Decizia nr. 2302/2019 — ÎCCJ, Secția I civilă — cerere de strămutare

Circumstanțele cauzei Prin cererea formulată la 23 mai 2019, petentul A. a solicitat strămutarea dosarelor nr. x/2018 și nr. y/2018, aflate pe rolul Judecătoriei Focșani, pentru motiv de bănuială legitimă.

Hotărârea recurată Prin Sentința civilă nr. 66/F- C. civ., pronunțată în camera de consiliu la 5 iulie 2019 de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, a fost respinsă cererea de strămutare formulată de petent.

Recursul declarat în cauză Împotriva Sentinței civile nr. 66/F- C. civ. pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, petentul A. a declarat recurs, la 11 iulie 2019. Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la 25 iulie 2019.

Procedura de filtru Prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului s-a reținut că recursul nu este admisibil având în vedere dispozițiile art. 144 alin. (2) C. proc. civ., hotărârea atacată fiind definitivă. În condițiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților pentru a formula, în scris, un punct de vedere. Prin punctul de vedere depus la 30 octombrie 2019, aflat la filele x, recurentul își exprimă poziția cu privire la cele reținute în cadrul raportului, considerând că recursul este admisibil în principiu, în măsura în care dispozițiile art. 144 alin. (2) C. proc. civ. sunt vădit neconstituționale, precum și că recursul îndeplinește condițiile de formă privind admisibilitatea. Totodată, înțelege să solicite suspendarea judecării recursului până la soluționarea definitivă a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 144 alin. (2) C. proc. civ.. De asemenea, invocă art. 413 C. proc. civ., art. 148 din Constituția României și art. 1, 6, 13, 14, 17 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Intimații Primarul Comunei Năruja, Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor de pe lângă Prefectura Vrancea și Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor de pe lângă Primăria Comunei Năruja nu au formulat puncte de vedere asupra raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului. Prin rezoluția din 19 noiembrie 2019, s-a fixat termen de judecată la 28 noiembrie 2019, în camera de consiliu, pentru analiza admisibilității în principiu a recursului. La acest termen de judecată, Înalta Curte a invocat excepția inadmisibilității formulării recursului, în raport de dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând recursul din perspectiva excepției inadmisibilității, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 66/F- C. civ. din 28 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, s-a soluționat cererea de strămutare a dosarelor nr. x/2018 și y/2018 ale Judecătoriei Focșani, formulată de petentul A., în sensul respingerii acesteia. Potrivit dispozițiilor art. 144 alin. (2) teza finală C. proc. civ., hotărârea asupra strămutării se dă fără motivare și este definitivă. Art. 457 alin. (1) C. proc. civ. prevede că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei, iar dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. arată că sunt hotărâri definitive hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului. Din interpretarea textelor procedurale mai sus menționate, rezultă că sentința atacată nu este susceptibilă de exercitarea controlului judiciar al recursului. Persoana interesată poate formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condițiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanțelor judecătorești și de soluționare a cererilor deduse judecății, implicit a căilor de atac. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii, motiv pentru care, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Ca atare, în raport de dispozițiile legale care reglementează normele procesuale aplicabile în cauză, Sentința civilă nr. 66/F- C. civ. pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, nu este supusă, prin lege, cenzurii căii de atac a recursului. Căile de atac, termenele și condițiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, legiuitorul având în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc judecata unui proces. În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga de la textele de lege pentru exercițiul unei căi de atac. Pentru aceste considerente, calea de atac a recursului formulat în cauză de petentul A., va fi respinsă, ca inadmisibilă, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ.