a fost cadru didactic în învățământul superior militar fără profil juridic nu constituie vechime în magistratură și astfel nu poate beneficia de pensia de serviciu conform dispozițiilor art. 82 alin. (3) din Legea nr. 303/2004.
Totodată, nici la data numirii reclamantului în funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Costești (01.09.1996) sub imperiul Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, perioada în care un procuror a fost cadru didactic "în învățământul superior" nu era considerată vechime în magistratură, în acest sens sunt prevederile art. 48 din lege (forma aplicabilă la acea dată), art. 47 alin. (2), art. 66 al aceluiași act normativ. Se observă că legiuitorul a extins paleta funcțiilor pe care trebuie să le îndeplinească un candidat pentru a fi numit fără a mai susține examenul de capacitate prevăzut de lege în vigoare la acel moment, fără însă a considera aceste funcții ca vechime în magistratură conform dispozițiilor art. 48 din Legea nr. 92/1992 în vigoare la acel moment.
În consecință, adeverința solicitată privind baza de calcul pentru stabilirea pensiei de serviciu începând cu data de 1 septembrie 2015 nu se poate elibera, întrucât reclamantul nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 82 alin. (3) din legea nr. 303/2004 și anume -procuror sau judecător cu o vechime în magistratură între 20 și 25 de ani.
IV Apărările formulate de intimatul reclamant
Intimatul pârât a solicitat prin întâmpinare respingerea recursului ca nefondat.
A arătat că recursul formulat nu este admisibil în principiu, întrucât motivele invocate nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 C. proc. civ., prin motivele de recurs nu se indică în concret modalitatea prin care prima instanță a depășit atribuțiile puterii judecătorești și nu se indică modalitatea prin care prima instanță a încălcat sau aplicat greșit normele de drept material și care sunt normele de drept material pretins a fi încălcate.
Motivele de recurs invocate de recurentul-pârât sunt neîntemeiate și contrazise de toate probele administrate în cauză. Dispozițiile art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se interpretează prin prisma activității concrete pe care a desfășurat-o și nu în funcție de alte criterii care vizează organizarea învățământului, esențială fiind specialitatea juridică a funcției de lector de drept pe care a îndeplinit-o în perioada 01.09.1991 - 01.09.1996, fiind cadru didactic în învățământul superior acreditat și predând disciplina "Drept și Legislație", și nu titlurile conferite absolvenților institutului superior la care a activat ca lector de drept; este indubitabil că activitatea pe care a îndeplinit-o ca și cadru didactic în învățământul superior a avut profil juridic, aspect recunoscut, de altfel, și la numirea în funcția de procuror, esențial fiind faptul că a fost numit în această funcție recunoscându-se și avându-se în vedere că în perioada 01.09.1991 - 01.09.1996 a fost cadru didactic în învățământul superior, îndeplinind funcția de "lector de drept", funcție de specialitate juridică, predând disciplina "Drept și Legislație" în cadrul Institutului Militar de Auto "Basarab I" Pitești; recunoscându-se că a fost cadru didactic în învățământul superior, îndeplinind o funcție de specialitate juridică (lector de drept) pe o perioadă de 5 ani, a fost numit, în baza art. 66 teza a II-a din Legea nr. 92/1992, ca procuror definitiv, fără a mai susține examenul de capacitate prevăzut de legea în vigoare la acel moment.
Prin raportare la Legea nr. 92/1992, Legea nr. 303/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, prin art. 86, a extins paleta funcțiilor și profesiilor îndeplinite de magistrat și pentru care perioada respectivă constituie vechime în magistratură. Această extindere a avut menirea de a realiza o simetrie între numirea în magistratură pe bază de concurs a persoanelor care se regăsesc în ipotezele prevăzute de art. 33 și perioada care constituie vechime în magistratură. Art. 8 din Legea nr. 303/2004 recunoaște ca vechime în magistratură toate perioadele care au fost recunoscute și cărora li s-a dat eficiență la numirea în magistratură, atât sub imperiul Legii nr. 92/1992 cât și sub imperiul Legii nr. 303/2004.
Dispozițiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, care reglementează numirea în magistratură a cadrelor didactice din învățământul juridic superior acreditat, cu o vechime în specialitate de cel puțin 5 ani, sunt avute în vedere și li se dă eficiență la stabilirea vechimii în magistratură, această perioadă fiind recunoscută ca vechime în magistratură conform art. 86 din Legea nr. 303/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Noțiunea de personal didactic din învățământul superior, funcție de specialitate juridică, menționată în art. 66 din Legea nr. 92/1992, este similară cu noțiunea de cadru didactic în învățământul juridic superior acreditat, menționată de art. 33 și art. 86 din Legea nr. 303/2004, specialitatea juridică a învățământului superior fiind esențială atât sub imperiul Legii nr. 92/1992 cât și al Legii nr. 303/2004.
V Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Apărările intimatului pârât privind anularea recursului, raportat la dispozițiile art. 489 alin. (1) și (2) C. proc. civ., potrivit cărora "(1) Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3). (2) Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.", sunt neîntemeiate. Recurentul a invocat, prin cererea de recurs, motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 pct. 4) și 8) C. proc. civ., și a expus argumente, urmând a fi examinată temeinicia acestora în cadrul analizei ce urmează.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, prevăzute de dispozițiile art. 488 pct. 4) și 8) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Prin adresa nr. x/05.08.2015, formulată ca răspuns la cererea din 21.07.2015, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de resurse umane și documentare i-a adus la cunoștință reclamantului, procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, că nu poate beneficia de pensie de serviciu conform dispozițiilor art. 82 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, întrucât perioada în care a fost cadru didactic în învățământul superior militar fără profil juridic nu constituie vechime în magistratură.
Prin cererea de chemare în judecată, admisă prin sentința recurată, reclamantul a solicitat anularea adresei nr. x/05.08.2015 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția resurse umane și documentare, precum și a Ordinului nr. 2066/15.09.2015 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată contestația formulată de reclamant împotriva acestei adrese, pârâtul fiind obligat să recunoască drept vechime în magistratură pentru reclamant perioada 01.09.1991 - 01.09.1996 și să elibereze acestuia adeverința privind baza de calcul pentru stabilirea pensiei de serviciu, în măsura în care sunt îndeplinite și celelalte condiții prevăzute de lege.
Motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 4) C. proc. civ., depășirea de către instanță a atribuțiilor puterii judecătorești, este nefondat.
Acest motiv de casare se referă la situația în care instanța a pronunțat o hotărâre cu exces de putere, altfel decât în limitele prevăzute de lege, prin depășirea atribuțiile care îi revin, cu încălcarea principiului constituțional al separației puterilor în stat, prin imixtiune în atribuțiile puterii legislative sau executive sau în domenii excluse puterii judecătorești.
Simpla susținere a recurentului în sensul că instanța a adăugat la lege nu constituie o argumentare suficientă care să permită analiza acestui motiv de casare, urmând a fi avută în vedere în contextul celorlalte argumente invocate în cererea de recurs, care vizează modalitatea în care instanța a interpretat și a aplicat dispozițiile legale incidente în vigoare, în examinarea motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.
Motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8) C. proc. civ. este fondat.
Dispozițiile art. 86 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, forma în vigoare la data emiterii adresei a cărei anulare s-a solicitat, prevăd că "Constituie vechime în magistratură perioada în care judecătorul, procurorul, personalul de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1) sau magistratul-asistent a îndeplinit funcțiile de judecător, procuror, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, magistrat-asistent, auditor de justiție, judecător financiar, judecător financiar inspector, procuror financiar, procuror financiar inspector, consilier și consilier de conturi în secția jurisdicțională a Curții de Conturi, grefier cu studii superioare juridice sau personal de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1), precum și perioada în care a fost avocat, notar, asistent judiciar, cadru didactic în învățământul juridic superior acreditat, jurisconsult, consilier juridic, ofițer de poliție judiciară cu studii superioare juridice, expert criminalist cu studii superioare juridice, autorizat potrivit legii, personal de probațiune cu studii superioare juridice sau care a îndeplinit funcții de specialitate juridică în Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române, Institutul Român pentru Drepturile Omului, în Parlament sau în aparatul acestuia ori în cadrul Administrației Prezidențiale, Guvernului, Curții Constituționale, Avocatului Poporului, Curții de Conturi, Consiliului Legislativ.".
Ceea ce interesează în prezenta cauză, cu privire la vechimea în magistratură, este calitatea de "cadru didactic din învățământul juridic superior acreditat". Art. 86 a fost modificat, în acest sens, prin O.U.G. nr. 100/2007.
Instanța de fond a constatat că perioada 1991-1996, în care reclamantul a avut funcția de lector de drept în cadrul Institutului Militar Auto Basarab I din Pitești, constituie vechime în magistratură în înțelesul art. 86 din Legea nr. 303/2004, întrucât noțiunea de "învățământ juridic superior" trebuie considerată ca referindu-se la activitatea prestată de persoana care a avut calitatea de cadru didactic (respectiv predarea unei discipline de învățământ ce aparține științelor juridice) și nu la o structură organizatorică (instituție de învățământ superior cu profil juridic), adoptarea acestei din urmă interpretări a noțiunii menționate determinând concluzia inadmisibilă conform căreia, indiferent de caracterul juridic sau nu al disciplinei de învățământ predate, perioada în care o persoană are calitatea de cadru didactic la o facultate de științe juridice constituie vechime în magistratură.
Motivele de recurs sunt fondate. În mod greșit instanța de fond a interpretat dispozițiile legale în sensul că noțiunea de "învățământ juridic superior" trebuie considerată ca referindu-se la activitatea prestată de persoana care a avut calitatea de cadru didactic, respectiv predarea unei discipline de învățământ ce aparține științelor juridice, și nu la structura organizatorică, instituția de învățământ superior cu profil juridic.
Prevederea legală se referă la calitatea de cadru didactic în învățământul juridic superior acreditat, în sensul de instituții de învățământ superior juridic acreditat în care s-a deținut calitatea de cadru didactic.
Perioada în care reclamantul a fost cadru didactic în învățământul superior militar, și anume "lector de drept" în cadrul Institutului Militar de Auto "Basarab I" Pitești, nu constituie vechime în magistratură în sensul art. 86 din Legea nr. 303/2004. Institutul Militar de Auto "Basarab I" Pitești nu a fost instituție de învățământul juridic superior, ci de învățământ superior militar, iar învățământul superior militar nu constituie învățământ juridic.
La data modificării art. 86 din Legea nr. 303/2004 era în vigoare Hotărârea nr. 676/2007 privind domeniile de studii universitare de licență, structurile instituțiilor de învățământ superior și specializările organizate de acestea; potrivit anexei 1 - Nomenclatorul domeniilor de studii universitare de licență și al specializărilor din cadrul acestora, al specializărilor reglementate sectorial și/sau general, precum și numărul de credite de studiu transferabile, științele juridice și științele militare și informații sunt domenii fundamentale distincte, cu domenii de studii universitare de licență diferite, drept, respectiv științe militare și informații. În același sens sunt și reglementările ulterioare cu privire la nomenclatorul domeniilor de studii universitare.
Potrivit H.G. nr. 580/2014, în vigoare la data formulării solicitării de recunoaștere a vechimii de către reclamant, de aprobare a Nomenclatorului domeniilor și al specializărilor/programelor de studii universitare și a structurii instituțiilor de învățământ superior pentru anul universitar 2014 - 2015, precum și a titlurilor conferite absolvenților învățământului universitar de licență înmatriculați în anul I în anii universitari 2011 - 2012, 2012 - 2013 și 2013 - 2014, deși atât științele juridice, cât și științele militare, fac parte din domeniul fundamental al științelor sociale, științele juridice și științele militare, informații și ordine publică sunt ramuri de știință distincte, iar domeniile universitare în cadrul celor două ramuri de științe sunt diferite, dreptul, respectiv informații și securitate națională, ordine publică și siguranță națională, științe militare, cu domenii de licență diferite, drept, respectiv științe militare, informații și ordine publică.
În acest sens este și H.G. nr. 575/2015 privind aprobarea Nomenclatorului domeniilor și al specializărilor/programelor de studii universitare și a structurii instituțiilor de învățământ superior pentru anul universitar 2015-2016, în vigoare la data emiterii adresei contestate și a pronunțării sentinței recurate, și H.G. nr. 158/2018 privind aprobarea Nomenclatorului domeniilor și al specializărilor/programelor de studii universitare și a structurii instituțiilor de învățământ superior pentru anul universitar 2018-2019, în vigoare la data prezentei decizii.
Raportat la toate aceste dispoziții, instituția de învățământ superior militar nu poate fi asimilată unei instituții de învățământ juridic superior, astfel că perioada în care reclamantul a fost cadru didactic în învățământul superior militar nu constituie vechime în magistratură în temeiul dispozițiilor art. 82 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, care se referă la învățământul juridic superior.
Deși instanța de fond a reținut că nu există nicio justificare rezonabilă pentru tratamentul diferit al cadrelor didactice ce au predat științe juridice la nivel de învățământ superior, în funcție de instituția în care au activat, în cauză nu se pune problema unui tratament diferit, ci a calității deținute într-o structură de învățământ superior din domeniul științele juridice, având ca domeniu universitar, domeniu de licență și specializare drept, și nu într-o structură de învățământ superior din domeniul științelor militare.
Faptul că reclamantului i s-ar fi recunoscut perioada în care a fost cadru didactic în învățământul superior, îndeplinind funcția de "lector de drept", cu predarea disciplinei "Drept și Legislație" în cadrul Institutului Militar de Auto "Basarab I" Pitești, la numirea în funcție de procuror definitiv, prin Ordinul nr. 1012 din 31 iulie 1996 al Procurorului General al Parchetului General de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, în baza art. 66 teza a II-a din Legea nr. 92/1992, nu conduce la o altă concluzie.
La data emiterii acestui ordin au fost avute în vedere dispozițiile art. 66 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, potrivit cărora "Pentru a fi numit judecător la judecătorie sau procuror la parchetul de pe lângă această instanță, candidatul trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute la art. 50 și să fi fost declarat reușit la examenul de capacitate prevăzut de lege sau să fi ocupat cel puțin 5 ani funcții de avocat, jurisconsult, notar, membru al personalului didactic din învățământul superior sau al celui de cercetare din Institutul de Cercetări Juridice al Academiei ori funcții de specialitate juridică în administrația publică, în aparatul Parlamentului sau al instituției prezidențiale, Curții Constituționale, al instituției Avocatul Poporului, Curții de Conturi sau al Consiliului Legislativ", calitatea incidentă, la acea dată, fiind aceea de a fi fost membru al personalului didactic din învățământul superior; la acel moment, de altfel, noțiunea de vechime în magistratură era definită de art. 48 din Legea nr. 92/1992 ca fiind perioada în care o persoană a îndeplinit funcțiile de judecător ori procuror sau funcția de magistrat-asistent la Curtea Supremă de Justiție, precum și perioada în care a îndeplinit una din funcțiile prevăzute la art. 47 alin. (2), inclusiv funcții de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, fără a fi inclusă, astfel, calitatea de membru al personalului didactic din învățământul superior, avută în vedere la acea dată la numirea în funcție.
Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că instanța de fond a reținut în mod nelegal că este întemeiată cererea formulată de reclamant pentru recunoașterea ca vechime în magistratură a perioadei 01.09.1991 - 01.09.1996, în care acesta a îndeplinit funcția de "lector de drept" în cadrul Institutului Militar de Auto "Basarab I" Pitești, cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 86 din Legea nr. 303/2004, care se referă la calitatea de cadru didactic în învățământul juridic superior acreditat.
VI Soluția instanței de recurs
Pentru aceste considerente, fiind incident motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8) C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ și art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și, în rejudecare, va respinge în tot acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva Sentinței civile nr. 531 din 19 februarie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința atacată și, rejudecând, respinge în totalitate acțiunea ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 martie 2019.