ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2533/2019

Asupra cererii de chemare în judecată de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 5 decembrie 2019, contestatoarea A. - Judecător la Judecătoria Beiuș - a solicitat anularea Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1063 din 12 noiembrie 2018 prin care s-a respins cererea de transfer de la Judecătoria Beiuș la Judecătoria Oradea

Contestatoarea a invocat în drept dispozițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea, ca neîntemeiată a contestației, susținând, în esență, că hotărârea atacată este legală și temeinică.

Prin răspunsul la întâmpinare, contestatoarea a reluat susținerile din cererea introductivă de instanță.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

În temeiul art. 248 alin. (1) și (2) coroborat cu art. 131 alin. (1) și art. 132 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., examinând cu prioritate excepția necompetenței materiale a instanței, invocată în temeiul art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Se constată că, prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, contestatoarea A. a solicitat anularea Hotărârii nr. 1063 din 12 noiembrie 2018 pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru Judecători.

Prin Hotărârea nr. 1063 din 12 noiembrie 2018 pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători, s-a respins cererea de transfer de la Judecătoria Beiuș, la Judecătoria Oradea formulată de doamna judecător A.

Sub aspectul competenței materiale a Înaltei Curți de a soluționa în primă instanță contestația formulată, urmează a se analiza dacă hotărârea respectivă se circumscrie prevederilor art. 29 alin. (4) - (9) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit art. 29 alin. (4) - (9) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare:

"Art. 29. - (...)

(4) Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii, în plen și în secții, se iau prin vot direct și secret și se motivează.

(5) Hotărârile plenului privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor se redactează în cel mult 20 de zile și se comunică de îndată.

(6) Hotărârile prevăzute la alin. (5) se publică în Buletinul Oficial al Consiliului Superior al Magistraturii și pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii în termen de 10 zile de la redactare.

(7) Hotărârile prevăzute la alin. (5) pot fi atacate cu contestație de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la secția de contencios administrativ și fiscal, a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Contestația se judecă în complet format din 3 judecători.

Rezultă că, potrivit art. 29 alin. (5) și (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, numai hotărârile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor pot fi atacate cu contestație direct la secția de contencios administrativ și fiscal, a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Totodată, se reține că art. 9 din Legea nr. 304/2004 de organizare judiciară, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 207/2018, prevede că:

Hotărârile secției pentru judecători, respectiv ale secției pentru procurori ale Consiliului Superior al Magistraturii, în orice alte situații decât cele prevăzute la art. 134 alin. (3) din Constituția României, republicată, în care Consiliul Superior al Magistraturii îndeplinește rolul de instanță de judecată în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor și procurorilor, pot fi atacate la secția de contencios administrativ a curții de apel competente, conform dreptului comun.

În consecința, cum prezenta hotărâre nu este pronunțată în materie disciplinară, contestarea acesteia se face conform dreptului comun, reprezentat de dispozițiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, respectiv art. 10 alin. (1) teza a doua și alin. (3) din Legea nr. 554/2004, conform cărora, raportat la rangul central al emitentului actului, competența materială de soluționare în fond revine secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Oradea, instanță competentă teritorial în raport cu domiciliul contestatoarei.

Temeiul de drept al soluției pronunțate.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 248 alin. (1) și (2) coroborat cu art. 132 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția necompetenței materiale a instanței și, având în vedere prevederile art. 9 din Legea nr. 304/2004 și 10 alin. (1) teza a doua și alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va trimite cauza, spre competentă soluționare, la Curtea de Apel Oradea, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Declină competența de soluționarea a contestației formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 1063 din 12 noiembrie 2018 pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii, în favoarea Curții de Apel Oradea, secția contencios administrativ și fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 mai 2019.

GGC - GV