ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4655/2019

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău sub nr. x/2017, reclamantul Municipiul Piatra Neamț, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Comunicațiilor și pentru Societatea Informațională - Organismul Intermediar pentru Promovarea Societății Informaționale, anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x încheiat la data de 02.09.2016.

Prin sentința nr. 88 din 15 iunie 2017, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității acțiunii și a respins acțiunea formulată de reclamantul Municipiul Piatra Neamț, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Comunicațiilor și pentru Societatea Informațională - Organismul Intermediar pentru Promovarea Societății Informaționale, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs de reclamantul Municipiul Piatra Neamț prin Primar, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, pe cale de consecință, anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de Stabilire a Creanțelor Bugetare privind proiectul "Platforma de instruire continuă pentru angajații Primăriei Municipiului Piatra Neamț - eForum" .

In drept au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurenta a reiterat prezentarea situației de fapt și a susținut în esență, că în mod neîntemeiat s-a reținut de către instanță, că a contestat Procesul Verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/02.09.2016, înainte, ca autoritatea emitentă a titlului de creanță să soluționeze pe fond contestația administrativă formulată împotriva acestui act.

În ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, recurenta precizează că se impunea a fi respinsă, întrucât, în speță, nu a fost comunicată în termenul legal nicio decizie de soluționare a plângerii prealabile, care să poată fi contestată .

De altfel, pârâtul nici nu a indicat faptul că ar fi comunicat vreo decizie de soluționare a contestației administrative formulate împotriva Procesului Verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/02.09.2016.

În acest context, susține recurentul-reclamant că este absurd să se invoce faptul că nu a contestat și Decizia emisă în soluționarea contestației administrative, în condițiile în care aceasta nu a fost emisă.

Precizează că acțiunea a fost îndreptată împotriva actului administrativ - Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/02.09.2016, precum și împotriva refuzului pârâtei de a răspunde la contestația administrativă în termenul legal, astfel că în mod eronat, s-a apreciat că nu a așteptat soluționarea contestației administrative.

Arată recurentul că în speță, este vorba despre lipsa furnizării unui răspuns în termenul prevăzut la art. 50 alin. din O.U.G. nr. 66/2011, astfel că apreciază că în mod întemeiat s-a adresat instanței de contencios administrativ pentru anularea Procesului Verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/02.09.2016, cu precizarea faptului că nu s-a răspuns în termenul legal la contestația administrativă formulată împotriva acestui proces-verbal.

Faptul că pârâtul nu a înțeles să răspundă la plângerea prealabilă în termenul de 30 de zile de la formularea acesteia constituie o încălcare a dispozițiilor legale, fiind culpa exclusivă a pârâtului și nu poate justifica în niciun fel o eventuală prematuritate a formulării cererii de chemare în judecată, în condițiile în care dispozițiile Legii nr. 554/2004 prevăd foarte clar faptul că, în situația în care nu s-a primit niciun răspuns în termenul prevăzut de lege la plângerea prealabilă formulată, se poate ataca în instanță actul administrativ care a produs prejudicii.

În aceste condiții, se impunea respingerea excepției inadmisibilității cererii de chemare în judecată formulată de pârât, ca nefondată, deci instanța de fond a pronunțat această hotărâre cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material.

Consideră recurentul-reclamant că interpretarea data de către instanța de fond dispozițiilor art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011 este complet eronată. Astfel, conform acestei interpretări, s-ar putea ajunge la situația în care nu s-ar putea ataca niciodată în instanță actul administrativ ce constituie titlul de creanță, în ipoteza în care autoritatea publică sesizată cu contestația administrativă nu răspunde la aceasta pentru un termen nedefinit.

Având în vedere că au trecut mai mult de 6 luni de la data la care trebuia să primească răspuns la această contestație administrativă, consideră nejustificată prelungirea situației de incertitudine existentă cu privire la Procesului-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare nr. x/02.09.2016 prin care s-a constatat că "Debitorul Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Piatra Neamț datorează autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene un debit în valoare de 175.730,02 RON". De altfel, intenția legiuitorului a fost tocmai aceea de a sancționa lipsa unui răspuns prin posibilitatea părții interesate de a se adresa instanței de judecată pentru anularea actului administrativ contestat.

În fine, recurentul a susținut că atunci când autoritatea publică tace și nu răspunde în termenul de 30 de zile, dovada dreptului de a introduce acțiunea este dovada înregistrării plângerii prealabile.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 27.10.2017, intimatul-pârât Ministerul Comunicațiilor și pentru Societatea Informațională - Organismul Intermediar pentru Promovarea Societății Informaționale a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția și considerentele instanței de control judiciar

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor formulate de intimat și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

În cauză, se constată că motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu este întemeiat, instanța de fond făcând, prin sentința pronunțată, prin raportare la circumstanțele de fapt ale litigiului, o corectă interpretare și aplicare a normelor de drept material aplicabile.

Problema de drept vizează admisibilitatea acțiunii în contencios administrativ având ca obiect anularea notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare emisă în temeiul dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011, în condițiile în care nu a fost definitivată procedura administrativă de soluționare a contestației formulate împotriva unei asemenea note.

Recurentul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x încheiat la data de 02.09.2016, iar Curtea de Apel Constanța a respins acțiunea formulată de reclamant, ca inadmisibilă.

Soluția Curții de apel este corectă, fiind adoptată și de instanța de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt.

Astfel, se reține că prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x încheiat la data de 02.09.2016 s-a constatat că în implementarea Proiectului "Platforma de instruire continuă pentru angajații Primăriei Municipiului Piatra Neamț - eForum" reclamanta a efectuat cheltuieli nejustificate, motiv pentru care s-a stabilit o sumă de recuperat, de 175.730,02 RON.

Deși contestația administrativă formulată împotriva procesului-verbal nu a fost soluționată, reclamantul s-a adresat instanței de contencios administrativ cu o acțiune, solicitând anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor nr. x/02.09.2016.

Instanța de control judiciar reține că O.U.G. nr. 66/2011 reglementează, în procedura de constatare a neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene, o modalitate specifică de întocmire a actelor de control și de atacare a acestora, anterior sesizării instanței de judecată.

Potrivit art. 34 alin. (3) raportat la art. 46 și 47 din O.U.G. nr. 66/2011 împotriva titlului de creanță se poate formula contestație în termen de 30 de zile de la comunicarea actului administrativ.

Conform art. 51 alin. (2) din același act normativ, "deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii".

Așadar, obiectul principal al acțiunii în contencios administrativ în această materie, similar procedurii fiscale, îl constituie anularea deciziei de soluționare a contestației.

Potrivit art. 7 din Legea 554/2004 (1), înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual, trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia.

Subsecvent, persoana vătămată poate contesta și procesul-verbal sau nota de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, și chiar operațiunile administrative preparatorii actelor administrative atacate în condițiile Legii nr. 554/2004, fără ca anularea acestora din urmă să poată forma obiectul exclusiv al acțiunii în contencios administrativ.

Procedura administrativă prealabilă învestirii instanței de contencios administrativ instituie un mijloc de remediere a eventualei nelegalități a titlului de creanță atacat, prin reexaminarea lui de către autoritatea publică emitentă, care în cazul admiterii contestației, decide anularea acestuia, fapt ce permite contestatorului să-și ocrotească dreptul sau interesul legitim pe cale administrativă, evitând sesizarea instanței de judecată.

Totodată, se observă că dispozițiile art. 50 alin. (8) din O.U.G. nr. 66/2011 reglementează dreptul contestatorului de a solicita, în cursul procedurii administrative de contestare, suspendarea executării titlului de creanță în condițiile Legii nr. 554/2004. Per a contrario, rezultă că, în prezența dispozițiilor art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, nu este recunoscut contestatorului, în considerarea dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 554/2004, dreptul de a introduce acțiune în anularea notei de constatare/procesului-verbal/în absența deciziei de soluționare a contestației administrative.

Contrar susținerilor recurentului-reclamant, Înalta Curte reține că nesoluționarea contestației administrativ-fiscale în termenul prevăzut de art. 50 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 nu îndreptățește persoana vătămată să formuleze acțiune în anularea notei de constatare, contestatorul având deschisă calea acțiunii în contencios administrativ pentru obligarea autorității la emiterea deciziei de soluționare a contestației.

Or, se constată că demersul judiciar inițial de recurentul-reclamant vizează anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x încheiat la data de 02.09.2016, nu și decizia prin care s-a soluționat contestația administrativă formulată împotriva acestui act.

Astfel fiind, instanța de control judiciar apreciază că instanța de fond în mod corect a reținut că recurentul-reclamant a înțeles să investească direct instanța de judecată cu acțiune împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, fără a aștepta soluționarea contestației, astfel încât a respins acțiunea, ca inadmisibilă.

Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, soluția pronunțată de prima instanță reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul Municipiul Piatra Neamț prin Primar împotriva sentinței civile nr. 88 din 15 iunie 2017 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 octombrie 2019.