CtEDO 13.05.2008 Auto

ROMMEL v. GERMANY

RESPONDENT
DEU
HOTĂRÂRE
13.05.2008
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2008
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
ROMMEL v. GERMANY (CtEDO, 2008)
HUDOC · oficial

Reclamantul, dl Steffen Rommel, este un național german care s-a născut în 1973 și trăiește în Grafenhainichen. Guvernul german („Guvernul”) este reprezentat de agentul lor, dna A. WittlingVogel, MinisterialDirigentin, din Ministerul Federal al Justiției. Faptele cazului, astfel cum au prezentat părțile, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a introdus o procedură în 1994 împotriva unui spital în fața Curții Regionale Zwickau pentru presupusele mal practici medicale care au cauzat paraplegie completă și ireversibilă (Querschnittslähmung) la vârsta de 13 ani, cerând daune de aproximativ 1,2 milioane de mărci germane (DEM). La 10 octombrie 1995, părțile au intrat într-o așezare prietenoasă revocabilă (largerruflicher Vergleich) în fața Curții Regionale Zwickau, conform căreia spitalul a convenit să plătească 265.000 de euro (EUR) reclamantului. Reclamantul, reprezentat de avocatul său, nu a fost prezent la încheierea decontare și nu a revocat decontarea în termenul prevăzut de o lună, adică până la 10 noiembrie 1995, nici avocatul reclamantului, deși reclamantul a susținut că i-a ordonat revocarea decontare. În 1998, reclamantul a interzis o procedură împotriva fostului său avocat în caz de daune. Principala problemă juridică a fost dacă reclamantul i-a ordonat să revoce soluționarea. Este neconvențiat între părți că reclamantul a înmânat o declarație scrisă pârților la 7 noiembrie 1995, în care el i-a cerut să revoce soluționarea. În următoarea conversație, acuzatul a cerut reclamantului și mamei sale să își revizuiască decizia și să-l informeze până la 8 noiembrie 1995 dacă ar trebui sau nu să revoce soluția. Mama reclamantului a sunat apoi la 9 noiembrie 1995 la oficiul legal al acuzatului și a vorbit cu secretarul său. Conținutul conversației a fost contestat între părți. La 14 mai 1999, Curtea Regională Zwickau, într-o hotărâre pe baza cauzei de acțiune (Grundurteil), a permis cererea reclamantului. Prin urmare, termenul stabilit de inculpat să-l informeze dacă revocarea soluției nu avea sau nu o bază juridică. În orice caz, reclamantul a chemat biroul juridic al inculpatului la 9 noiembrie 1995 pentru a explica că nu a fost de acord cu soluționarea. Acest lucru a fost susținut, de asemenea, printr-o scrisoare pe care a trimis-o inculpat-ul reclamantului la 13 noiembrie 1995. La 6 aprilie 2000, Curtea de Apel Dresden a anulat hotărârea Curții Regionale Zwickau și a respins cererea reclamantului. Curtea de Apel Dresden a motivat faptul că reclamantul a dat o astfel de instruire la 7 noiembrie 1995, dar că a fost ulterior de acord să reexamineze decizia sa. După ce a auzit mama reclamantului și secretarul inculpatului ca martori în ceea ce privește conversația telefonică la 9 noiembrie 1995, Curtea de Apel a constatat că mama reclamantului nu a dat instrucțiuni de revocare a soluției atunci când a sunat la biroul legal al inculpatului în acea zi. La 26 aprilie 2000, reclamantul și-a interzis recursul asupra punctelor de drept la Curtea Federală de Justiție. După ce reclamantul a solicitat prelungirea termenului în două ocazii, el a prezentat declarația de motive de recurs (Revisionsbegründung) la 14 august 2000. Curtea Federală de Justiție a respins recursul reclamantului la punctele de drept la 24 iunie 2003. La 16 septembrie 2003, Curtea Constituțională Federală a refuzat să recunoască plângerea constituțională a reclamantului.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă