ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 17.01.2019

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 67/2019

HOTĂRÂRE
17.01.2019
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 67/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2014, reclamanta SC A. SRL Vorniceni - prin reprezentant legal, a chemat în judecată pe pârâtul B., pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 13.000 RON cu titlu de daune materiale și 7.000 RON daune morale, cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 440/30.03.2016, Judecătoria Săveni a admis acțiunea având ca obiect "răspundere delictuală pentru fapta proprie", formulată de reclamanta SC A. SRL Vorniceni - reprezentat legal de administrator C., în contradictoriu cu pârâtul B.. A obligat pârâtul B. la plata către reclamant a sumei de 9.107 RON, reprezentând despăgubiri materiale. A respins, ca neîntemeiată, acțiunea având ca obiect "daune morale" formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul, obligând pârâtul să plătească reclamantei suma de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv onorariu avocat conform chitanțelor seria x/30.03.2016, nr. x/14.01.2015 și nr. x/24.03.2014.

Împotriva sentinței instanței de fond a formulat apel pârâtul B., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin Decizia nr. 222 din 13 martie 2018 Tribunalul Botoșani, secția I civilă, a respins ca nefondat, apelul declarat de pârâtul apelant B., împotriva Sentinței civile nr. 440 din 30.03.2016 a Judecătoriei Săveni.

A admis apelul incident declarat de apelanta reclamantă SC A. SRL Vorniceni, împotriva Sentinței civile nr. 440 din 30.03.2016 a Judecătoriei Săveni, a schimbat, în parte, sentința mai sus menționată în sensul că a obligat pârâtul B. să plătească reclamantei SC A. SRL Vorniceni și suma de 1250 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

A obligat apelantul B. să plătească apelantei SC A. SRL suma de 1500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată din apel și a păstrat restul dispozițiilor sentinței ce nu contravin decizii.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul B., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin Decizia nr. 140 din 13.09.2018, Curtea de Apel Suceava a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în conformitate cu art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 9 octombrie 2018.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepția necompetenței materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 C. proc. civ. raportat la art. 494 din același cod, reține următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de Tribunalul Botoșani, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Prin Decizia nr. 18/2018 din 01 octombrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965/14.11.2018, s-a statuat că: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel."

A reținut instanța că, potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...) ".

Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziție tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziție să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii și până la 31 decembrie 2018 inclusiv.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunțării de către Curtea Constituțională a Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituțională.

Ulterior pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 de către Curtea Constituțională, ar fi fost util ca legiuitorul, dând eficiență dispozițiilor art. 147 alin. (1) din Constituție și art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, să stabilească instanța căreia urma să îi revină competența de a soluționa recursurile declarate împotriva deciziilor pronunțate de tribunale în soluționarea apelurilor promovate împotriva hotărârilor judecătoriilor, în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Un atare deziderat nu a fost atins însă, așa încât, în prezent, există un vid legislativ în ceea ce privește competența materială în soluționarea recursurilor împotriva hotărârilor pronunțate în apel în cereri evaluabile în bani cu o valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit dispozițiilor art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Așadar, prima teză a acestui text a atribuit instanței supreme competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curților de apel.

A doua teză a art. 97 pct. 1 din C. proc. civ. se referă la alte hotărâri, cum sunt cele ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale Biroului Electoral Central, ale secțiilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, în care instanței supreme îi revine competența de a soluționa recursuri, constituită fie în complet al unei secții, fie în Completul de 5 judecători.

Organizarea ierarhică a instanțelor judecătorești, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și art. 94 - 97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanțelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanțele superioare învestite cu soluționarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluțiile pronunțate de instanțele inferioare.

Astfel, în condițiile reglementării actuale, competența trebuie atribuită prin aplicarea principiului organizării judecătorești în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanțe a controlului judiciar din treaptă în treaptă, dispozițiile legale relevând că un atare sistem, în materie procesual civilă, nu a fost abandonat prin noul C. proc. civ.

Înalta Curte are, de asemenea, în vedere dispozițiile art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora: "Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I."

De aceea, în condițiile pronunțării deciziei recurate de către Tribunalul Botoșani, competența de soluționare a recursului aparține Curții de Apel Suceava, instanță în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a recursului declarat de pârâtul B. împotriva Deciziei nr. 222 A din 13 martie 2018, pronunțate de Tribunalul Botoșani, secția I civilă, în favoarea Curții de Apel Suceava.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2019.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2020-07-07
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1389/2020
de 35.000 euro către reclamantă, reprezentând daune morale, în loc de 65.000 euro și suma de 3.500 RON daune materiale, în loc de 5634,01 RON; a menținut celelalte dispoziții. Prin decizia nr. 434/27.02.2019, Înalta Curte de Casație și Just
ÎCCJ 2017-06-28
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1471/2018
râta SC B. SA și intervenientul C., având ca obiect pretenții. A dispus obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 40.000 euro cu titlu de daune morale și 66.036 euro, cu titlu de daune materiale și a respins capătul de cerere p
ÎCCJ 2019-01-17
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 94/2019
Asupra recursului de față, constată următoarele: Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și an
ÎCCJ 2019-01-17
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 85/2019
Asupra recursului de față, constată următoarele: Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și an
ÎCCJ 2020-09-30
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1772/2020
râta să plătească reclamantei B. suma de 105,5 RON cu titlu de daune materiale și echivalentul în RON al sumei de 25.000 euro daune morale; a obligat pârâta să plătească reclamantei C. suma de 2.048 RON cu titlu de daune materiale și echiva
Sursă