ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1114/2017

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 53/29.11.2016 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr. x/2012 a fost respins ca nefondat recursul introdus de către S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 360/2016 pronunțată de Judecătoria Hunedoara, județul Hunedoara.

Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că recursul este nefondat, Tribunalul apreciind că prima instanță a dat o dezlegare justă cauzei, iar criticile formulate în motivele de recurs nu pot fi primite.

Astfel, constată că prin cererea formulată în prezenta cauză, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., pe calea contestației la executare, solicitând instanței să pronunțe o hotărâre prin care să stabilească suma ce urmează a fi plătită ca echivalent al valorii bunurilor imposibil de predat, suma pe care o apreciază la valoarea de 9.661.890 RON.

A susținut că prin sentința nr. 1035/CA/10.06.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr. x/2008, pârâta S.C. B. S.A. a fost obligată să pună la dispoziția reclamantei S.C. A. S.R.L. cantitatea de 150.000 mc. structură în vederea demolării, conform contractului încheiat între părți nr. 451/11.03.2008, sentință ce constituie titlu executoriu, fiind pusă în executare silită în dosarul execuțional nr. x/2012 al BEJ C..

În mod întemeiat, prima instanță a reținut că între părți a intervenit o tranzacție la data 24.09.2009, anterior pronunțării deciziei nr. 106/A/27.11.2009 a Curții de apel Alba Iulia, în care creditoarea și debitorul au stabilit la art. 1.1 lit. b) că, creditoarea nu va pune în executare sentința civilă nr. 1035/CA/2009, executorie, pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția comercială și contencios administrativ și fiscal din dosar nr. x/2008

Critica recurentei potrivit căreia prima instanță nu a avut în vedere că în decizia nr. 106/A/27.11.2009, în care Curtea de Apel Alba Iulia nu a luat în considerare tranzacția arătată mai sus, nu este fondată.

În ceea ce privește, critica adusă de recurentă admiterii de către prima instanță a cererii reconvențională este neîntemeiată.

Prima instanță a apreciat că prin tranzacția încheiată la data de 24.09.2009, părțile au hotărât de comun acord rezilierea contractului de prestări servicii nr. x/11.03.2008, reținerile ei fiind întemeiate pe prevederile art. 111 C. proc. civ. și art. 1704 C. civ.

Nu există nici autoritate de lucru judecat și nici putere de lucru judecat, cum susține recurenta, având în vedere că prin decizia nr. 106/A/27.11.2009, Curtea de Apel Alba Iulia nu s-a pronunțat cu privire la conținutul tranzacției, obiectul cererii pe care a soluționat-o fiind "obligație de face" și nu "acțiune în constatare" între alte părți decât cele din prezenta cauză .

Împotriva acestei sentințe a formulat cerere de revizuire revizuenta S.C. A. S.R.L. solicitând anularea acesteia ca fiind potrivnică sentinței nr. 1035/2009 pronunțată în dosar nr. x/2008.

În motivarea cererii de revizuire s-a arătat că, prin decizia supusă revizuirii s-a încălcat autoritatea de lucru judecat stabilită în dosar nr. x/2008, întrucât, în ambele cauze a fost urmărită valorificarea aceleiași tranzacții.

Verificând cererea de revizuire asupra condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 322 punctul 7 C. proc. civ., curtea de apel a constatat că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 322 punctul 7 C. proc. civ., hotărârile definitive potrivnice trebuiau date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

În speță, hotărârile sunt pronunțate în pricini diferite, respectiv dosar nr. x/2008 și dosar nr. x/2012. Nici identitatea părților nu există decât parțial, în aceasta din urmă cauză nefiind parte și municipiul Hunedoara, prin primar. Singura condiție îndeplinită este aceea a calității de reclamant a revizuentei și de pârâtă a intimatei.

Pricinile în care s-au pronunțat hotărârile invocate în susținerea cererii de revizuire sunt diferite atât ca număr de dosar, cât și ca obiect și cauză, împrejurare recunoscută chiar de revizuentă.

Identitatea de pricini trebuie privită ca și identitate de obiect, cauză și părți și nu neapărat ca identitate de număr al dosarului.

Față de cele reținute, Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a Civilă prin decizia nr. 53/2017 din 14 martie 2017 a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 53/29.11.2016 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr. x/2012.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuenta S.C. A. S.R.L. prin care a solicitat admiterea cererii de revizuire, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de revizuire astfel cum a fost formulată.

În motivarea cererii, revizuenta a arătat că prin sentința civilă nr. 1035/CA/2009 a Tribunalului Hunedoara, S.C. B. S.R.L. a fost obligată să pună la dispoziția S.C. A. S.R.L. cantitatea de 150.000 mc structură în vederea demolării, sentință pusă în executare silită.

După comunicarea sentinței sus menționate a fost încheiată tranzacția nr. 1 din data de 24.09.2009 care nu a fost semnată de toate părțile, nu a fost însușită și nici respectată de către debitoarea S.C. B. S.R.L..

Prin decizia nr. 106/A/2009 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia a fost respins ca nefondat apelul. Recursul a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 1378/2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin decizia nr. 345/R/2013 a Tribunalului Hunedoara a fost admis recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 2426/2012 a Judecătoriei Hunedoara. Prin decizia nr. 655/2013 a Curții de Apel Alba Iulia a fost admisă cererea de revizuire, fiind anulată decizia civilă nr. 345/R/2013 a Tribunalului Hunedoara, având în vedere că tranzacția produce efecte juridice, nefiind desființată.

Este evident că atât S.C. B. S.R.L. și S.C. A. S.R.L. au figurat ca părți atât în cauza în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 2610/243/2012** a Tribunalului Hunedoara, cât și cea finalizată cu pronunțarea deciziei comerciale nr. 106/A/2009 a Curții de Apel Alba Iulia, astfel că cerința identității de părți este îndeplinită.

De asemenea, mai arată recurenta că în ambele dosare s-a urmărit valorificarea aceleiași tranzacții.

În consecință, recurenta apreciază că sunt îndeplinite condițiile privind admiterea cererii de revizuire, decizia atacată cu cererea de revizuire contrazicând considerentele deciziei comerciale nr. 106/A/2009 a Curții de Apel Alba Iulia, cu privire la tranzacție și ale deciziei civile nr. 655/2013 a Curții de Apel Alba Iulia pronunțată în dosarul nr. x/2013.

Examinând cererea de revizuire în raport de excepția de inadmisibilitate, Înalta Curte constată următoarele:

Temeiul juridic al cererii de revizuire de față, astfel cum a fost precizat de revizuentă, este reprezentat de art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.

Potrivit textului legal citat, revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, poate fi promovată dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Prin urmare, pentru ca cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. să fie admisibilă, este necesară îndeplinirea cumulativă a condițiilor impuse de aceste prevederi legale, și anume existența triplei identități cu privire la părțile, obiectul și cauza litigiilor; existența unor hotărâri definitive contradictorii.

Motivul reglementării revizuirii prevăzute de textul legal mai sus menționat constă în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanțele au pronunțat hotărâri definitive potrivnice având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți, in asemenea cazuri, punerea în executare a hotărârilor nefiind posibilă.

În speță, condițiile de admisibilitate prevăzute de dispozițiile mai sus citate, în privința litigiilor în care s-au pronunțat hotărârile judecătorești, care, în opinia revizuentei sunt potrivnice, nu sunt îndeplinite cumulativ.

Astfel în primul litigiu care a format obiectul dosar nr. x/2008 al Curții de Apel Alba Iulia, fondul raporturilor juridice dintre părți a vizat acțiunea întemeiată pe dispozițiile art. 969 coroborat cu art. 46 C. civ., prin care reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe S.C. B. S.A. solicitând instanței obligarea pârâtei să pună la dispoziția reclamantei întreaga cantitate de 150.000 mc structură în vederea demolării și obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere.

În cel de al doilea litigiu, care a format obiectul dosarului nr. x/2012 al Tribunalului Hunedoara, asupra căruia poartă cererea de revizuire de față, fondul litigiului a vizat contestația la executarea silită, prin care reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.A. solicitând instanței să pronunțe o hotărâre prin care să stabilească suma ce urmează a fi plătită ca echivalent al valorii bunurilor imposibil de predat.

Astfel, obiectul judecății în cererile soluționate prin cele două hotărâri este diferit.

De asemenea, în speță nu este îndeplinită nici condiția existenței unor hotărâri definitive contradictorii, întrucât acest motiv de revizuire este destinat să înlăture existența unor hotărâri definitive, care în dispozitivul lor cuprind măsuri care nu se pot aduce la îndeplinire.

În situația de față, este evident că nu există imposibilitatea de a executa cele două hotărâri, iar revizuenta a avut cunoștință de existența primei hotărâri pe care a invocat-o pe calea apelului în cel de-al doilea dosar.

Mai mult decât atât, Tribunalul Hunedoara, instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se solicită, a analizat autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, revizuenta a invocat această excepție, bazându-se tocmai pe hotărârea pronunțată în dosar nr. x/2008 al Curții de Apel Alba Iulia.

Prin urmare, condițiile prevăzute de dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. nu sunt aplicabile în speță, deoarece, deși între cele două pricini există identitate de părți, obiectul și cauza acestora este diferită, iar decizia nr. 53/R/2016 pronunțată de către Curtea de Apel Hunedoara la 29.11.2016, nu încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 106/a/2009 din 27.11.2009 a Curții de Apel Alba Iulia.

Prin urmare, pentru toate considerente arătate în precedent, se constată că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile stipulate, în mod imperativ, de dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., motiv pentru care, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-revizuentă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 53/2017 din 14 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 iunie 2017.