ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6118/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 22 iunie 2012 reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială a Orașului Pantelimon prin Primar I.M., în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României și Camera de Conturi Ilfov a solicitat anularea în totalitate a încheierii din 25 mai 2012 emisă de prima pârâtă, admiterea contestației formulate împotriva deciziei emisă de cea de-a doua pârâtă și, pe cale de consecință, anularea parțială a deciziei în sensul anulării măsurilor dispuse la pct. 1.1 lit. a), b), c) și a celor de la pct. 11.1 lit. b) și c), cu cheltuieli de judecată.

2.Hotărârea Tribunalului A. Prin sentința nr. 4418 din 8 noiembrie 2012 a Tribunalului București a fost declinată competența de soluționare a litigiului dintre reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială a Orașului Pantelimon prin Primar I.M., în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României și Camera de Conturi Ilfov în favoarea Curții de Apel București. B. Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formării convingerii instanței. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că obiectul acțiunii de față îl constituie anularea în totalitate a încheierii din 25 mai 2012 emisă de Curtea de Conturi a României și admiterea contestației formulate împotriva deciziei emisă de Camera de Conturi Ilfov.

Potrivit dispozițiilor pct. 228 din Hotărârea Plenului Curții de Conturi, în vigoare, „Competența de soluționare a sesizării formulate de conducătorul entității verificate împotriva încheierii emise de Comisia de soluționare a contestațiilor aparține secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel în a cărei rază teritorială se află sediul entității verificate, în condițiile legii contenciosului administrativ.” Instanța a reținut că entitatea verificată este Unitatea Administrativ-Teritorială a Orașului Pantelimon , iar sediul său se află în circumscripția Curții de Apel București, astfel că, în temeiul art. 10 alin. ( 1 ) teza II din Legea nr. 554/2004, potrivit căreia litigiile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale Curților de Apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel, competența aparține acestei Curți.

3. Hotărârea Curții de Apel A. Prin sentința nr. 622 din 11 februarie 2013 a Curții de Apel București a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București. Constatând ivit un conflict negativ de competență, a fost înaintat dosarul la Î.C.C.J., pentru pronunțarea regulatorului de competență. B. Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formării convingerii instanței. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că practica I.C.C.J. este în sensul că actul administrativ care produce efecte juridice și care este supus obligației de executare este decizia emisă de Camera de conturi județeană, care este o autoritate publică de nivel local, astfel încât competența de soluționare a litigiului a fost stabilită în favoarea tribunalului, fiind incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.

II. Decizia pronunțată de Înalta Curte Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 20, 21, 22 C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează: Înalta Curte a constatat că, în cauza de față, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 20 pct. 2 C. proc. civ. dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe, prin hotărâri irevocabile, s-au declarat necompetente să judece același litigiu.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică locală, a deciziei Camerei de Conturi a Județului Ilfov, precum și a hotărârii emise în soluționarea contestației formulate împotriva deciziei arătate, respectiv a încheierii din 25 mai 2012 a Curții de Conturi a României. Înalta Curte reține că dispozițiile din regulamentul Curții de Conturi nu pot fi aplicate cu prioritate față de Legea contenciosului administrativ aplicabilă. Dispozițiile pct. 228 și pct. 229 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și modificarea actelor rezultate din aceste activități aprobat prin hotărârea din 4 noiembrie 2010 publicat în M. Of.

la data de 13 decembrie 2010, prevăd: competența de soluționare a sesizării formulate de conducătorul unității verificate împotriva încheierii emise de Comisia de soluționare a contestațiilor aparține secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel în a cărei rază teritorială se află sediul entității verificate, în condițiile Legii contenciosului administrativ. Cauzele aflate pe rolul instanțelor la data publicării prezentului Regulament în M. Of. al României, Partea I , vor continua să se judece potrivit regulamentului aplicabil în momentul sesizării instanței.

Înalta Curte constată că „Regulamentul” a fost adoptat în vederea organizării executării Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (2) și art. 33 alin. (1) din lege, iar prevederile pct. 228, 229 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 130/2010 nu pot înfrânge dispozițiile Legii nr. 554/2004, care reprezintă dreptul comun în materia contenciosului administrativ și la care însuși Regulamentul face trimitere.

Referindu-se la competența instanțelor de contencios administrativ, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede: „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, de până la 500.000 RON, se soluționează, în fond, de Tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, mai mari de 500.000 RON, se soluționează, în fond, de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale Curților de Apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel”.

Înalta Curte a reținut că Legea contenciosului administrativ a stabilit, prin dispozițiile art. 10, competența materială de soluționare a cauzelor în raport de două criterii și anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul și al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora. Având în vedere obiectul cauzei de față, care privește un act administrativ emis de o autoritate publică locală, respectiv decizia emisă de Camera de Conturi a Județului Ilfov, competența de soluționare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul locului ocupat de organul emitent al actului atacat. Având în vedere considerentele expuse cât și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc.

civ., Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei deduse judecății și care formează obiectul conflictului de competență în favoarea Tribunalului București, Secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Unitatea Administrativ Teritorială a orașului Pantelimon prin primar I.M. și pârâții Curtea de Conturi a României și Camera de conturi Ilfov în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 septembrie 2013.