ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 239/2021

Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 862/A din 8 iunie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în Dosarul nr. x/2006, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-au admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT și de inculpații A., B., C., D. și E. împotriva Sentinței penale nr. 2858 din 16 decembrie 2014 a Tribunalului București pronunțată în Dosarul nr. x/2006.

S-a desființat, în parte, Sentința penală nr. 2858 din 16 decembrie 2014 a Tribunalului București pronunțată în Dosarul nr. x/2006 și, în rejudecare, printre altele:

VIII. S-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă promovată de partea civilă SC F. SA Onești, prin lichidator judiciar SC G. SRL.

IX. În baza art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a confiscat de la inculpații B., H., E., I. și de la părțile responsabile civilmente SC J. SRL (prin administrator judiciar CII K.) și SC L. SRL (prin administrator judiciar M.) suma de 137.442.576,7 RON RON, dobândită prin săvârșirea infracțiunilor și care nu servește la despăgubirea persoanei vătămate SC ... SA ONEȘTI, la care se adaugă dobânzile și penalitățile aferente calculate potrivit legislației fiscale în vigoare, de la data producerii prejudiciului și până la data executării integrale a plății.

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul A. și de la partea responsabilă civilmente SC N. SA, de la inculpatul B. și de la părțile responsabile civilmente SC J. SRL (prin administrator judiciar CII K.) și SC L. SRL (prin administrator judiciar M.) și de la inculpații C. și D. suma de 162.993.336,8 RON RON (143.491.167 + 19.502.169,8 RON RON), care nu servește despăgubirii persoanei vătămate SC F. SA, la care se adaugă majorările și penalitățile aferente calculate potrivit legislației fiscale în vigoare, de la data producerii prejudiciului și până la data executării integrale a plății.

În baza art. 33 alin. (1) și (3) din Legea nr. 656/2002 modificată raportat la art. 112 alin. (1) lit. e) și art. 112 alin. (6) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul A. suma de 21.697.600 RON RON, reprezentând valoarea creanței dobândite de inculpat față de SC N. SA

X. În baza art. 32 din Legea nr. 656/2002 și a art. 249 C. proc. pen., s-a menținut măsura sechestrului asigurător instituită prin ordonanțele procurorului din datele de 12 ianuarie 2005 (Dosar nr. x/2003); 15 decembrie 2005 (Dosar nr. x/2005); 19 ianuarie 2006; 17 aprilie 2006; 18 aprilie 2006; 23 iunie 2006 și 4 iulie 2006, cu mențiunea că suma de 15.224.450 RON asupra căreia s-a instituit sechestrul a fost transferată din contul x aparținând L. SRL în contul deschis de administratorul judiciar M. la O.), asupra bunurilor aparținând inculpaților B., A., H. și părților responsabile civilmente SC P. (actualmente SC J. SRL prin administrator judiciar CII K.) și SC N. SA, măsură pe care a instituit-o, respectiv a extins-o asupra tuturor bunurilor mobile și imobile aparținând tuturor inculpaților și tuturor părților responsabile civilmente, inclusiv asupra conturilor, a dobânzilor aferente sumelor înscrise la credit, ce vor curge în continuare conform contractelor încheiate cu unitatea bancară și asupra activelor societăților comerciale la care inculpații și părțile responsabile civilmente figurează ca împuterniciți, beneficiari reali, asociați (acționari) sau administratori, situate în țară sau în străinătate, cu evidențierea tuturor actelor de dispoziție efectuate asupra acestora, care se vor identifica în cursul procedurii de îndeplinire a măsurilor asigurătorii, după cum urmează:

- până la concurența sumei de 184.690.936,8 RON RON (162.993.336,8 RON + 21.697.600 RON RON), la care se adaugă majorările și penalitățile aferente calculate potrivit legislației fiscale în vigoare, de la data producerii prejudiciului și până la data executării integrale a plății, în ceea ce îl privește pe inculpatul A.;

- până la concurența sumei de 162.993.336,8 RON RON, la care se adaugă majorările și penalitățile aferente calculate potrivit legislației fiscale în vigoare, de la data producerii prejudiciului și până la data executării integrale a plății, în ceea ce îi privește pe partea responsabila civilmente SC N. SA și pe inculpații C. și D.;

- până la concurența sumei de 300.435.913,5 RON RON (137.442.576,7 + 162.993.336,8 RON), la care se adaugă dobânzile și penalitățile aferente calculate potrivit legislației fiscale în vigoare, de la data producerii prejudiciului și până la data executării integrale a plății, în ceea ce îi privește pe inculpatul B. și părțile responsabile civilmente SC P. (actualmente SC J. SRL prin administrator judiciar CII K.) și SC L. SRL BUCUREȘTI (prin administrator judiciar M.);

- până la concurența sumei de 137.442.576,7 RON RON, la care se adaugă dobânzile și penalitățile aferente calculate potrivit legislației fiscale în vigoare, de la data producerii prejudiciului și până la data executării integrale a plății, în ceea ce îi privește pe inculpații H., E. și I.

În cursul de aducere la îndeplinire a măsurilor asigurătorii se va stabili și destinația sumei de 15.224.450 RON, asupra căreia s-a instituit sechestrul din 4 iulie 2006, care a fost transferată din contul x aparținând L. SRL în contul deschis de administratorul judiciar M. la O.), având în vedere că asupra acestei sume de bani a fost menținut sechestrul prin Sentința penală nr. 2858 din data de 16 decembrie 2014 a Tribunalului București, secția I Penală, iar în măsura în care s-a dispus de emolumentul acestui transfer se vor sechestra bunuri până la concurența sumei cuprinse în ordinul de sechestru.

În baza art. 250 C. proc. pen., s-a dispus luarea măsurii asigurătorii a popririi asupra sumelor de bani datorate cu orice titlu inculpaților sau părților responsabile civilmente de către o a treia persoană ori de persoanele păgubite, în limitele prevăzute de lege, de la data primirii prezentei decizii, sumele de bani datorate de debitori urmând a fi consemnate la dispoziția organului de executare, în termen de 5 zile de la scadență, recipisele urmând a fi predate organului de executare în termen de 24 de ore de la consemnare.

(...)

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-au respins, ca nefondate, apelurile formulate de inculpații H. și I. și de părțile responsabile civilmente SC N. SA și SC J. SRL și părțile civile SC F. SA ONEȘTI, prin lichidator judiciar SC G. SRL, și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (actualmente Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului), împotriva Sentinței penale nr. 2858 din 16 decembrie 2014 a Tribunalului București pronunțată în Dosarul cu nr. x/2006.

S-au respins ca rămase fără obiect contestațiile formulate de către inculpatul A., inculpatul D., partea responsabilă civilmente SC N. SA și intimații Q. și Vulcan SA, prin lichidator judiciar R., împotriva măsurilor asigurătorii dispuse prin încheierea de ședință din data de 11 mai 2015 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală.

Împotriva Deciziei penale nr. 862/A din 8 iunie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în Dosarul nr. x/2006, la data de 9 noiembrie 2020, contestatoarea SC S. SA prin lichidator judiciar T. a formulat contestație, în temeiul art. 2501 alin. (4) C. proc. pen. (introdus prin Legea nr. 228/2020 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul penal (publicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 1019 din 2 noiembrie 2020).

S-a arătat că prezenta contestație este formulată împotriva măsurii sechestrului asigurător dispusă asupra bunurilor mobile și imobile proprietatea S. SA - în faliment, în vederea recuperării pagubei produsă prin infracțiunile deduse judecății, menținută prin Decizia nr. 862/A din 8 iunie 2015 de Curtea de Apel București, secția a II-a penală; instanța nu a oferit terților posibilitatea de a se apăra în temeiul art. 250 alin. (6) C. proc. pen., iar direct prin decizia menționată a schimbat destinația măsurilor de indisponibilizare, din scopul inițial pentru care au fost înființate, în garantarea executării măsurii confiscării speciale, fără citare și fără să fie pusă în discuția părților, în condițiile în care societatea S. SA nu a fost parte în dosarul de referință.

Totodată, s-a arătat că prezenta contestație este întemeiată și pe raționamentele expuse de Curtea Constituțională în considerentele Deciziei nr. 24/2016, care au fost preluate și transpuse parțial în textul art. 2501 C. proc. pen.

În baza art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., s-a solicitat admiterea contestației, desființarea deciziei atacate și rejudecarea cauzei de completul care a pronunțat-o.

Totodată, în urma admiterii contestației, s-a solicitat anularea tuturor proceselor-verbale de sechestru întocmite de ANAF din data de 31 august 2015 cu privire la bunurile imobile și mobile ale societății, prin care s-a procedat la aplicarea sechestrului asigurător în temeiul Sentinței penale nr. 2858/2014, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 862/A din 8 iunie 2015 a Curții de Apel București, secția a II-a penală în Dosarul nr. x/2006.

Examinând contestația formulată, prin prisma excepției de inadmisibilitate invocată de reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte reține următoarele:

Dând eficiență principiilor legalității căilor de atac și liberului acces la justiție, reglementate de dispozițiile art. 129 și art. 21 din Constituția României, precum și exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice, admisibilitatea acestora fiind condiționată de exercitarea lor potrivit legii, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Așadar, revine părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Conform art. 4251 alin. (1) C. proc. pen., calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile articolului fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.

În cauză, la data de 9 noiembrie 2020, a fost exercitată o contestație împotriva deciziei instanței de apel (hotărârea fiind definitivă la data pronunțării, respectiv 8 iunie 2015), fiind invocate ca temei dispozițiile art. 2501 alin. (4) C. proc. pen., normă în vigoare începând cu data de 5 noiembrie 2020 (introdusă prin Legea nr. 228/2020).

Ca atare, Înalta Curte amintește că, potrivit art. 250 alin. (6) C. proc. pen., "împotriva modului de aducere la îndeplinire a măsurii asigurătorii luate de către judecătorul de cameră preliminară ori de către instanța de judecată, procurorul, suspectul ori inculpatul sau orice altă persoană interesată poate face contestație la acest judecător ori la această instanță, în termen de 3 zile de la data punerii în executare a măsurii".

Totodată, potrivit art. 250 alin. (8) C. proc. pen., "după rămânerea definitivă a hotărârii, se poate face contestație potrivit legii civile numai asupra modului de aducere la îndeplinire a măsurii asigurătorii".

Prin Decizia nr. 24 din data de 20 ianuarie 2016, Curtea Constituțională a României a constatat că, soluția legislativă cuprinsă în art. 250 alin. (6) din C. proc. pen., care nu permitea și contestarea luării măsurii asigurătorii de către judecătorul de cameră preliminară ori de către instanța de judecată (ci numai contestarea modului de aducere la îndeplinire a măsurii), este neconstituțională.

Ulterior pronunțării acestei decizii, prin art. 2501 alin. (1) C. proc. pen. (introdus prin pct. 63 din O.U.G. nr. 18/2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 389 din data de 23 mai 2016), s-a reglementat contestarea măsurilor asigurătorii dispuse în cursul judecății, prevăzându-se, în mod expres, competența materială de judecare a contestației împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea unei măsuri asigurătorii în cursul judecății în sarcina instanței ierarhic superioare celei care a pronunțat încheierea atacată.

Prin art. 2501 alin. (4) C. proc. pen. (introdus prin Legea nr. 228/2020 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul penal (publicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 1019 din 2 noiembrie 2020), legiuitorul a stabilit că în cazul în care măsura asigurătorie s-a dispus direct prin hotărârea instanței de apel, dispozițiile alin. (1) - (3) ale art. 2501 C. proc. pen. se aplică în mod corespunzător.

În aceste coordonate, având în vedere că sunt contestate dispozițiile deciziei instanței de apel, aceasta fiind o hotărâre definitivă pronunțată cu mult înainte de modificarea legislativă intervenită prin Legea nr. 228/2020, dar și de pronunțarea Deciziei nr. 24/2016 a Curții Constituționale, Înalta Curte constată că, în speță, se pune problema admisibilității exercitării unei căi de atac nou introduse pentru aspecte statuate anterior în mod definitiv.

Analizând din această perspectivă contestația formulată, Înalta Curte constată că este inadmisibilă, întrucât dispozițiile art. 2501 alin. (4) C. proc. pen. nu conferă posibilitatea exercitării unei căi de atac ce nu era prevăzută de lege la data pronunțării deciziei definitive.

În acest sens, Înalta Curte are în vedere că potrivit art. 13 alin. (1) C. proc. pen., legea procesuală penală se aplică actelor efectuate și măsurilor dispuse după momentul intrării sale în vigoare, cu excepția situațiilor expres prevăzute în dispozițiile tranzitorii.

Legea nr. 228/2020 nu conține dispoziții tranzitorii astfel că, potrivit principiului constituțional consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție (legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile), posibilitatea exercitării contestației în temeiul art. 2501 alin. (4) C. proc. pen. nu se naște decât pentru viitor, de la momentul intrării în vigoare a acestei legi.

Totodată, Înalta Curte constată că nici raportarea la Decizia nr. 24/2016 a Curții Constituționale nu poate justifica exercitarea căii de atac în speța de față, având în vedere principiul aplicării numai pentru viitor a deciziilor Curții Constituționale, consacrat de art. 147 alin. (4) din Constituție ("De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor", astfel cum este reafirmat în paragraful 33 al deciziei instanței constituționale).

Așadar, la data de 08 iunie 2015, data pronunțării deciziei definitive atacate, dispozițiile prevăzute de art. 250 alin. (6) C. proc. pen. se bucurau de prezumția de constituționalitate, calea de atac a contestației nefiind recunoscută.

Față de considerentele expuse, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatoarea SC S. SA prin lichidator judiciar T. împotriva Deciziei penale nr. 862/A din 8 iunie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2006.

Va obliga contestatoarea la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatoarea SC S. SA prin lichidator judiciar T. împotriva Deciziei penale nr. 862/A din 8 iunie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2006.

Obligă contestatoarea la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 martie 2021.

Procesat de GGC - LM