Decizia nr. 6484/2020 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 4840/2018 a Curții de Apel București

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2017, reclamantele A., B. și C., au chemat în judecată pe pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, solicitând obligarea pârâtului la emiterea deciziei de soluționare a cererii de despăgubire, înregistrată la Fondul de Garantare a Asiguraților în data de 15.05.2017 și acordarea cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 4840 din data de 23 noiembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata despăgubirilor, s-a respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata despăgubirilor ca inadmisibil, s-a admis cererea formulată de reclamantele A., B. și C. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților și a fost obligat pârâtul la soluționarea cererii reclamantelor de despăgubire. Totodată, a fost obligat pârâtul la plata către reclamante a sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 4840 din data de 23 noiembrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și respingerea cererii de chemare în judecată, în principal, ca rămasă fără obiect și, în subsidiar, ca nefondată. În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, în esență, a susținut de recurentul-pârât că hotărârea recurată este nelegală, întrucât din ordinele de plată atașate cererii de recurs rezultă că s-au achitat integral sumele solicitate cu titlu de despăgubire de către reclamante. Totodată, a fost criticată reținerea de către instanța de fond a nerespectării termenului de 30 de zile pentru soluționarea de către FGA a cererilor de plată a despăgubirilor formulate de creditorii de asigurare, invocând volumul mare de activitate al acestuia, precum și procedura de soluționare a cererilor de plată prevăzută de lege. Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Apărările formulate în recurs Intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare la cererea de recurs.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 21 iunie 2019, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 2 decembrie 2020, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a actelor dosarului și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere prin care reclamantele A., B. și C., au chemat în judecată pe pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, solicitând obligarea pârâtului la emiterea deciziei de soluționare a cererii de despăgubire, înregistrată la Fondul de Garantare a Asiguraților în data de 15.05.2017 și acordarea cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru. Prin sentința recurată a fost admisă acțiunea, în parte, fiind obligat pârâtul FGA să soluționeze cererea de plată din data de 15.05.2017. Înalta Curte constată că hotărârea recurată a fost pronunțată la data de 23 noiembrie 2018, iar, la data de 6 noiembrie 2018, Fondul de Garantare a Asiguraților a efectuat plata către reclamante a sumelor solicitate cu titlu de despăgubire, conform ordinelor de plată aflate la dosarul de recurs, aspect confirmat și de intimatele-reclamante, prin notele de ședință depuse la dosar. În acest context, amintește instanța de control judiciar că potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. c) din C. proc. civ., republicat, una din condițiile necesare pentru existența dreptului la acțiune este cea privind obiectul cererii/formularea unei pretenții, condiție generală care vizează orice cerere formulată în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării și soluționării căilor de atac. Astfel, Înalta Curte constată că deși condiția existenței obiectului acțiunii privind obligarea pârâtului FGA la soluționarea cererii de plată din data de 15.05.2017 a fost îndeplinită la data promovării acțiunii, ulterior, ca urmare a efectuării plății de către FGA a sumelor pretinse de reclamante, obiectul cererii de chemare în judecată sub acest aspect nu mai subzistă. În aceste condiții, instanța de recurs apreciază că prin plată a fost realizată pretenția concretă dedusă judecății, astfel că demersul judiciar formulat de reclamante privind soluționarea cererii de despăgubire este la momentul de față rămas fără obiect, urmând să fie respins ca atare. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și, rejudecând, va respinge acțiunea, ca rămasă fără obiect.