ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3966/2023

Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2021, recurentul - revizuent A. a formulat revizuire împotriva deciziei nr. 433 din 22 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020, intimată fiind Primăria Comunei Pietrari.

Hotărârea instanței de fond Prin încheierea de ședință din 6 septembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a suspendat judecarea cauzei, conform dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva hotărârii indicate în punctul I.2 de mai sus a declarat recurs recurentul A., prin care a solicitat casarea încheierii recurate, apreciind că măsura dispusă prin aceasta nu are fundament legal.

Apărările formulate în cauză Legal citată, intimata-pârâtă Primăria Comunei Pietrari nu a formulat întâmpinare.

Încheierea de suspendare a judecății Prin încheierea de ședință din data de 11 mai 2022, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus suspendarea judecării recursului declarat de recurentul A. împotriva încheierii de ședință din 6 septembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021, pentru lipsa părților. II. Soluția instanței de recurs Examinând excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) și (2) C. proc. civ.: "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță." Analizând lucrările dosarului, Înalta Curte reține că, prin încheierea din data de 11 mai 2022, a dispus suspendarea judecării recursului declarat de recurentul A., apreciind incidente prevederile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât niciuna dintre părți, deși legal citate, nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nici nu a solicitat, în scris, judecarea cauzei în lipsă. Încheierea de ședință din data de 11 mai 2022 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., care, în raport de prevederile art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., s-a împlinit la data de 11 noiembrie 2022. Înalta Curte reține și faptul că, în cauză, nu a fost formulată de părți, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 1 C. proc. civ.. Se observă că prin notele depuse la dosar de recurent ulterior încheierii de ședință din data de 11 mai 2022 și prin mențiunile olografe făcute de acesta pe marginea înscrisurilor depuse drept anexe ale unor astfel de note, recurentul nu a solicitat repunerea cauzei pe rol/reluarea judecății. De asemenea, Înalta Curte constată că, în cauză, nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură și nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit, din oficiu, de către instanța de judecată. În consecință, Înalta Curte, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, va constata intervenită sancțiunea perimării recursului, potrivit dispozițiilor art. 420 și art. 421 alin. (2) C. proc. civ.