ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 663/2016

Decizia nr. 663/2016

Deliberând asupra cauzei penale de față;

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 862/A din 08 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/3/2006, s-a dispus, cu relevanță în cauza de față ce vizează contestarea unei măsuri asigurătorii,

respingerea ca neîntemeiată a acțiunii civile promovată de partea civilă SC A. SA Onești, prin lichidator judiciar SC B. SRL.

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., a fost confiscată de la inculpații C., D., E., F. și de la părțile responsabile civilmente SC G. SRL (prin administrator judiciar H.) și SC I. SRL (prin administrator judiciar SC J. IPURL) suma de 137.442.576,7 lei dobândită prin săvârșirea infracțiunilor și care nu servește la despăgubirea persoanei vătămate SC K. SA Onești, la care se adaugă dobânzile și penalitățile aferente calculate potrivit legislației fiscale în vigoare, de la data producerii prejudiciului și până la data executării integrale a plății.

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., a fost confiscată de la inculpatul L. și de la partea responsabilă civilmente SC M. SA, de la inculpatul C. și de la părțile responsabile civilmente SC G. SRL (prin administrator judiciar H.) și SC I. SRL (prin administrator judiciar SC J. IPURL) și de la inculpații N. și O. suma de 162.993.336,8 lei (143.491.167 + 19.502.169,8 lei), care nu servește despăgubirii persoanei vătămate SC A. SA, la care se adaugă majorările și penalitățile aferente calculate potrivit legislației fiscale în vigoare, de la data producerii prejudiciului și până la data executării integrale a plății.

În baza art. 33 alin. (1) și (3) din Legea nr. 656/2002 modificată rap. la art. 112 alin. (1) lit. e) și art. 112 alin. (6) C. pen., a fost confiscată de la inculpatul L. suma de 21.697.600 lei, reprezentând valoarea creanței dobândite de inculpat față de SC M. SA.

În baza art. 32 din Legea nr. 656/2002 și a art. 249 C. proc. pen., s-a dispus menținerea

măsurii sechestrului asigurator

instituită prin ordonanțele procurorului din datele de 12 ianuarie 2005 (Dosar nr. x/P/2003 - filele 43-55, vol. 24 d.u.p.), 15 decembrie 2005 (Dosar nr. x/D/P/2005, filele 222-225, vol. 24 d.u.p.), 19 ianuarie 2006 (filele 192-203, vol. 24 d.u.p.), 17 aprilie 2006 (filele 283-300, vol. 24 d.u.p.), 18 aprilie 2006 (filele 264-282, vol. 24, d.u.p.), 23 iunie 2006 (filele 368-386, vol. 24, d.u.p.) și 04 iulie 2006 (filele 310-330, vol. 24 d.u.p. - cu mențiunea că suma de 15.224.450 lei asupra căreia s-a instituit sechestrul a fost transferata din contul aparținând SC I. SRL în contul deschis de administratorul judiciar SC P. IPURL la SC R. SA - Sucursala Kiseleff), asupra bunurilor aparținând inculpaților C., L., D. și părților responsabile civilmente SC S. SRL București (actualmente SC G. SRL prin administrator judiciar H.) și SC M. SA, măsură care a fost instituită, respectiv extinsă asupra tuturor bunurilor mobile și imobile aparținând tuturor inculpaților și tuturor părților responsabile civilmente, inclusiv asupra conturilor, a dobânzilor aferente sumelor înscrise la credit, ce vor curge în continuare conform contractelor

încheiate cu unitatea bancară și asupra activelor societăților comerciale la care inculpații și părțile responsabile civilmente figurează ca împuterniciți, beneficiari reali, asociați (acționari) sau administratori, situate în țară sau în străinătate

, cu evidențierea tuturor actelor de dispoziție efectuate asupra acestora, care se vor identifica în cursul procedurii de îndeplinire a măsurilor asiguratorii, după cum urmează:

- până la concurența sumei de 184.690.936,8 lei (162.993.336,8 lei +

21.697.600 lei),

la care se adaugă majorările și penalitățile aferente calculate potrivit legislației fiscale în vigoare, de la data producerii prejudiciului și până la data executării integrale a plății, în ceea ce îl privește pe inculpatul L.;

- până la concurența sumei de 162.993.336,8 lei, la care se adaugă majorările si penalitățile aferente calculate potrivit legislației fiscale în vigoare, de la data producerii prejudiciului și până la data executării integrale a plății, în ceea ce îi privește pe partea responsabila civilmente SC M. SA și pe inculpații N. și O.;

- până la concurența sumei de 300.435.913,5 lei

(137.442.576,7 + 162.993.336,8 lei), la care se adaugă dobânzile și penalitățile aferente calculate potrivit legislației fiscale în vigoare, de la data producerii prejudiciului și până la data executării integrale a plății, în ceea ce îi privește pe inculpatul C. și părțile responsabile civilmente SC S. SRL București (actualmente SC G. SRL prin administrator judiciar H.) și SC I. SRL București (prin administrator judiciar SC J. IPURL);

- până la concurența sumei de 137.442.576,7 lei,

la care se adaugă dobânzile și penalitățile aferente calculate potrivit legislației fiscale în vigoare, de la data producerii prejudiciului și până la data executării integrale a plății, în ceea ce îi privește pe inculpații D., E. și F..

În cursul de aducere la îndeplinire a măsurilor asigurătorii se va stabili și destinația sumei de 15.224.450 lei, asupra căreia s-a instituit sechestrul din 04 iulie 2006 (filele 310-330, vol. 24 d.u.p.), care a fost transferată din contul aparținând SC I. SRL în contul deschis de administratorul judiciar SC P. IPURL la SC R. SA - Sucursala Kiseleff), având în vedere că asupra acestei sume de bani a fost menținut sechestrul prin sentința penală nr. 2858 din data de 16 decembrie 2014 a Tribunalului București, secția I penală, iar în măsura în care s-a dispus de emolumentul acestui transfer se vor sechestra bunuri până la concurența sumei cuprinse în ordinul de sechestru.

În baza art. 250 C. proc. pen., s-a dispus luarea măsurii asigurătorii a popririi asupra sumelor de bani datorate cu orice titlu inculpaților sau părților responsabile civilmente de către o a treia persoană ori de persoanele păgubite, în limitele prevăzute de lege, de la data primirii prezentei decizii, sumele de bani datorate de debitori urmând a fi consemnate la dispoziția organului de executare, în termen de 5 zile de la scadență, recipisele urmând a fi predate organului de executare în termen de 24 de ore de la consemnare.

În baza art. 251 C. proc. pen. și art. 129 alin. (6) C. proc. fisc., a fost desemnat ca organ însărcinat cu punerea în executare efectivă a măsurilor asigurătorii și a măsurilor de siguranță dispuse prin prezenta organele de cercetare penală (desemnate de procurorul-șef al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Structura Centrală) și Administrația Finanțelor Publice, care vor colabora cu:

a) Biroul pentru prevenirea criminalității și de cooperare cu oficiile de recuperare a creanțelor din statele membre ale Uniunii Europene din cadrul Ministerului Justiției, în calitate de Oficiu Național pentru Recuperarea Creanțelor în domeniul urmăririi și identificării produselor provenite din săvârșirea de infracțiuni sau a altor bunuri având legătură cu infracțiunile; b) Agenția Națională de Administrare Fiscală; c) Oficiul Național al Registrului Comerțului; d) Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor; e) Autoritatea Națională a Vămilor; f) Garda Financiară; g) Banca Națională a României; h) Inspectoratul General al Poliției Române; i) Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară; j) orice altă autoritate sau instituție publică, inclusiv cele responsabile de gestionarea, administrarea și valorificarea bunurilor asupra cărora au fost instituite măsuri asigurătorii, precum și a celor care fac obiectul confiscării speciale.

Împotriva măsurii asigurătorii luate de către Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin Decizia nr. 862/A din 08 iunie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/3/2006 a formulat contestație petenta

SC T. SA.

Prin Decizia penală nr. 699/A din 18 aprilie 2016 pronunțată în Dosarul nr. x/2/2016, Curtea de Apel București, secția I penală, în temeiul art. 50 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 425

1

alin. (1), (5) C. proc. pen. a declinat competența de judecare a contestației formulate de contestatoarea SC T. SA, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a dispune în acest sens, s-a reținut că prezenta cauză are ca obiect contestația formulată împotriva măsurii asigurătorii dispuse prin Decizia penală nr. 862/A din 08 iunie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/3/2006.

Făcând trimitere la considerentele și dispozitivul Deciziei nr. 24/2016 a Curții Constituționale s-a arătat că, prin decizia anterior menționată, a fost instituită de jure, chiar în lipsa unei reglementări legislative, o cale de atac împotriva dispoziției de luare a unei măsuri asigurătorii, inclusiv de către instanța de apel.

Prin raportare la dispozițiile art. 250 C. proc. pen., care reglementează „contestarea măsurilor asigurătorii”, s-a arătat că o astfel de cale de atac este contestația.

Pe de altă parte, curtea de apel a constatat lipsa unei reglementări legale actuale cu privire la competența de judecare a acestei contestații, remarcând faptul că dispozițiile art. 250 alin. (6) C. proc. pen. stabilesc competența materială a instanței de judecată care a luat măsura asiguratorie numai în cazul contestării modului de aducere la îndeplinire a acesteia, iar nu și în cazul contestării, în fapt și în drept, a înseși luării măsurii respective, care nu este reglementat, acesta fiind chiar motivul constatării neconstituționalității soluției legislative cuprinse în acele dispoziții.

Așadar, curtea de apel a reținut că dispozițiile art. 250 alin. (6) C. proc. pen. nu pot fi aplicate prin analogie, în sensul reținerii competenței materiale a instanței care a luat măsura asiguratorie de a judeca nu doar contestația împotriva modului de aducere la îndeplinire a acesteia, ci și contestația împotriva luării măsurii respective, întrucât, potrivit considerentelor deciziei Curții Constituționale (anterior citate), în ultimul caz, contestația trebuie să reprezinte o cale de atac de reformare (iar nu de retractare), prin care să se exercite un control judecătoresc deplin, în drept și în fapt, asupra legalității și temeiniciei măsurii asiguratorii instituite, un astfel de control neputând fi exercitat decât de către o instanță ierarhic superioară.

În raport de toate acestea, apreciind că temeiul de drept incident în cauză este reprezentat de dispozițiile art. 425

1

C. proc. pen., curtea de apel a constatat că potrivit art. 5 al aceluiași articol competența de soluționare revine instanței superioare.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 27 aprilie 2016, sub nr. x/2/2016.

Examinând contestația formulată Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

Prezenta cauză are ca obiect contestarea luării unei măsuri asigurătorii asupra activelor unei societăți comerciale, direct prin decizie penală, în ultim grad de jurisdicție.

Potrivit art. 250 alin. (6) C. proc. pen. „împotriva modului de aducere la îndeplinire a măsurii asigurătorii luate de către judecătorul de cameră preliminară ori de către instanța de judecată, procurorul, suspectul ori inculpatul sau orice altă persoană interesată poate face contestație la acest judecător ori la această instanță, în termen de 3 zile de la data punerii în executare a măsurii”.

Prin Decizia Curții Constituționale nr. 24 din 20 ianuarie 2016, publicată în M. Of. nr. 276 din 12 aprilie 2016, s-a constatat că soluția legislativă cuprinsă în dispozițiile art. 250 alin. (6) C. proc. pen., dacă nu permite și contestarea luării măsurii asigurătorii de către judecătorul de cameră preliminară ori de către instanța de judecată, este neconstituțională.

Prin urmare, Curtea Constituțională, prin considerentele și dispozitivul acestei decizii, definește calea de atac împotriva măsurii asigurătorii ca fiind contestație (prin folosirea termenului contestare în dispozitiv) și obligă instanțele investite cu asemenea căi de atac să aplice în mod direct dispozițiile art. 21 alin. (1), (3) și art. 129 din Constituția României până la adoptarea de către legiuitor a unor dispoziții în materie.

Astfel, în absența unor dispoziții speciale adoptate de legiuitor cu privire la contestarea luării măsurii asigurătorii în faza de judecată (fond sau apel), devin incidente dispozițiile cu caracter general prevăzute de art. 425

1

alin. (1) și (5) C. proc. pen., neputând fi aplicate dispozițiile speciale prevăzute de art. 250 alin. (6) C. proc. pen., care reglementează, în prezent, exclusiv contestația împotriva executării măsurii asigurătorii.

În raport de dispozițiile Deciziei nr. 24/2016 a Curții Constituționale și ținând cont de temeiul juridic al prezentei contestații, astfel cum a fost precizat oral de reprezentantul contestatoarei, Înalta Curte constată că are în prezent competența materială de soluționare a contestațiilor formulate împotriva încheierilor prin care curțile de apel, ca instanțe de apel, dispun luarea unor măsuri asigurătorii.

Ca situație premisă ce a generat speța de față se reține că, prin Decizia penală nr.

862/A din data de 08 iunie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/3/2006, s-a dispus, printre altele, „menținerea măsurii sechestrului asigurator instituită prin ordonanțele procurorului asupra bunurilor aparținând inculpaților C., L., D. și părților responsabile civilmente SC S. SRL București (actualmente SC G. SRL prin administrator judiciar H.) și SC M. SA, măsură pe care o instituie, respectiv extinde asupra tuturor bunurilor mobile și imobile aparținând tuturor inculpaților și tuturor părților responsabile civilmente, inclusiv asupra conturilor, a dobânzilor aferente sumelor înscrise la credit, ce vor curge în continuare conform contractelor încheiate cu unitatea 3bancară și asupra activelor societăților comerciale la care inculpații și părțile responsabile civilmente figurează ca împuterniciți, beneficiari reali, asociați (acționari) sau administratori, situate în țară sau în străinătate.”

Ca atare, față de această situație premisă, se constată că, în speță, față de contestatoarea

SC U. SRL

măsura contestată a fost dispusă prin Decizia nr. 862/A din 08 iunie 2015, deci anterior admiterii excepției de neconstituționalitate.

În acest context, Înalta Curte constată că, în speță, se pune problema inadmisibilității contestației, sub două aspecte.

În primul rând, astfel cum rezultă din considerentele instanței de contencios constituțional (pct. 28, teza finală), care fac trimitere la măsura dispusă prin încheiere de instanța de judecată, cu prilejul soluționării apelului, s-a avut în vedere numai situația în care măsurile asigurătorii sunt luate prin încheiere de către instanța de judecată și nu situația în care măsurile au fost luate prin sentința sau decizia pronunțată în cauză.

Rațiunea pentru care nu au fost prevăzute aceste două situații, este aceea că, dacă măsurile asigurătorii ar fi luate prin sentință, dispoziția respectivă ar fi oricum supusă apelului, urmând a fi cenzurată de instanța ierarhic superioară, iar în cazul în care măsurile asigurătorii ar fi luate direct prin decizia instanței de apel (așa cum este situația în speța dedusă judecății), principiul securității raporturilor juridice se opune la desființarea, totală sau parțială, a unei hotărâri judecătorești definitive, în alt mod decât printr-o cale extraordinară de atac.

Ca atare, concluzia care se impune este aceea că o soluție definitivă nu mai poate fi pusă în discuție, decât în mod cu totul excepțional, prin exercitarea unei căi extraordinare de atac, și chiar și atunci numai pentru corectarea unor grave erori de fapt sau judiciare și nu pentru a se obține o reanalizare a cauzei.

În speță, nu ne aflăm în prezența unei căi extraordinare de atac, deoarece contestația la care se referă art. 425

1

C. proc. pen. este o cale ordinară de atac.

În al doilea rând, având în vedere succesiunea cronologică (data deciziei Curții de apel este anterioară datei deciziei Curții Constituționale), Decizia Curții Constituționale nr. 24/2016 nu poate fi incidentă în cauză în raport de principiul aplicării numai pentru viitor a deciziilor instanței de contencios constituțional, consacrat de art. 147 alin. (4) din Constituție.

La data de 08 iunie 2015, data pronunțării deciziei definitive contestate, dispozițiile art. 250 alin. (6) C. proc. pen. se bucurau de prezumția de constituționalitate, calea de atac a contestației nefiind recunoscută, aspecte cuprinse și în parag. 33 al deciziei Curții Constituționale anterior menționate.

Față de toate aceste considerente, având în vedere faptul că a fost formulată o cale de atac nerecunoscută de legea procesual penală, Înalta Curte, va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatoarea SC T. SA privind măsurile asigurătorii instituite prin Decizia nr. 862/A din 08 iunie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/3/2006.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatoarea SC T. SA împotriva Deciziei penale nr. 699/A din 18 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2/2016.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 05 mai 2016.