Decizia nr. 567/2020 — ÎCCJ, Secția I civilă — recurs

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin Decizia nr. 179/04.07.2003, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2003, a fost admisă contestația formulată de reclamanții A., B., C., D. și E. împotriva Deciziei nr. 196/2002, emisă de Primăria Deveselu, în contradictoriu cu intimata pârâtă Primăria Deveselu. La 13.06.2019, petenții A., F., C., D. și E. au formulat cerere de completare a dispozitivului Deciziei civile nr. 179 din 04.07.2003, învederând următoarele: Potrivit dispozitivului, această decizie face trimitere la expertiza ce a fost dispusă și efectuată, intimata Primăria Deveselu fiind obligată să restituie suprafața de 0,25 ha "identificată prin expertiză" . Petenții nu solicită punerea în executare, deoarece a intervenit prescripția și doresc să fie puși în posesie, chiar dacă acest act administrativ și premergător emiterii titlului de proprietate ar fi trebuit să se regăsească în titlu. Întrucât intimata a refuzat ani de-a rândul, au fost puși în posesie pe un alt teren al cărui amplasament nu corespunde nici titlului de proprietate, nici deciziei, petenții neputând fi decât simpli posesori, nu și proprietari. Neindicarea în dispozitiv a locului situării terenului lasă loc de interpretări, speculații și chiar abuz, astfel că o completare a acestuia raportat la expertiză ar obliga intimata să emită un proces-verbal corect și legal, deoarece se lovesc tot timpul de același refuz categoric al Comisiei locale, care motivează că "hotărârea nu este bună". În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 2812 C. proc. civ. În ședința din 10.07.2019, instanța a calificat cererea formulată ca fiind o cerere de lămurire dispozitiv.

Hotărârea de lămurire dispozitiv Prin încheierea nr. 14 din 10 iulie 2019, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a respins, ca nefondată, cererea petenților. În considerente, instanța a reținut următoarele: Potrivit art. 2811 alin. (1) C. proc. civ., în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice. În cauză, reclamantul G. a formulat contestație împotriva Dispoziției nr. 196/21.03.2002, emise de Primarul comunei Deveselu, solicitând restituirea în natură sau echivalent în bani a suprafeței de teren intravilan de 0,23 ha, din care 0,1 ha curți. Față de dispozițiile art. 129 C. proc. civ. și cele ale art. 2811 alin. (1) C. proc. civ., s-a constatat că instanța este învestită cu o cerere de lămurire a dispozitivului. Prin Decizia civilă nr. 179/04.07.2003, Curtea de Apel Craiova a admis contestația, obligând Primăria comunei Deveselu să restituie petentului suprafața de 0,25 ha, identificată de expertiză. Cererea de lămurire nu poate fi soluționată favorabil, având în vedere că, în cuprinsul raportului de expertiză, nu a fost identificată suprafața de teren. Mai mult, din susținerile părților rezultă că reclamanții au fost puși în posesie, aceștia refuzând amplasamentul pus la dispoziție de autoritățile locale și dorind, de fapt, vechiul amplasament, care parțial, așa cum rezultă din raportul de expertiză, este cuprins în titlul de proprietate emis unei alte persoane. Pe de altă parte, Curtea de Apel a reținut că nu se poate, pe calea unei astfel de cereri, să se stabilească dacă terenul în litigiu face obiectul Legii nr. 18/1991 sau al Legii nr. 10/2001, o astfel de solicitare neîncadrându-se în prevederile art. 2811 C. proc. civ., aspect ce trebuia lămurit cu ocazia soluționării cauzei.

Calea de atac formulată în cauză Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs petenții. În motivare, recurenții au expus parte din motivele pentru care a fost respinsă cererea de lămurire, anume că, din cuprinsul raportului de expertiză, nu a fost identificată suprafața de teren ce se solicită a fi restituită în prezentul litigiu. Deși, în raport de suprafața de 0,25 ha, sunt aplicabile atât prevederile Legii nr. 18/1991, cât și ale Legii nr. 10/2001, și cum considerentele Sentinței nr. 179/04.07.2003 a Curții de Apel Craiova, fac trimitere doar la expertiză, fără a dispune în concret în acest sens, Comisia locală și-a dovedit incapacitatea de a o pune în aplicare. Există mai multe indicii din care rezultă refuzul intimatei de a dori clarificarea acestei situații, lămurirea unui dispozitiv care a creat dubii, speculații și mai ales promisiuni din partea intimatei, recurenții arătând că nu au recurs la punerea în executare tocmai pentru imposibilitatea executării dispozitivului.

Apărările formulate în recurs. Intimata Primăria Deveselu nu a formulat întâmpinare.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând recursul sub aspectul posibilității de încadrare a criticilor formulate în cazurile de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele Potrivit art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar, în conformitate cu prevederile art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol. Deși nu se prevede în mod expres, este fără dubiu că, pentru a putea fi încadrate în motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., susținerile formulate pe calea recursului trebuie să vizeze soluția și argumentele instanței care a pronunțat hotărârea recurată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs. Prin încheierea nr. 14 din 10 iulie 2019, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a respins cererea de lămurire a dispozitivului Deciziei nr. 179/2003, inițiată de petenți, cu argumentarea că, pe de o parte, suprafața de teren de 0,25 ha, de care se prevalează reclamanții, nu a fost identificată prin raportul de expertiză, iar, pe de altă parte, aspectele vizând stabilirea regimului juridic al terenului în sensul că face obiectul Legii nr. 10/2001 sau nr. 18/1991, exced dispozițiilor art. 2811 C. proc. civ. și nu pot fi lămurite decât cu ocazia judecării pe fond a litigiului. Din cuprinsul cererii de recurs, Înalta Curte reține că recurenții nu au indicat și dezvoltat critici care să poată fi circumscrise unor motive de recurs dintre cele prevăzute la art. 304 C. proc. civ., nu au arătat în ce a constat greșeala instanței care a pronunțat hotărârea atacată din perspectiva dispozițiilor art. 2811 C. proc. civ. Aceștia s-au rezumat să reia aspecte care țin de fondul litigiului, evocate în cererea de lămurire de dispozitiv, susținând că suprafeței de teren în litigiu îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 18/1991 și ale Legii nr. 10/2001, iar Sentința nr. 179/2003 face doar trimitere la raportul de expertiză, fără a statua în concret cu privire la cei 0,25 ha. Sunt indicii care conduc la refuzul intimatei de a clarifica această situație, iar punerea în executare a titlului executoriu nu se poate face tocmai pentru că dispozitivul lui nu este clar. Or, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței raportat la considerentele avute în vedere la pronunțarea soluției și încadrarea acestora în motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ. întrucât, potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea unei hotărâri. Așa fiind, cum aspectele invocate de recurenți nu se pot configura în critici susceptibile de încadrare în cazurile de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ. și cum nu se pot reține, în speță, motive de ordine publică ce pot fi invocate din oficiu în susținerea casării/modificării încheierii recurate și care să determine incidența dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a constata nulitatea recursului în baza prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.