ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 932/2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

La data de 9 martie 2020, petentul A. a formulat o cerere privind acordarea ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru, aferentă soluționării recursului declarat de acesta în dosarul nr. x/2010 al Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Prin încheierea din 9 martie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2010, Curtea de Apel Pitești a respins, ca neîntemeiată, cererea de acordare a ajutorului public judiciar formulată de petentul A..

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 23 martie 2020, sub nr. x/2020/a1, petentul A. a formulat cerere de reexaminare a încheierii din 9 martie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2010.

Prin încheierea din 17 iunie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Pitești a respins cererea de reexaminare formulată de petentul A..

Împotriva încheierilor menționate la pct. I.2 a formulat recurs petentul A..

Intimata Primăria Comunei Pietrari a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând cu prioritate, în condițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că recursul declarat de petentul A. este inadmisibil, calea de atac urmând a fi respinsă, ca atare, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, iar potrivit art. 129 din Constituția României, împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.

Din cuprinsul textelor de lege menționate anterior rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Obiectul prezentului recurs îl formează atât încheierea din 9 martie 2020, prin care a fost respinsă o cerere de ajutor public judiciar, cât și încheierea din 17 iunie 2020, prin care a fost respinsă cererea de reexaminare a acestei încheieri.

Potrivit dispozițiilor art. 15 alin. (1) - (3) din O.U.G. nr. 51/2008:

"(1) Asupra cererii de ajutor public judiciar instanța se pronunță, fără citarea părților, prin încheiere motivată dată în camera de consiliu.

(2) Împotriva încheierii prin care se respinge cererea de acordare a ajutorului public judiciar cel interesat poate face cerere de reexaminare, în termen de 5 zile de la data comunicării încheierii.

(3) Cererea de reexaminare se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, instanța pronunțându-se prin încheiere irevocabilă."

Dispozițiile citate prevăd expres faptul că împotriva încheierii prin care se respinge cererea de acordare a ajutorului public judiciar poate fi formulată numai cerere de reexaminare (alin. (2), care se soluționează de un alt complet al instanței care a pronunțat încheierea, prin încheiere definitivă (alin. (3).

Cum încheierea din 9 martie 2020 a fost pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în temeiul art. 15 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008, iar împotriva soluției de respingere a cererii de acordare a ajutorului public judiciar dispuse prin această încheiere, petentul a urmat calea de atac prevăzută de lege, respectiv cererea de reexaminare, care a fost respinsă prin încheierea din 17 iunie 2020 a Curții de Apel Ploiești, Înalta Curte constată că, în raport cu dispozițiile art. 15 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/2008, încheierea atacată nu face parte din categoria hotărârilor judecătorești care pot fi atacate cu recurs potrivit art. 483 alin. (1), (3) și (4) din C. proc. civ.

Cât privește încheierea din 17 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în temeiul art. 15 alin. (3) din O.U.G. nr. 51/2008, aceasta este o încheiere definitivă, care, în raport cu dispozițiile art. 634 alin. (1) C. proc. civ., nu este susceptibilă de a fi atacată cu apel/recurs.

În concluzie, instanța de control judiciar constată că recurentul nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva încheierii din 17 iunie 2020, pe de o parte pentru că aceasta a fost îndreptată împotriva unei încheieri definitive, hotărâre care nu face parte din categoria celor supuse recursului, iar, pe de altă parte, deoarece calea de atac formulată de recurent nu este prevăzută de textul de lege special, respectiv art. 15 alin. (3) din O.U.G. nr. 51/2008.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 457 alin. (1) și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de petentul A. împotriva încheierilor din 9 martie 2020 și 17 iunie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 februarie 2021.