ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1366/2020
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1366/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Asupra cererii de chemare în judecată de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Contestația formulată
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 11 septembrie 2019, contestatoarea A., judecător în cadrul Tribunalului Constanța, a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, anularea Hotărârii nr. 1270 din 3 septembrie 2019 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru Judecători și obligarea intimatului la emiterea unei noi hotărâri, prin care să dispună admiterea cererii sale formulate la data de 23 august 2019 și amânarea datei transferului, de la Tribunalul Constanța la Tribunalul Bihor, pentru data de 1 iunie 2020.
Prin cererea înregistrată la data de 11 noiembrie 2019, contestatoarea a solicitat să se ia act de renunțarea la judecată, în temeiul art. 406 din C. proc. civ.
Apărarea intimatului
3.1. Prin întâmpinare, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a invocat excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, susținând, în esență, că hotărârea atacată nu face parte din categoria hotărârilor strict și limitativ prevăzute de art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, fiind aplicabile dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004. Pe fond, a solicitat respingerea contestației, ca neîntemeiată.
3.2. Prin notele scrise depuse la dosar, intimatul a solicitat să se ia act de cererea de renunțare la judecată.
Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție
Analizând, cu prioritate, conform art. 248 din C. proc. civ., coroborat cu art. 131 și art. 132 din același cod, excepția necompetenței materiale invocată de intimat prin întâmpinare, Înalta Curte reține următoarele:
Potrivit art. 29 alin. (4) - (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare:
"Art. 29 - (...)
(4) Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii, în plen și în secții, se iau prin vot direct și secret și se motivează.
(5) Hotărârile plenului privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor se redactează în cel mult 20 de zile și se comunică de îndată.
(6) Hotărârile prevăzute la alin. (5) se publică în Buletinul Oficial al Consiliului Superior al Magistraturii și pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii în termen de 10 zile de la redactare.
(7) Hotărârile prevăzute la alin. (5) pot fi atacate cu contestație de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la secția de contencios administrativ și fiscal, a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Contestația se judecă în complet format din 3 judecători."
Din analiza acestui text de lege rezultă că numai hotărârile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor pot fi atacate cu contestație direct la secția de contencios administrativ și fiscal, a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
De asemenea, potrivit art. 9 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 207/2018,
"Art. 9 - Hotărârile secției pentru judecători, respectiv ale secției pentru procurori ale Consiliului Superior al Magistraturii, în orice alte situații decât cele prevăzute la art. 134 alin. (3) din Constituția României, republicată, în care Consiliul Superior al Magistraturii îndeplinește rolul de instanță de judecată în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor și procurorilor, pot fi atacate la secția de contencios administrativ a curții de apel competente, conform dreptului comun."
Prin urmare, Înalta Curte apreciază că soluționarea contestației împotriva hotărârii ce formează obiectul prezentei cauze se realizează potrivit dreptului comun, reprezentat de art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004, conform căruia, raportat la rangul central al emitentului actului, competența materială de soluționare în fond revine secției de contencios administrativ și fiscal, a Curții de Apel Constanța, instanță competentă teritorial în raport cu domiciliul contestatoarei.
Temeiul legal al soluției adoptate
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va declina competența de soluționare a cauzei la Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Declină competența de soluționarea a contestației formulate de A. împotriva Hotărârii nr. 1270 din 3 septembrie 2019 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători la Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, spre competentă soluționare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 martie 2020.